Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... pân-în vale, se întinde ca o pânză albă pe șesul Bahluiului și merge de se pierde în sânul târgului. Priveliștea de aici este una din cele mai frumoase și mai minunate din țările noastre, unde sunt atâte priveliști minunate și frumoase. Nu oi descrie-o însă pentru ca să nu stric impresia ce are a simți tot călătorul cu închipuire. Ne pornim: copacii din toate părțile îmi întind crengile lor încărcate de poame, dar fugarul meu, condeiul, nu mă lasă să mă supun îndemnului ce-mi fac. El a apucat la vale și fuge ca un fulger, căci dealul Repedea nu poartă în zadar un nume atât de ... parc domnesc împodobit cu un palat elegant de vară, cu drumuri nisipite ce se pierd sub bolte de frunze, ca basinuri, cu mii de flori ce umplu văzduhul de miroase plăcute, și unde societatea Iașilor merge de se desfătează la umbra copacilor, gustând dulceața serilor de vară și ascultând simfoniile muzicii ... se deschide ca un port, și șoseaua se înaintează în linie dreaptă pân-în oraș. Acum ne apropiem de Iași, lăsând în stânga valea Nebunei , ce
Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul
... era vorbă cu lipici, dragul neichii; fetei îi tâcâia inima nu-i tâcâia, dară lui știu că-i tâcâia de sta să-i iasă afară din piept. Și dintr-acel minut, nu știu ce făcea el, nu știu ce dregea, că se pomenea, fără voia lui, trecând pe la curtea împărătească, ia așa, numai ca să treacă. El își uitase de pește. Acum își ... de năzdrăvănia ta. Știu că poți multe. Scapă-mă de nevoia în care am căzut. Abia îi ieși din gură vorba cea din urmă, și, ce să vezi dumneata? dintr-o păcătoasă de butie, unde mi se făcu un palat, de nici împăratul, tatăl fetei, nu avea așa palat bogat și ... aducă lui acolo. Vulturul urma a hrăni copilașul lepădat de mă-sa și pus în copaci, carele creștea repede ca o floare, până ce într-o zi se ținu vulturoaica după dânsul să vază unde tot vine el. Când privi ceea ce făcea, își zburli penele de pe dânsa și puse gând rău copilului. Ea se ascunse și stete acolo până ce ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... un păr din capu-mi nu și-a schimbat colorul, Cum dar în așa vârstă să-ndrept eu barbe albe Și căzături cinstite ce poartă ochelari? Pre cei ce n-au în gură mai mult decât trei dinți, Țiu minte ciuma Moscvei, și spun ca de deunăzi, Campania și lupta la Cighirin [1] urmată ... Aș prefera îndată pre care-ar fi mai simplă, Decât pre cea isteață și ageră, dar rea, Oricare faptă bună aș crede bucuros, La cel ce nu se-ngrașă din binele altora. Deși pe răbuș numai el știe să însemne Tot însă nu se-ncrede unui risipitor Ce numărul cunoaște ca-n turnul Suharev Dar fără socoteală își cheltuiește starea. Copiii se dezgustă de asprele povețe; Nu trebuie-ntre oameni ades a ... el fu crescut de-o rudă Supusă la beție. Mirtil curvar se face, Căci a avut un mentor curvar și verigaș. În veci din gura Savii nu iese adevăr, Tot ce visează noaptea, ce-i vine-n minte spune; Ne-aducem îns-aminte și de a lui bunică, Ce ...
... albastrul zugrăvelii; și-o cruce sărutând, Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stând, La candela eternă cu mâini împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea nainte; Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir. Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete Să simt în ea căldura vangheliei ... înger, cum știi să zâmbești trist Și-ți scuturi alba frunte sub Dunărea de plete. Vorbește-mi de speranță, de rai și Dumnezeu, De tot ce nu-mi încape în inima pustie: Ce n-am crezut d-a pururi, eu îți voi crede ție, Și face-mi-voi o dogmă din tot cuvântul tău. Mă va-nspira de nobil al ochilor tăi plimbet Și-atâta poezie din ochi am să culeg; Zâmbindu-ți inocența din sufletul întreg, Eu voi cunoaște raiul din fiecare zâmbet. Voiește numai, dragă, și-atât de bun voi fi! Eu nu iubesc pe nime, sunt lut sălbatic, Fanny, Dar cere-mi tu, și ... eu pietre voi iubi. Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă! Din cât sunt rău o, vino, cuprinde-mă-n sublim, Fă tot ...
Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe
... mică, numele nu importă, este un negustor băcan foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor. Colectiviștii nu-l puteau suferi personal, însă n-aveau ce-i face, de vreme ce băcănia lui este în localitate singura prăvălie de clasa întâia în această ramură, fiind asortată totdeuna foarte bogat, după modelul băcăniilor de lux din orașele mari. Ce se întâmplă însă? Acum câtva timp, un fost ministru conservator merge să se așeze pe toată perioada electorală în acel oraș, fiind hotărât să candideze ... de la putinica a doua de icre. - Ei, bravo! zice tânărul; ți-a venit icre proaspete?... Cum dai kilo? - Da de ce întrebi? - Vreau să cumpăr. Atunci băcanul, gustând cu vârful cuțitului o probă din putinică și măsurând cu ochii de sus până jos pe mușteriu: - Nu face pentru d-ta, zice... astea nu sunt de cosac. - Da ce-ți pasă d-tale, dacă vreau eu să cumpăr?... Câte parale? - Vezi că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul... Vrei să iei mai ... langustă vie... ...și-i înșiră, foarte volubil, toată lista prospăturilor sosite de dimineață. Cucoana stă un minut la gânduri, dar nu poate rezista mult; coboară ...
... în straie nemțești. Și altul încheie: — Dumnezeu îl știe! Dar cum venise primarul, se desfăcu din mulțime un băietan, dădu la o parte frunzele ce acopereau fața mortului, se uită de aproape, apoi zise: — Ista-i din Săbăoani. Îi Pintilie Iepure din Săbăoani. L-am văzut și zilele trecute în târg, își cumpăra un surduc. Îi Pintilie Iepure din Săbăoani, că doar îl cunosc. Primarul se întoarse către notar și-i porunci: — Atunci tilifonează mneata la Săbăoani. O fi așa cum zice băiatul ... perdeaua deasă a ninsorii, dar nu putea; zarea se închidea sură. Căută să prindă cu auzul un vuiet, un strigăt, strigătul unui om din sat, lătratul unui câine, țipătul unei păsări înfrigurate. Nimic. Toată firea părea înecată în acea tăcere adâncă ce-ți poate da închipuirea morții. Nici măcar scânteierile focului din sobă nu mai răsunau, focul se stinsese. Numai ceasornicul cel mare și rotund din perete bătea rar, înăbușit, ca de aiurea; și scuturând clipele din zimții roților lui, regula parcă mersul ninsorii. Un urât de moarte, un urât dintr-acele care se strecoară în suflet ca otrava, care se schimbă ... ...
Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții
... asupra lor trăsnetele urgiei sale, să-i piarză de pe toată fața pământului. Aleargă atunce pocăința și cu o cucĂ©rnică îndrăzneală, cu doao lacrăme ce varsă din ochi, cu un suspin ce înalță la ceriu dintru adâncul inimii (cutez a zice), că leagă mâinile lui Dumnezeu, îi ia armele a drĂ©ptei lui ... împăraților, la 21 de capete, zice cum că au vrut direptul judecătoriul, Dumnezeu, să pedepsească pre Ahaav, împăratul lui Israil, pentru multele păgânătăți și nedreptăți ce făcea în toate zilele și nu numai din răutatea lui ce și din sfatul înrăutățatei fămeii lui, a Iezavelii. Și i-au trimis cuvânt cu prorocul Ilie cum că va să-i rădice împărățiia, să-i ... facă rău. Iaste cu putință acea puținică cenușă ce au pus Ahaav în capul lui, acel sac cu carele s-au îmbrăcat, acel puțin post ce au făcut, acea pocăință ce au arătat să fie slăbit dumnezeiasca urgie și să îndĂ©mne pre Dumnezeu să facă acĂ©ia ce vrea păcătosul acela Ahaav și nu acĂ©ia ...
