Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TALENT

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 259 pentru TALENT.

Cincinat Pavelescu - Lui Adolf de Hertz

... epigramă e de altfel o simplă glumă, întrucât e știut că amicul meu de Hertz nu e numai creștin ortodox, dar încă un om de talent

 

Cincinat Pavelescu - Lui C. Argetoianu

... astă zi chel papuc, / Cum te-aș putea zvârli la Conturi, / Când n-am de ce să te apuc? Când ești un om cu-atât talent

 

Cincinat Pavelescu - Lui Cazaban

Cincinat Pavelescu - Lui Cazaban Lui Cazaban de Cincinat Pavelescu Chelia e în minus, frate, Eu cred că ăsta-i adevărul, Amicul Cazaban mă bate Nu cu talentul, ci cu

 

Cincinat Pavelescu - Pe rimele strugur, Mugur

Cincinat Pavelescu - Pe rimele strugur, Mugur Pe rimele strugur, Mugur de Cincinat Pavelescu Lui Gheorghe D. Mugur, după admirabila lui conferință asupra poetului Albert Samain, la Craiova Verbul tău dulce ca un strugur E-n stare mințile să fure. Dar pentru ce semnezi doar Mugur, Talentul tău când e

 

Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5)

Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5) Sonet de Cincinat Pavelescu Suplimentul de duminică al unui mare cotidian propusese ca, pe acest amestec de rime banale și rare să se scrie un sonet, în care poetul întâi să-și exalteze talentul și în ultimul vers să râdă de ce-a scris. Eu am câștigat, cu sonetul de mai jos, premiul de 100 lei, care pe atunci era colosal. O, de-aș putea s-ajung la nemurire Cu versul meu sonor ca un cristal! Să fiu cugetător ca Blaise Pascal Și toți să mă citească cu uimire! 'Nainte de-a sosi ceasul fatal, Aș vrea să gust o clipă de orbire Că m-a-mbătat cuvântul sfânt: iubire, Șoptit de o frumoasă-n carnaval! Dar vei muri, obscur ca un microb, Chiar tu, poet ce-ai fost apururi rob Iubirii pline de melancolie! Mă voi prăji în iaduri pe un rug, Pe când din cer, blajin, sfântul Ilie Îmi va ierta prostiile ce-

 

Cincinat Pavelescu - Unui bancher

Cincinat Pavelescu - Unui bancher Unui bancher de Cincinat Pavelescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I [căruia îi solicita, în acest fel, în timpul unui joc de bacara, un împrumut] În țara asta de nimic, Unde talentul e o crimă, Mai lesne-i de găsit o rimă Decât cinci lei la un amic! II Post scriptum Am scris cinci lei pentru contrast, Dar eu fiind un spirit vast Și cu capriții de-mpărat...  Îmi trebui suma la pătrat. III Aceluiași Sunt fericit că ți-au plăcut Cele opt versuri ce-am făcut, Dar pentru mine, ce e drept Succesul lor a fost amar, Căci le-ai băgat în buzunar... Și eu aștept! IV Aceluiași Ești om de duh, dar ce folos Că pe poet apreciezi! Deși ești spirit luminos... Nu eclerezi! V Ultimatum Văzând că nu te mișcă-avântul, Nici verva mea prietenească, Eu tac și ție-ți dau cuvântul:  Vițelul de-aur să

 

Cincinat Pavelescu - Unui poet netalentat

... de Cincinat Pavelescu dar foarte pletos Găsesc că prea se-ngâmfă el Cu păru-i arhiabondent: Alecsandri era mai chel Și... parcă-avea mai mult talent

 

Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht

Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht Vergiss-Mein-Nicht de Constantin Negruzzi Viața este în trecut și în viitor: dorință și căință, în cea întâi jumătate a vieții omul încă nu trăiește și apoi începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce înrâurire au asupra noastră o melodie nesimțitoare poate pentru toți, o privire a cerului, vederea sau mirosul unor floricele pe care alții le calc în picioare cu nebăgarea de seamă. Așadar, mă veți ierta că vorbesc cu complacere de Vergiss-mein-nicht, floricică cu petalele de un albastru deschis, cu frunzele verde închis, pe care svițerii o numesc iarba mărgăritarului, care crește pe malul râurilor și a lacurilor, avându-și pururea picioarele scăldate în apă. Dar pentru poetul făr amor, pentru acel a cărui suflet a fost sfărâmat de chinurile unui amor viclean, aurul e numai aur, metal ca și ferul și plugul. Lauda nu este decât o groasă tămâie ce amețește capul; cununele de flori sunt cununi de spini care ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger

... œ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice , pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naivi­tatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face ...

 

Dimitrie Anghel - Clopotele

Dimitrie Anghel - Clopotele Clopotele de Dimitrie Anghel Ce farmec de nedescris au povestirile despre un oraș vechi, care a fost în floare odată și din care, din cine știe ce întâmplări, s-a retras viața !... Vîntul venind a adus zi cu zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce a fost în strălucitoarele și albele orașe ce se ridicau odinioară. Pe unele, după epoci îndelungate de glorie, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, asemenea unui șubred joc de cărți clădite de un copil, ori năvala cenușei unui vulcan le-a năpădit, surprinzîndu-le în plină activitate. Pe altele, valurile le-au înghițit pe totdeauna și numai în legendele și baladele vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și ...

 

Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns

... nici o intrigă și nici un amor și, ce e mai paradoxal încă, nici o femeie. Amurgul unei vieți nimbate de glorie și zorii unui talent care-și simte chemarea și se pregătește pentru jertfă, opoziția spiritului practic care agonisește pentru anii albi și dezinteresarea visătorului care-și risipește preaplinul sufletului ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>