Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 4001 pentru .

Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte

... și care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuință de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are facă dimineața este dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea fie nici caldă, nici rece; apoi scuture și deretice pân casă. Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei ... foarte mulțumită. După câtva timp, zise fata: - Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, fă bine și-mi dă voie mă duc. - Du-te, fata mea; dară mai-nainte caută-mi în cap, și vezi că o curgă o apă pe dinaintea casei și o aducă fel de fel de cutii, de tronuri și de lăzi; pe care din ele îți vei alege, aceea fie simbria ta. Se așezară și îndată văzu curgând apa de care-i spusese, și pe dânsa veni niște lăzi și tronuri prea frumoase. Fata ... de pe gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu. Sânta Vinere îi zise: - Deoarece ți-ai ales astă ladă, ia-o; dară

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II

... Pentru țară, copii și muiere, Cum și pentru dragile bucate, Sau aruncându-ți arme necrunte A fugi gol-golișor la munte." Răzvan era mai zică, Dar' Vlaicu lingurariu începe A râde și glasul său rădică: ,,Eu nice-într-un chip nu pociu precepe Ce -învârtește voao pân minte, Ca când ați avea boală herbinte. Nici veste-i doar' pe-aproape hie Turcii, și iacă-unii că gată Dă fugă cu mare vitejie, Iar' alții cocoresc îndată Și vor taie-într'înșii ca-în clisă Gândire-ai că și-unii ș-alții visă. [9] În ce chip am venit pănă-aice, Așa mergem dar' și dă-acie, Iar' dă ni s-ar pune doar' în price Cineva pă drum, cu vrăjmășie, Totdăuna-are păzască Răgula noastră țigănească, [10] Adecă fruntea hălui mai tare plecăm cu multă rugăminte (De-om vedea că-în fugă nu-i scăpare). Iară când cu năvală herbinte Ar da pă noi o mai slabă ... la om este ca țăpușa La scaiu; dă-ahaia-armatul arată Cu-îndrăzneală fiecărui ușa Și-e totdăuna dă război gata; Iar' acum, ahăl tare ține Care ...

 

Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat

... cât vedea că se împlinesc întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atâta fata împăratului se întristă și mai mult. Ea nu mai voia mănânce, nu se mai gătea, nu mai ieșea la plimbare; voia se lase moară mai bine, decât ajungă de batjocura lumii. Dară împăratul nu-i da răgaz puie în lucrare o faptă așa de nelegiuită, ci o mângâia cu fel de fel de povețe. Mai trecu ce mai trecu și iată, măre ... cu capul nu crez eu ca el se fi născut porc. Trebuie fie vreo fermecătorie sau vreo altă drăcie aci. Însă tu fii ascultătoare, nu ieși din cuvântul lui; căci Dumnezeu nu te va lăsa te chinuiești mult timp. - Dacă dumneata, tată, găsești cu cale așa, răspunse fata, te ascult și-mi pui nădejdea în Dumnezeu. Ce o vrea el ... Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi, puindu-se porcul cu soția sa într-o căruță împărătească, porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci stea căruța; se dete jos și se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu-se, zise miresei

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor

... săgețile sale celor arzători le-au lucrat. Că pocăința atunce iaste pocăință, când merge neștine de bună voia lui, fărde nici un fel de pricină, se ispoveduiască la duhovnicul lui, cu umilință, cu înfrângere de inimă cu lacrămi fierbinți și cu gând desăvârșit, ca se părăsească de păcate, căci acĂ©stia sunt temeiul ei; și atunce iaste cuvântul acela ce zice: Veniț ne întrebăm, adecă atunce vom avea îndrăzneală mĂ©rgem înaintea lui și ne deșchidem gura și ne spunem jalba ce avem de vrăjmașul nostru, -i spunem stricăciunea ce ne face. Și el făgăduiaște că rușalele cĂ©le mai mari ce ar avea păcatele noastre, carele sunt ale sângelui, adecă uciderile, el le va albi și le va ... om din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit și sfânt și din fiul neascultării fiiul lui Dumnezeu. Când au poruncit Dumnezeu lui Noe facă corabiia, spun istoricii cum o fi făcut într-o 100 de ani, nu pentru alta, făr numai pentru ca aibă oamenii vrĂ©me -ș vie în fire,

 