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... în cer mai lucește. Neagră, fumegândă acum sunt volvoare, Nume, suvenire din ceruri le pier. Se-nchide empireul. Ca fulgerul străluce Un gladiu de flăcări ce ține Mihael, Ce miriade d-angeli comandă și conduce, Și pacea le anunță prea blândul Gabriel. "Cu tremur și teroare să stăm pe loc, cu frică, La toți ... n haos urlă — AN!!! Cu mult este mai mare căderea spirituală, Și nu pot fi cuvinte a se asemăna Cu oricare cădere ce e materială, E mică-asemănare concret a se-arăta. Când aste întunerici de lumi nenumărate, Nestrămutate astre și sateliți, planeți Ce-și țin ale lor giruri prin căi preînsemnate, Sori, centre parțiale, spăimântători comeți, Când toate s-ar exmulge din marea concentrare, Ieșind din a lor axe, și nu s-ar mai ținea, S-ar precipita-n spațiu spre-eterna lor pierzare Și una peste alta zdrobindu ... e vedere, Profund, mare-ntuneric în mijlocul de foc, Vârteje de fum negru rotează în tăcere; Zdrobiți abia demonii se-ntorc, își cată loc. Și ce loc să-și mai afle? în locul de durere, În locul ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... la apus. Se zicea cum că grâiele rodesc în pământul ei atât de mult, încât oamenii nu dovedesc să le strângă în girezi; că vinul din podgorii curge în pârăie, încât oamenii, nemaiavând ce face cu el, îl uită cu anii în pivnițe pănă ce putrezesc doagele și cercurile poloboacelor și rămâne vinul în cămeșa lui; că oamenii sunt blajini și primitori, neștiind ce-i cumpăna și măsura în ale traiului, și că la masa fiecăruia este totdeauna loc pentru zece. — Acolo e de noi! zise un astronom ... ne culcăm cu dânșii în odaie în astă-noapte, căci mâni dimineață o să fim învinovățiți că i-am otrăvit. — Bine zici. Niță, după ce mântui de ospătat, își șterse mustețele și-și aprinse luleaua, cu aerul mulțămit a omului ce și-a îndestulat pofta mâncării. — Nevastă, zise el, pregătește așternut pentru musafiri: d-nealor sunt osteniți și vor să se odihnească. â ... afară. Vremea era bună de cu sară; stelele sclipeau nenumărate pe ceri, dar într-un târziu pe la cântatul cucoșului se stârni deodată un vânt din crivăț, căptușit cu lapoviță, încât învățații călători se treziră ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... ore să-mi dea măcar ascultare, Gândind s-o fac să-nțeleagă c-au făcut mare păcat; Având speranță că poate voi deștepta fapta bună, Ce din frageda sa vârstă învățase de la noi. Ah, dar nemulțumitoarea, cu a sa spurcată gură, Au zis ciocoimei sale să mă-mpingă înapoi ... de-a sa maică duioasă. Însă răsunetul numai ruga mea au repetat; Iar când după miezul nopții luna se întunecară De negurile cernite ce se ridica din vâi, Eu mânios pe Gafița că cumplit mă defăimară Și plângând cu de foc lacrimi acest fel o blestemai: "Dumnezeu îmi este martor de scârbă ... i prefăcu în gheață țâțișoarele în sân. Simțește că coasa morții la inimă o ajunge... Se înfioară de dânsa, și în suflet o durea! Însă ce ticălos oare de moarte îndelung fuge? Deci și ea, nenorocita, s-o întâmpine dorea... Dar, iată, zări prin ușă în cuptorul din căsuță Câțiva tăciunași pe vatră ce când și când scânteia, Și-ndată raza speranței în sufletul ei s-ațâță; Deci se scoală și prăvale zăpada de peste ea, Se târâie către ... bătrânul adormise... și-n somnul cu răsărire Își spunea amărăciunea sufletului pătimaș, Curgându-i pe obraji lacrimi și gemând cu întristare; Atunci bătrâna muiere, soția
... place mie să mă pun la sfat cu ei Și s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă, Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă, Să văd ce destăinuiește frazul cel îndătinat: Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat. Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie Singur el pe sine ... Rătăcit-a zi și noapte peste țări, și de-al ei drag El plângând încălecase pe Cal-Galben de sub soare, Căci e năzdravan din fire acest cal, știe să zboare Prin văzduh, până ce lasă stelele-ndărătul său!... Făt-Frumos și Cosintiană! O, cu tot ce Dumnezeu A lăsat frumos și nobil și fermecător în lume, V-a-nzestrat pe voi poporul, inimi blânde cu blând nume ... tipurile sfinte de mitologii grecești Se-ncuscrează cu-ale noastre fantazii de prin povești Tot mai mult și tot mai tare, tot mai strâns până ce-n fine Din subiectele-nrudite un subiect comun devine! Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale-ndreptățită s-a prelins până la noi, Pentru ca să mărturească ...