Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA

 Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 3430 pentru CA.

Mihai Eminescu - Confesiune

... o sfarăm ­ e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Și soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viață vană. Și marea tace-nceată; cântau strigoi; mișcare; O noapte condensată, în veci nepieritoare, Ca noaptea din sicriuri, din groapă, din caverne ­ Povestea liniștită a morții cei eterne... Nu vezi că deși chipu-mi arat-a ... Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge... Am zugrăvit în ochii-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele. Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama ... a lor fire? Nimicnicie, umbră, mizerie, pieire. Nu vrei s-asculți de mine. ­ Nu știi s-asculți. ­ Mi-e milă. Nu este dat ca omul cel muritor, în silă Să poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplită, Să ducă-n piept durerea ­ aceea ce menită ...

 

Mihai Eminescu - Despărțire (Eminescu)

... stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu 'nainte tu grija mea s'o porți? La ce să măsuri anii ce sboară ... mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți — Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă ... cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe 'nchisele-mi pleoape, Apoi — de vor — m'arunce în margine de ... ochii mei cei orbi, Răsar' o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca ...

 

Mihai Eminescu - Din Halima

... dă în mine." Ei stau uimiți. Giafer pe scări se suie, Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede, Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini și ... unealtă. Iar un bătrân cu o frânghie udă Lovea-ntr-un tânăr, ce-n durere crudă Se zvârcolea:,, ­ Mai dă, te rog, în mine, Ca Domnul a ta rugă s-o audă." Bătrânul însuși îi plângea de milă Vedeai că spre a-l bate-și face ... Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca pe-acel bătrân de-aseară Și pe-acel tânăr să-i aducă-n sală. Și-atunci apar l-a tronului său treaptă Bătrânul ... moșneag fără de milă, Acest băiat de-l chinuiești în silă, Când el te roagă chiar să dai într-însul, Și pare-atât de blând ca o copilă?" Bătrânul zise vorbele aceste: ,,­ Stăpâne, lucrul nu îl știi cum este ­ Ciudată e istoria ăstui tânăr, Deci voie dă-mi să ...

 

Mihai Eminescu - Mitologicale

... l-apucă de cap, făcându-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de ... cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară-afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adânc se uită În luminoasele valuri a ei ... de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-n albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și  ... cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasă Urmele de-aur a labelor ei strălucinde ca ...

 

Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile

... comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adânc-adormitorii. Pe părul lor ­ mărgăritare-n boabe ­ Bălai și moale ca și auru-n spice Scânteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice Deasupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor ... zis cea următoare; Și biruind vei merge înainte, Să-ți fie viața-n veci strălucitoare. A treia zise tainic: ­ Fii cuminte, Pătrunzător ca și lumina mare, Tu să-nțelegi cele lumești și sfinte." Iar muma lui cu spaimă-n somn tresare, Împreunându-și mânile-amândouă, Ea în genunchi ... dat multora Și toate, vai, cu vremea se pierdură. Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume Ca să răsar-asupra tuturora..." Atunci la ruga nențeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: ,,Știi tu ce dar îi cei și știi tu cum e? Tot ce e om se naște și se-ngroapă, Fie-n ... Și s-o ajungă chiar e dat de soarte, Căci tinereță neîmbătrânită Îi dăruim și viață făr- de moarte. Dar nentrupat e chipu-acei iubite ...

 

Mihai Eminescu - O, te-nsenină, întuneric rece...

... te-nsenină, întuneric rece... O, te-nsenină, întuneric rece... de Mihai Eminescu O, te-nsenină, întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt , Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c ... pe-a ta cale: Unele mândre, țanțoșe, regale, Cu-ncoronată frunte ­ îmbrăcate În purpură; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri... albe ca și crinul, Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurându-se cu toate astea Pe calea care duce ...

 

Mihai Eminescu - O, te-nsenină întuneric rece...

... te-nsenină întuneric rece... O, te-nsenină, întuneric rece... de Mihai Eminescu O, te-nsenină, întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt , Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c ... pe-a ta cale: Unele mândre, țanțoșe, regale, Cu-ncoronată frunte ­ îmbrăcate În purpură; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri... albe ca și crinul, Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurându-se cu toate astea Pe calea care duce ...

 

Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului

... cu firea dragă. Nu fluierați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatec, Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar ... de moarte, DorÄ› pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima și pieptul. Căci făr- de rânduială e al femeiei vers, Ca de pe-o tablă gândul din minte ți l-a șters: Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena dezmierdării de moarte purtătoare. Cu drept ... Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. La cânturi desfrânate ... pasări cu penele-mpistrite. Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Și Xerxes se-ndrăgește mai iute de-un copac: Platanu-mpodobește el ca ...

 

Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol

... neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșăîn regiunile cerești, ca altă dată de va îndrăzni să copieze în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870, să aibă cel puțin precauțiunea ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare ­ da' nu așa!... Romancero español A.­ De ce pângi ... ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală, Ca o noapte-a primăverei. D. ­ Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci don Manuel ș-acuma ... c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. ­ De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona ...

 

Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod

... Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod Umbra lui Istrate Dabija-voievod de Mihai Eminescu Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine ... de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept ... ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, Îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora De moș Istrate-voievod. Le spune sfatul ... Moldova noastră Viteze inimi de creștin; Tineri, în veselia voastră, Stropiți-le duios cu vin! Și în Moldova mea cea dulce Orânduit-am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz ...

 

Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod

... Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod Umbra lui Istrate Dabija-voievod de Mihai Eminescu Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine ... de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept ... ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, Îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora De moș Istrate-voievod. Le spune sfatul ... Moldova noastră Viteze inimi de creștin; Tineri, în veselia voastră, Stropiți-le duios cu vin! Și în Moldova mea cea dulce Orânduit-am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>