Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru REGE AL MARILOR
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 197 pentru REGE AL MARILOR.
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... pierdut împreună cu mai multe din primele sale compozițiuni. Ajungînd în etate de nouă ani, acest geniu estraordinar dete primul său concert pe Teatrul cel mare din orașul său natal, cu ocaziunea unii serate muzicale aranjată de celebrul tenor Marchezi și de faimoasa primadonă Albertinati. Apoi după un al doilea concert dat în beneficiul său, la care esecută încîntătoarele variațiuni compuse de dînsul pe tema franceză de la Carmagnola , ce produseră un mare efect în inima auzitorilor, se duse la Parma ca să ia lecțiuni de la Alessandru Rolla, cel mai renumit violonist al Italiei pe timpii aceia. Ajungînd în acel oraș și prezentîndu-se la celebrul violonist, fu supus la un riguros esamen. Pe dată însă esecută una ... disolută. Nu trecu mult timp și se înclină în amicie cu vro cîțiva din acei cavaleri de industrie cari, după ce ajung la cel mai mare punt de degradare, simt cea mai mare plăcere cînd reușesc a corumpe junimea și a o atrage în abisul vițiului și al desperării. Fructul acestor detestabile relațiuni fu jocul de cărți, la care junele Paganini se deprinse atît de mult, încît, după ce pierdea tot ce cîștiga ...
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... Dimitrie Bolintineanu - Căpriţa de aur Căprița de aur de Dimitrie Bolintineanu În nori cinși cu roze și cu-aur curat Se culcă ferice al vieții-mpărat. Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară Gonește-o căpriță, plăpândă și ușoară, Cu cornii auriți. Ea fuge-n pădure și cel ce-o preurmă, Lăsându-și ... preurmă, sub paloșu-i rece Ca spicul s-abat. Streine, te-nturnă spre locuri mai bune! Să mori când ești mândru, puternic și june E mare păcat!" — ,,Fii bună și-mi spune, ce pot ca să fac, Turbatele-i gânduri în flori să prefac?" — ,,Te du de găsește, sub ... Spre plopul ce plânge, prin noapte porni. — ,,Tu, care-ntreci vântul prin marea-ți iutețe Și-ntuneci lumina cu-a ta frumusețe, Al soarelui fiu! O, cal dalb, mă-nvață ce pot face doare Să capăt amorul căpriței-fecioare, Îmi spune, să știu!" Dar calul nechează. Săpatele stânci ... albe, cu sânge picate, O rouă de lacrimi tăcută s-abate În cursul umbrit. Ca valul sub focul cerescului soare, Sub mantia-i d-aur al
Ion Luca Caragiale - 1907 din primăvară până'n toamnă
... a făcut o frumoasă expoziție jubiliară, care a repurtat atîta succes față de representanții Europei civilizate. A fost un adevărat triumf al muncii și al păcii; Regele a avut de ce să fie mîndru și fericit. Firește dar că recentele răscoale ale maselor țărănești, cari au luat proporțiile ... de-asupra acestei realități, ia să vedem acum ce politică, ce administrație, ce cultură intelectuală se fac în acest Stat. Partidele politice, în înțelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noue de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în Romînia ... și ne-avînd ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul ibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi libercugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; - după aceștia ... propietarii mari și mijlocii și cîțiva dintre comercianți și puțini industriași romîni. Imensa clasă a țăranilor nu are, propriu vorbind, niciun reprezentant natural al intereselor ei în Camere; deși această imensă clasă ar avea după lege dreptul să trimită (ca ...
