Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��A
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��A.
... alții, de mirare, Cu mâna la gură capul clătina Și-ncet, lângă dânsul, își șopteau așa: El să fie Groza cel vestit în țară Și-n sânge-ncruntat! El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și ... făcu o cruce și zise plângând: Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese, Și pe-un ger cumplit Nevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese. N-aveam nici de hrană, nici țol de-nvelit, Și nici o putere!... eram prăpădit! Nu așteptam altă din mila cerească Decât a muri ... ista, Domnu-l odihnească! Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi Ș-aproape de mine calul își opri. Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române, Fă piept bărbătesc; Na, să-ți cumperi haine, și casă, și pâine... Și de-atunci copiii-mi ce-l tot pomenesc, Oameni buni! de atunce în tihnă trăiesc. Și, sărutând mortul, bătrânul moșneag Oftă și se duse cu-al său vechi toiag. Iar poporu ...
... Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da ... ți plac glumele... — Știut că-mi plac! zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și pe tine? — Așa, că te-am înșelat bine... Ce crezi, că-s ... lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și friguroasă, încât se mișcă iute din loc și începu să pipăiască iute portița ... se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ...
... Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da ... ți plac glumele... — Știut că-mi plac! zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și pe tine? — Așa, că te-am înșelat bine... Ce crezi, că-s ... lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și friguroasă, încât se mișcă iute din loc și începu să pipăiască iute portița ... se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ...
... când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era cu frunze, de îi spânzur prin ostrețe Roze roșie de ... o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mânile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de așa viață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza ... sunt ca undele ce curg, Vecinic este numai râul: râul este Demiurg. Nu simțiți c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu vedeți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ... peste umăr m-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg... ...
... lacrimi căzute pe hârtie. O reproduc tot așa cum era scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum a fost Maria Magdalena. Tomo, nu mai cer iubirea ta, căci când vei citi ... Cu-acest mijloc am căpătat bani mulți, prea mulți încă ― căci tata a murit. Să-ți descriu ce-am simțit după ce l-am înmormântat? De câte ori am cugetat să mă duc la tine, să înconjur picioarele tale cu brațele mele, să te rog, să te conjur ... Înainte de-a pleca el a venit la mine și mi-a spus în ce stare te afli ― l-am trimis îndărăt, căci știam că prima ta cugetare va fi: sinucidere ― căci eu știam că tu mă iubești cum te iubesc eu. Într ... tu. În atmosfera nădușitoare ți-am scris ceea ce vezi. Apoi, șezând lângă piano, începui a cânta valsul cel molatec, dulce, pe care l-am cântat când capul tău cel negru și genial dormea în poalele mele. Să mai mângâi acea frunte de marmură nu mai puteam spera. Așa
Anton Pann - Cine știe carte are patru ochi
... De ochi de om întrebînd La ce negustori să vînd, Cu care poate citi, A scrie ș-a socoti. Un boltaș l-a auzit Și după ce l-a poftit, I-a dat niște ochelari Ca să vază toate mari. El dacă i-au așezat Ș-ntr-o carte ... ei cum s-a uitat A zis : -Geabă mi le-ai dat, Că nu poci citi de loc; Să vede că n-am noroc. Boltașul, privind la el, I-a zis : -Eu mai am un fel Și crez c-o să poți cu ei, Dar ... în zădar, Că, uite, ochii-mi bleojdesc Și tot nu poci să citesc. Of ! și ce poftă aveam, Acasă cînd mă gîndeam! Vînzătorui l-a-ntrebat: -Cum te văz, n-ai învățat, Și acum te căznesti Pentru întîi să citești?" -Vezi bine a răspuns el, D-aceea venii c-un miel, Că d ...
