Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SUPĂRAT (PE)
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 328 pentru SUPĂRAT (PE).
... uni. ZOIȚA (într-o parte) Un guralei așa din casă ne-a goni. CUCOANA MĂRIOARA Apoi la mine las'; eu toate le prefac: Pe unii îi despart, pe alții îi împac. ZOIȚA Fugiți, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar ascultați-l cum vorbește el cu sine. POSTELNICUL (după scenă) Cucoana trebuie să fie tot ... mai repede în altă odăiță, Ca să scăpăm de dânsul. ZOIȚA Cu alt chip nu-i putință. ÎNFĂȚOȘAREA III ZOIȚA ȘI POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nevăzând pe Zoița) Da zău că-i curios pe toți să-i ocolești Și pentru două graiuri pe nime să găsești. Am fost la hatmanul și nu era acasă; Iar visternicul, atunce vrând să iasă, Nici nu m-au priimit... ZOIȚA Mă rog ... vistierie; Am fost pe la Divan, am fost prin Sărărie, Am fost prin Tătărași... ZOIȚA Asemene și eu, De astăzi dimineață de când alerg mereu; Pe jos pe la feciori, pe la găinărie, De-aici la cuhnii, de-aici la chelărie, Apoi pe la cămări, apoi la garderob, Ba scoate rochia, ba scutură salop, Aleargă-n sus, în jos și ia la toate seamă, Mă pogărăsc ...
... deprinse cu primejdia călăritului, nu putu însă niciodată să se deprindă cu mirosul tutunului ce călăuzul scotea din lulea, nici cu poziția necuviincioasă ce avea pe cal și de care se înroșea ori de câte ori Alexandru îi adresa vreo glumă răutăcioasă. Cărarea pe care se înșirase ceata călătorilor era strâmtă și umbrită pe amândouă laturile de brazi nalți și tufoși, bătrâni de când lumea, cu rădăcini împletite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii, și ... raiul munților, voind parcă să uite de lumea cealaltă. Iar duduca Balașa din toate aceste nu vedea decât cioatele și bolovanii de care se încurca pe drum, nu simțea decât zdruncinul calului, ce o sălta cu necontenire pe șea, și în cuget curat ar fi dat toți munții și toate frumusețele lor pe canapeaua cea moale din ietacul ei, unde avea obicei să adoarmă cetind. Începuse acum a amurgi, și duduca Balașa, ostenită de drum, întrebă ... în mijlocul câinilor, de-ar fi râs toată stâna de ea. În sfârșit, cu vai, nevoie, înțepenită cum era și cu ajutorul lui Alexandru, căci pe baci îl respinse cât colo, ea se coborî de pe
... altfel. Și ei doi habar n-aveau de gura lumii! De aceea, când pichirea, stingheră, hotărî să-și caute un soț și-și puse ochii pe păun — pasăre de neam mare — se feri de toți, de frică să nu li se așeze cineva de-a curmezișul dragostei ... cel mai dulce: „Pi-chi-chi-chi-chi-riâ€�: „Te iubesc!â€� Păunul a privit-o dintru-ntâi de sus, dar pe urmă și-a dat seama că nici pichirea nu e de lepădat, mai auzise că dragostea, dacă o întâlnești, s-o culegi de ... o dimineață, pichirea, harnică titirez, s-a sculat mai devremior chiar decât cocoșul, a ciugulit ce-a putut și, pe urmă, s-a dus sub culmea păunului, de l-a sculat. Și-amândoi, aripă la aripă, au pornit pe pajiște. Flori, răcoare, mireasmă dulce. Pentru întâia oară și-au apropiat pliscurile: întâiul sărut! „Sunt mulțumită!â€� „Chiau!â€� „Sunt fericită!â ... și iubitul: „Privește, privește, dragă!â€� Dar păunul se supără. Îngâmfala îi descleștează limba: „Ce să te uiți la soare, când mă ai
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... mai rămânea de făcut unei nenorocite văduve, săracă, beteagă de un ochi, de mâna dreaptă și de piciorul drept?... Acuma, cere. Cocoana Zamfira salută grațios pe camaradul ei, îi întinde mîna stângă și se așază alături, pe când băiatul din prăvălie i-aduce o țuiculiță. — D. Tomița n-a venit? întreabă coana Zamfira. — Nu, răspunde d. Iancu. â ... lui, de colo până colo, pe vreme bună și pe zloată, vara pe arșiță, iarna pe ger, a contractat un reumatism articular acut, pe care nu l-a putut combate decât cu rachiu de izmă fiert cu piper. Oricând îl încearcă la încheieturi, cu nimic altceva nu ... încearcă la încheieturi. Băiatul din prăvălie a înțeles aceasta si aduce numaidecât, fară comandă, rachiul de izmă cu piper. D. Tomița salută politicos pe camarazi, se așază lângă ei tăcut și dă repede pe gât o doză; apoi se scutură din umeri: parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. De aceea, pacientul se mai înseninează la față și intră ... cine știe de ce; apoi, îndată, ușa odăiții se deschide de perete, și intră părintele Matache, urmat de paracliserul lui, urmat de băiat, care aduce ...