... fulgerări nălucitoare... Adâncimea fremătează ca o harpă cântătoare, Iar palpitele din aer sunt fiori melodioși, O corabie veghează singuratică în zare, Încleștată parcă este de al mării fund stâncos, Dar din când în când s-apleacă cu o lâncedă mișcare, Ca un prunc ce-n al său leagăn se răsfață lenevos. Steagul, pânzele, catargul și frânghiile-ncordate Sunt de-argintul lunii clare melancolic sărutate Și pe-oglinda străvezie se răsfrâng nedeslușit ... a fost încă, Și întreaga ei făptură un parfum de trandafir. A turbanului mătase diamante o-nstelează, Și pe el mărgăritare șerpuiesc. Al ei picior Pare-abia că se atinge de al Indiei covor Ce în cale i s-așterne și pe care se așează. Pregătiți-vă arcușul și viorile-nstrunați! Zice atuncea mândrul agă. Și ghiaurii ... și-l spune, Până ce-i cuprinde-n brațe somnul, veșnicul amant Dar când ziua se revarsă și cuprinde tot seninul, Fiecare se deșteaptă, rob al tristului destin. Și oh! groază!... două corpuri: ienicerul și creștinul Pentru veci de azi-nainte apărați de orice chin, Și-nfrățiți de mâna morții lângă ... zărite și pe dată toată puntea e-n mișcare; Prin alarma zgomotoasă chiar Osman este vestit, Cresc caicele și umbra li se face tot mai ...
Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia
... XII. Omul enigmatic . XIII. Floricica codrului . analizat în modul cel mai amabil aceste lucrări. Mai ales sunt recunoscător dlui dr. Marzini, pe atunci prim-redactor al gazetei „Le Danube“, pentru binevoitoarea-i critică. Ce s-atinge de scrierile mele în limba română, îmi era im¬posibil a le ... fiind lipsit de orice relațiuni cu regatul vecin, nu le puteam așa lesne publica în România. Abia după încuscrirea mea cu decedatul arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dal-mației, dr. Silvestru Morariu-Andrievici, îmi puse ilustrul prelat tipografia sa la dispoziție, oferindu-mi astfel posibilitatea a tipări o ... adăpat; n-am în patria mea nici un institut național, nici o școală poporală măcar; am fost și sunt o insulă solitară în imensul ocean al slavismului. Mai mult nu zic. Ofer iubiților cititori români, în aceste pagini scrise fără nici o pretenție, narațiunea unei vânătoare prin Basarabia, făcută cu aceiași ... această mențiune a autorului, s-a considerat într-un timp că Stamati-Ciurea a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe, ceea ce nu corespunde adevărului. 5 1) Copiii condamnatului; 2) Alexis, fiul lui Petru cel ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... rele, Prea 'mbie pe oricine cu chipul ei cel drag Și frâurile lumii să i se pară grele, Din mâni el să le scape la al domniei prag; Căci zilele - unui rege primejdii au în ele — El poate să aleagă-a plăcerilor șirag Ș'atunci devine umbră — pe mână de mișei Cad frâele ... turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică— Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie 'ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stâncele ... lasă a vântului frâuri S'asvârle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o 'nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în ... drum steaua a stins. Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă, De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... rele, Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel drag Și frâurile lumii să i se pară grele, Din mâni el să le scape la al domniei prag; Căci zilele-unui rege primejdii au în ele  El poate să aleagă-a plăcerilor șirag Ș-atunci devine umbră  pe mână de mișei Cad frâiele ... drum steaua a stins. Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă, De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum? E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă Ce cade scuturată de-a morții lung samum? Și dacă ... de-oameni ce-aștept venirea lor. Dar pân- ce corpu-n lume un înger îl cuprinde, Deasupra vămii lumii pe luminoase căi Imperiul lui cel mare o stea în cer aprinde  Acolo el domnește, lăsând a lumii văi. Dar de viața-i lumească domnia-n cer depinde: De ... Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ce-o soarte-mpărătească Un om ce-i născut mare