Dosoftei - Din alte scrieri

... prăvind cu dulceață, Cu ale ei odrasle, pre Hristos în față. Gheorghi Ștefan-vodă el încă nu-ș pierde Nedejdea de la Domnul, ce totuș -ncrede. Și pentru Ghica-vodă laudă zice, Că de-a rândul cu svinții trăiește-n ferice. Lui Ștefăniță-vodă Dumnezău -i facă Odihneală cu domnii de viață, -i placă. Cu a sa bună maică, cu Ecaterina, La Domnul din direapta -i fie odihna. Evstratie Dabijea scris este la viață trăiască cu svinții în rând, fără greață, Cu iubita sa hiìcă, cu doamna Maria, nu li mai stângă în veci bucuria. Și doamnă-sa Dahina încă vază La Dumnezău în casă cu dânș, -ncrează. Și Duca voievoda Dumnezău -i caĂ¹te Sufletul cu odihnă,-ntr-a sa bunătate. Iliaș Alexandru, din domnii de țară, Prin săraci ce da milă ș-au ... -ntoarcă și Svântul la a sa moșie, La odihna bătrână, la mitropolie. Craiului Poloniei fără de zăbavă, Lui Ioan al treia, -i rămâie slavă, Ș-a lui milostivire ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... juvenile... fiindcă așa sunt toți tinerii din ziua de azi... își închipuiesc că-n fața unei diplome, cu care vin de pe băncile școalei, are le cază toată lumea-n genunchi și -i urce-n cap... Asta nu merge!... Un tânăr trebuie fie modest... În fine, deocamdată nu sunt locuri... Mai e vreme... e tânăr, poate mai aibă răbdare... om mai vedea... ne mai gândim... „A! zic eu în gândul meu... atunci, partida nu-i pierdută!..." Și, prezentându-mi umărul mi-l bată cu bunăvoință protectoare, am salutat cuviincios pe ilustrul meu, și imediat m-am dus drept la nepotu-său. — Tânărule — i ... juvenile... căci așa sunteți toți tinerii din ziua de astăzi... vă-nchipuiți că-n fața unei diplome, cu care veniți de pe băncile școalei, are vă cază toată lumea-n genunchi și vă urce în cap... Asta nu merge !... Un tânăr trebuie fie, cum zic?... modest... — A! zice tânărul; am înțeles... Da! dumnealui, fiindcă dispune de putere și este unchiul meu, ar voi

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului sec de brânză

... că mulți, nespuindu-ș păcatele toate la duhovnic, s-au osândit în munca iadului. Și, pentru ca nu cădem și noi în osândă, trebue spunem toate deplin, pentru ca luom și ertăciune desăvârșit. Și apoi deaca ne vom ispovedui, ce canon ne va da duhovnicul, -l priimim cu multă dragoste și -l facem deplin; că precum un om, când iaste dator cuiva cu niscare bani, până nu-i va plăti nu ține mântuit, așa și cela ce are canon de la duhovnicul său și nu-l face, nu va putea mântui de păcate. De aciia ne ferim, veri cu ce mijloc am putea, de păcate. A dooa, trebuiaște postim, pentru că postul acesta iaste zeciuiala anului și l-au arătat singur Hristos; că sfințiia-sa încă au postit și 40 de zile și ... nu fumegă cuhniia ta, sau bucătariul căci n-au stătut lângă foc. Mă rușinez a spune de posomorârea celor mâncăcioș, în ce chip tânguesc în zilele cĂ©le de post: cască adĂ©se, culcă puțin și iară scoală; dorm în silă și silesc ...

 

Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

... zi albă, căci ea se ținea mereu de câra lor. Într-o zi, ea zise bărbatului ei: - Mă bărbate, de nu ți-ei lua copiii -i duci undeva în pustietate, ca -i prăpădești, eu pâine cu sare de pe un taler cu tine nu mai mănânc. - Da bine, fa nevastă, cum prăpădesc eu așa bunătate de copilași? Și unde -i duc? - Nu știu eu d-alde astea. faci ce zic eu, ori mai multe nu. Ce era facă bietul om? nu o asculte, îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. o asculte, îi era milă de copii. După ce-l mai ciocmăni muierea o toană, puse în gând -i facă voia, căci limbuția nevestei îl scoase afară din țâțâni. Se sculă, deci, de dimineață, își luă copiii și plecară împreună cu vorba că ... cățeii lui, când zmeul îi căta chiorâș, și multe d-alde astea, și de toate. Într-o zi zmeul se vorbi cu sora băiatului ca -l omoare, și se scape de el. Zmeul voia se ducă în pădure după dânsul și