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... fair' fiche, Ce se face cu-atât brio, cu-acel sans-gen', ma parole: Cum un Kubelik ar face-o pizzicând coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu drăguțele-i mânuțe, ar obține-un triplu tril... Dar, pe sfânta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasică-adiată de blagocestiv creștin! — Înțelege fiecine cum e Take-Anastasiu Ot Tecuciu! — nimeni nu vede cum-că niente ... eu ca Lica Brândușel ac de cojoc, Și să mursic și să ustur imortalele mumii, Ce cu schepsis și cu tropos papă sutele de mii, Pe când pentr-un biet teatru — ierte-l Domnul pe-Aristia Fondatorul! sau mai bine, nouă, ierte-ne prostia! — Pe când, zic, pentru teatru, prăpădit ca vai de el, Cum am spune vechi-grecește hlemande marel to del Nu putu găsi ministrul supereminent ... Teatrul se găsește-n fine-n vână, Și când soarta, dup-atâtea tribulații în zadar, După un ursuz, se-ndură să-i trimită un veinard, Pe amicul meu Sihleanu, pe veselnicul Potan Noul gheneral dirŹctor... Ma parol' c'est .patant! A! dar nu sunt prepuelnic, nici hapsan mațepestrițe! Hipersensibilitatea ramolitei jupânițe Ce ...
George Coșbuc - Nuntă în codru
... strană ! Iar cădelnița de aur O ținea jupânul graur Dascălu-nvățat. Dar să vezi ! La socru mare Zgomote din zori: Pițigoiu -ntr-una sare, Steag pe casă șoimul suie. Gheunoaia bate cuie Ca s-anine flori. Iar prin cuhnii sfat și vorbă, Asta s-o vedeți ! Prepelița face ciorbă, Presurile fac ... tare Dumicată-n blide-o lasă, Cintițoii duc la masă Rândul de mâncări. Și, cu șorț de jupâneasă, Rândunele vin Și deretică prin casă, Iar pe mese-aștern prosoape Și dau lavițele-aproape, Cane-aduc cu vin. Dar te miri tu, prin pahare Cine le turna? Cucul sur, că-i meșter ... Și făcur-o bătătură, Și ce horă mai făcură Ca la voievozi ! Jucau sârba porumbeii , Că e jocul lor, Și-au luat la joc cârsteii Pe-o rățușcă vai de mine ! — Graurul juca pe vine, Barza -ntr-un picior. Numai cioara cu cimpoiul, Tot izbind cu el, Se bătea cu pițigoiul , Iar sitarul dup-o ușă Se certa c ... o-mbrâncitură Cheful să ți-l strici? Și țipau de-a valma-n ramuri, Miile de guri ! N-alegeai, străini și neamuri, Și pe
Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X
... În adevăr, Caragiale avea o deosebită capacitate de a lovi fără să glumească, când incarnările diverse ale Dlui X îl plictiseau peste măsură. Pe cât era uneori de ușoară cordialitatea lui meridională, pe atât de aspru respingea autorul de comedioare pe domnii care-l năpădeau cu o intimitate nepoftită. Erau destui Domni X, care umblau să se împodobească afișând nerăbdător o prietenie, căreia căutau să-i ... mea intenție? Nu cumva și eu, om bătrân, să fi luat ca un copil ușuratic un pumn de mărgele din baniță și, aruncându-le impertinent pe o foaie de hârtie, să-ți zic în bătaie de joc: Uite, D-le X..., cum eu, dintr-o aruncătură pe negândite, am nimerit să-ți fac pe Mihai-Viteazul călare, fiindcă te știu patriot că și mine! Toată neînțelegerea între arta lui Caragiale și Domnul X este aici strălucitor simbolizată; adevărat, Domnul ... chiar a celor mai convinși și zeloși Domnul X. De ce, vă rog mult, uită, acum ca și întotdeauna, atât de sistematic Domnul X, pe Popa Niță din Podeni și pe Cuțitei primarul, uită impresiile de natură din povestea hanului Mânjoloaiei; de ce uită pe Kir Ianulea, pe Ianuloaia și ...