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... viața lui? care tânăr nu te-a dezmierdat cu dragoste într-această epocă în care toate popoarele se deșteaptă la soarele civilizației și al libertății?! O! vis poetic! o! vis mântuitor! arată-te ades în ochii românilor și le insuflă credința că tu te vei împlini. Spune-le că ... de simțire, care respectează, care-și iubește pământul și care, fiind mândru de numele său de român, îl dă ca un semn de cea mai mare laudă oricărui om vrednic, oricărui viteaz, fie măcar de sânge străin. Am multă sperare într-acest neam a cărui adâncă cuminție e tipărită ... de proverburi, unele mai înțelepte decât altele; a cărui închipuire minunată e zugrăvită în poveștile sale poetice și strălucite ca înseși acele orientale; al cărui spirit satiric se vădește în nenumăratele anecdote asupra tuturor națiilor cu care s-a aflat el în relație; a cărui ... frățește cu locuitorul de la câmp și nu s-a mirat de ideile, de judecățile lui și nu a găsit o mare plăcere a asculta vorba lui împodobită cu figuri originale? De pildă: Vrea să grăiască de un om bun? El zice: E bun ca ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... stâncă, deasupra peșterii, la o înălțime ca de 30 picioare, este o vizuină adâncă, chilie nemuritoare a sfântului Nicodim, care se află egumen al Tismanei. Călugării și locuitorii de primprejur vorbesc multe despre minunile acestui sfânt; și negreșit trebuie să fi făcut, de vreme ce putea să locuiască așa ... vorbind, văzurăm venind către noi un bătrân, de talie scurt, cu ochii cufundați în cap, dar vii și vorbitori; el ne spuse că este fiu al împăratului Americii; ne arată câteva decorații de hârtie și ne întreabă ce face împăratul Nicolae; de a răspuns la scrisorile ce i s ... cu toți suveranii Europei, care au să pornească curând un război obștesc pentru drepturile lui. Îndemnați de bunii părinți, noi plecarăm să vizităm un metoh al mănăstirii, zidit pe munte spre miazănoapte, la o înălțime deosebită; el este făcut de sfântul Nicodim, și atât de mic, încât abia cinci sau șase ... încăpea într-însul. Părinții de acolo ne spuseră că în susul acestei zidiri, la o depărtare ca de trei ore, pe creștetul cel mai înalt al muntelui, este o altă biserică făcută de același sfânt care slujea în aceeași zi la câteșitrele biserici; întreprindere cam anevoie, și pot zice peste putință ...
Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor
... Preagrațioasă doamnă și regină! Alteță regală! Doamnelor și domnilor! Colegii mei mi-au încredințat misiunea de a lua și eu cuvântul în această mare și frumoasă zi, în care serbăm jubileul de 25 de ani al fundărei Academiei Române. Această onoare o datoresc vârstei mele înaintate. În adevăr, cu excepțiunea venerabililor noștri colegi, domnii N. Kretzulescu și G. Barițiu. eu sunt ... Berlin după revocațiunea edictului de Nantes, mulțumită protecțiunii luminate a marelui elector de Brandenburg, Frederic Wilhelm (1640 — 1688), bunul lui Frederic cel Mare. Această colonie a păstrat până astăzi libertățile ce i s-au dat de acest mare principe; ea are biserica sa, spitalul său, gimnaziul său, biblioteca sa; în toate aceste, limba franceză este predominantă și astăzi. Membrii săi actuali sunt toți ... conștiința de ce datorau patriei nouă. După un an, am fost strămutați în casa și sub privegherea unui alt om distins, pastorul Ionas, discipol favorit al marelui teolog Schleiermacher și editorul operelor acestui spirit înalt al bisericii protestante. Pastorul Ionas era un bărbat distins; el avea deja un nume bine văzut și era încuscrit cu familia lui Hufeland, autorul Macrobioticei sau ...
... chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeaua se dede într-o parte și dintre creții perdelei apăru, frumos și palid, capul blond al unui înger. Luna ardea drept în față, astfel încât ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau ca și loviți de razele soarelui. Sub alba ... făcui un mărgăritar stropit cu aur și mărgăritarul îl aruncai în fundul unei mări. Mărimea fiind numai relativă, astfel încât ceea ce nouă ni-i mare altora li se pare mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel mărgăritar a cărui margini le era cerul, stropii -stele și lună ... lucrare ăeraî astfel încât, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încât mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreiaă-iî povestii toate ce făcusem. Iubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ... frumoși, iar noi ne sculam râzând, somnoroși, unul de altul, apoi, spălându-ne fețele în basin de marmură, ieșeam afară în aerul cald și strălucit al