Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOATĂ

 Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 1192 pentru TOATĂ.

Mihai Eminescu - Din Halima

... Maimun, unu-a fost în lume, Un învățat și cititor de zodii, Un vraci prea înțelept cu mare nume. Cutreierat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida ...

 

Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel Bătrân

... Mihai Eminescu - Dragoş Vodă cel Bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos ...

 

Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel bătrân

... Mihai Eminescu - Dragoş Vodă cel bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos ...

 

Mihai Eminescu - E trist ca nimeni să te știe

... pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu fața ta? În vița lumii acestie, Ce-i fără capăt și-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă numai te-am avut. De-atunci te chem din întuneric Și amintirea ta dezmierd Pân-ce răsai... un vis himeric, Abia ...

 

Mihai Eminescu - Epigrame (Eminescu)

... obscur? A. Ah! un nemernic mi-a furat Poemul meu neimprimat! E. Sărmanul fur! LEOAICA ȘI SCROAFA (Pfeffel) ­ Ca mine-n toată lumea nu-i O mamă, care s-aib-atâți copii. Scroafa se lăuda unei leoaice. ­ Ai mulți ­ răspunse asta ­ unul eu,        Dar ...

 

Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei

... privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcină. O luptă e viața și toată firea-i luptă, Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe ...

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcină. O luptă e viața și toată firea-i luptă, Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe ...

 

Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium

Mihai Eminescu - Iconostas şi Fragmentarium Iconostas și Fragmentarium de Mihai Eminescu Cuprins 1 Pe podelele reci de cărămidă 1.1 1 1.2 2 1.3 3 2 După această întâmplare minunată... 3 Fondalul acestei scenerii sălbatece 4 Noaptea era întunecoasă Pe podelele reci de cărămidă 1 Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna 'nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp , se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați și fixi — ea-și frângea mânile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei desfăcut, ce cădea pînă la șolduri în vițe și 'ncovoituri cumplite. La picioarele ei era cadavrul ca de var al unui copil gol pus pe paie — un cadavru slab pe care bătea luna, legat la gât cu o cordeluță roșie. Femeia răzimată de stâlp era atît de albă încât părea o statuă și una cu stâlpul. Apoi deodată șezu. Luă copilul în poală și buzele ei vinete surâseră — ea [ ...

 

Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...

... întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi ­ E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi ­ Dar vorba aceea serie-ori de glumă, Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu ...

 

Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă

... întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi ­ E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi ­ Dar vorba aceea serie-ori de glumă, Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>