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... crescut feciorii și fata până a ajuns ca de vreo optsprezece ani și ei care de câți era. O iubeau împărăteasa și împăratul pe fată de-o pierdeau din ochi, cât era de mlădioasă când umbla de colo până colo pe covoarele moi, de nu s-auzea pășind, și cu trandafirii în păr și râdea de toate celea, parcă era, când s-arăta în fața bătrâneților ... ta n-are voie să bată cum îi place și nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate. Dacă vrei s-o iei pe Ileana, lapădă-te de tronu-mpărătesc, pe care ar fi să mi-l moștenești tu când o vrea Dumnezeu să mă cheme de aici; lapădă-te de tron, și atunci, rămâneți: tu ... cu leac, să-i trimetem pe copii să se plimbe pân lume un an; un an să n-aibă voie nici unul să puie piciorul pe pământul împărăției noastre, și peste un an să mai vorbim: boală trecătoare. Ochii cari nu se văd se uită. Împăratul chemă pe unul câte unul dintre feciori, și fiecăruia le spuse porunca hotărâtă, scurt și apăsat, așa că nu mai era chip să mai zică băiatul nici ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... Tănase, treci la tine că ți-am pregătit tot ce-ți trebuie, nu te descălța aici. — Ia slăbește-mă dumneata cu învățăturile. Să înveți pe cine ai mai învățat, nu pe mine. Feciorul aștepta. — Adu-mi, băiete, pantofii. Tincuța se uită la dânsul, de sus în jos, fără să zică nimic; apoi luă fata de ... fetița, Tincuța, Tănase încapul mesei și la un colț d-l Nae, care acuma devenise îngrijitorul Ciulnițeilor, numai un loc rămase gol. — Ai chemat pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior. — Am chemat-o, cuconiță. Tănase dete dușcă pe gât o sticluță pântecoasă de țuică, din care ar fi băut trei inși, și după aceea o puse pe masă cuzgomot, pocnind din limbă. Apoi luă cu degetele două măsline, pe care le aruncă în gură, una după alta. — Da' nu vine mama, Costeo? — Vine, boierule. Chiar acușica am poftit-o. Tănase se sculă ... de câteva ori din supa lui de linte și apoi întinse talerul feciorului. — Na, mă!... Să spui bucătăresei că o să i-o torn pe ...
George Coșbuc - Supțirica din vecini
... George Coşbuc - Supţirica din vecini Supțirica din vecini de George Coșbuc Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-adune Eu ședeam pe prag la noi. Ea, ca șarpele prin foi, Vine-ncet, pe ochi îmi pune Mânile ei mici și moi, În ureche-o vorbă-mi spune, Râde lung și fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l ține ... n zadar, Nu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu să poate! Eu mă-ntorc: Ei du-te dar! Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gânduri iar. Stând așa, un braț ridică, Blând ridică, Părul meu, pe frunte dat. Când mă-nalț rămân mirat. Te-ai întors? Și, supțirică, Ea pe
Ion Luca Caragiale - Despre cometă - prelegere populară
... mai bine această producțiune, trebuie să-i amintim că vechea noastră cunostință, eminintele pedagog d. Mariu Chicoș Rostogan, totdeauna, înainte de e și i, pronunță pe: n ca gn franțuzesc; t ca k; d ca gh; g ca j; c ca șș, etc. Pe ici, pe colo, pentru a ținea deșteaptă această amintire, transcriem cât se poate mai exact felul de pronunțare a eminintelui pedagog, lăsând cititorului ... Școlarul: Și când i-am spus mamii, a zis că n-ai venit de frica cometii. Profesorul (supărat, cu humor amestecat cu dispreț): Pe mine să mă-nvățați corajul, tu și cu mumă-ta, niște loaze! pe mine? care, în cătane, la Zolfărino, unde au fost și cu franțozul și cu talianul, am avut un frache mai mare undrofițir în gavaliri și ... știință cel mai nalt reșpect, dar totdeodată cu ceea mai profundă moderățiune, mă rog. Că-z știința nu trubuie tractată în mod excluzivist, nici ca pe o zeiță ce stă în ceriu, cum spune Schiller, nici ca pe un dobitoc ghe muls ! (Copiii devin și mai impacienți, și mai zgomotoși.) Profesorul (ridicând emfatic tonul ...