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... mea va -auză Cum e și-a celoralalți socoteală, Ce au -mi spuie fără sminteală. [10] Întii, cum dintru voi fieșcare sâlește spre-a iadului bine, Amegind pe-om din dreapta cărare, Apoi, în ce chip ni cuvine -ajutăm lui Mahomet îndată: Pre-ascuns, ori cu sâlă vederată?" Aici Mamona sculĂ , mare Visternicul Domnului Sătanei, Pe mâna lui sunt toate comoare De supt pământ, aurul și banii. ,,Tot iadul (grăi dâns) bine știe Cât îi ... Înși oameni prin noi lucreze Spre-a lor pierire necontenită. N-ajută-acum armele viteze Cum punga cu galbeni tecsuită Aceștii, numa fie plină, Acuma toți oamenii -închină. [14] În urmă rușinea mea fie, Deacă eu cu banii nu voiu face Mai mult decât întru voinicie AltĂ²r a lăuda place!" Mamona fârșind, Asmodeu râsă Și căutând împrejur așa zisă: ,,Nu pentru că eu sunt logofătul De taină-a mării-sale, dară ... iad pază și priveghere, Cel ce tot feliul de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, sculă-începând cuvântul său: ,,Adevărat! nu

 

Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu

... urmă, râzând de-acestea toate, De rost puteai a spune tragedii însemnate, Meropa, Atalia și altele mai multe, Declamându-le toate cui vrea te asculte? Negreșit îmi vei zice, țin minte ce îmi place, Dar cărțile cu mine e greu se împace. Mai lesne pot a spune hoțiile urmate La zece tribunaluri sub nume de dreptate, Mai lesne pot număr pe degetele mele Câți sfinți avem pe lună și câte versuri rele, Decât bag de seamă ce carte nu e dată, A cui este mai mică și cine o bată. Când sunt în adunare, n-am altă mulțumire Decât se deschidă sujeturi de vorbire: Atunci sunt gata, slobod, ascult, și cu plăcere Tușesc, zâmbesc, mă leagăn și-mi dau a mea părere ... jocul și dansul ce-ți lipsește, Și niște mici petreceri, ce se zic românește Jocuri nevinovate. Nevinovate fie, Măcar că vini destule din ele pot fie; Trebuie faci pasuri și complimente bune, La vorbe serioase când alții se vor pune, n-asculți, spui glume, ...

 

Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena

... depărtate ?     Spre care Arghir răspunde,     Tot spune, nimic ascunde,      duc apoi se culce     (Cît e lui Arghir de dulce).     Dimineața sculară,     Satirii adunară,      întrecea care, care,     Aduce cinste mai mare ?     Omul începe facă     Ca toți satirii tacă,     Zicînd : „Știu cum mi pare     Că aveți multă umblare ;     Nu știți de Neagra-Cetate     Unde, încătrău abate ?     Nu vă întreb spre stricare     Nici spre vreo supărare.â€�     Nu știa ... â€�     â€žM-au purtat pre mine dorul     Unde mi-am frînt eu piciorulâ€�.     Atunci omul poruncește :     â€žNumaidecît te găteaște,     Crăișorul de la mine     -l povățuiești prea bine.â€�     Iar șchiopul jeluiaște     Și zicînd așa grăiaște :     â€žEu nu cutez a mă duce,     Ca acolo m-apuce.     Că eu, mă rog, mă ascultă,     Am făcut pagubă multă,     Eram hiară stricătoare,     Piele de lup mîncătoare,     Și au gînd mă belească,     Cine mă izbăvească ?â€�     Atuncea omul cel mare     Înceape a striga tare :     â€” „Mergi ! auzi cînd zic o dată,     N-aștepta vorbă rugată ... pleacă de silă.     Arghir mai cu bucurie     Scurtă din călătorie     Bărcuri, cîmpuri, văi și dealuri     Preste ape multe valuri ;     Zile multe, cale lungă,     Nu putea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>