Andrei Mureșanu - Deșteaptă-te, române
... Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni ... bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii. Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, Viață-n libertate ori moarte" strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați Dar noi, pătrunși la ... oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm. Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri. Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri. Preoți, cu crucea-n
Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849
... de Andrei Mureșanu Dormiți în pace, umbre, martirii românimei, Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi! Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei, Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea și ... plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat! Păstrând viitorimei modelul de credință, Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat! A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie, Iar dulcea suvenire în inimi de roman! Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie, Că nu e laș românul, nu fuge de dușman! Un ... păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i la fiece român! Uniți-vă cu Ștefan, principele cel mare Ce-l recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care românimea scăpată d-apăsare, Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou! Sau ... Copile rușinoase, voi plângeti cu durere Pre-amanții, cari în lupte cu glorii au căzut! Dar nu știți, că-a lor inimi juraseră-n ...
George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei
... mândrii codrului păuni, Românii-au isprăvit războiul, Că s-au bătut nebuni. Scria-n gazetă că s-a dat Poruncă să se-ntoarcă-n țară Toți cei plecați de astă-vară Și rând pe rând veneau în sat Și ieri și astăzi câte unul Din cei care-au plecat ... Sta ziua-n prag, ieșea pe stradă Cu ochii zarea măsurând, Și nu veneau! Și dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gând. Nădejdea caldă-n el slăbea, Pe cât creștea de rece gândul. El a-ntrebat pe toți d-a rândul, Dar nimeni știre nu-i ... El n-a mai zis nici un cuvânt; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos bătut în cuie, Ținea privirile-n pământ, Părea că vede dinainte-i Trei morți într-un mormânt. Cu pasul slab, cu ochii beți El a plecat, gemând p-afară ... pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mâna de păreți. Nu se simțea de-i mort ori treaz, N-avea puteri să se simțească; El trebuia să s-odihnească Pe-o piatră- ...
Cincinat Pavelescu - Patru epigrame
... Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Patru epigrame de Cincinat Pavelescu Pe când eram magistrat în Brăila, un prieten, judecător, mă roagă, la clubul Rally, să-l împrumut cu 25 lei, ca să ponteze la bacara. Neavând la mine această sumă, el m-a silit să fac câteva versuri unui ... s-a spus, vă rog) și-a strâns manuscrisul în buzunarul unde ținea hârtiile... de valoare. Acestea însă se vede că n-au mulțumit pe judecătorul meu, care n-aștepta decât 25 lei, și vedea, cu deznădejde, că nu mai sosesc. Atunci am fost rugat de el să urmez jocul acesta până când spiritualul ... să-și continue partida cu orice preț, m-a somat să fiu mai precis, să pun punctele mai pe i. Am crezut să-l mulțumesc cu aceste versuri: Ești om de duh, dar ce folos Că pe poet apreciezi, Deși ești spirit luminos, Nu eclerezi! Pe românește: Nu pui ... de eminentul meu amic judecătorul. Acesta, în culmea supărării, mă apostrofează cu vorbele: Degeaba zice ăsta că ai talent, nu vezi că nu rentează? Până n ...
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... a fost atras de farmecul acelei epoce așa de frământate în urma cuceririi dreptului de dominare în statul roman de cătră religia creștină. Cercetările juridice l-au îndemnat să penetreze și-n domenul celor istorice, și farmecul acestora a inspirat jurisconsultului povestirea ce ne prezintă. În scurt, este istoria unui tânăr pribeag, de cea mai ... mulți, norocul. Și îl și găsește, ca toți acei ce știu bine să rabde și pot să-ndrăznească mult. Norocul îl ia de mână și-l duce pe cărările sucite, strimte și prăpăstioase, pe care numai el le cunoaște; și, când ajunge la capăt după atâta multîncercată răbdare, norocul îi dă ... îmbrace hlamida împărătească. [2] Este o povestire cu deosebire interesantă. Tabloul luptelor și sfâșierilor partidelor religioase, descrierea amănunțită a moravurilor și obiceiurilor, și-n genere a modului de trai de pe vremea aceea (secolul V) constituiesc aparatul decorativ al acestei simple povestiri. Figura răbdătorului, îndrăznețului și norocosului ...