Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRIETENI
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 381 pentru PRIETENI.
... sub un aer mai tâmpit... În tot locul predomnește o sfruntare colosală... Imoralul ia cuvântul și-ți vorbește de morală... Cine crezi că ți-e prieten ți-e dușman neîmpăcat... N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut și un ingrat, Cine crezi că e mai nobil e mai ...
Alexandru Macedonski - Homo sum
Alexandru Macedonski - Homo sum Homo sum de Alexandru Macedonski C-o admirare prefăcută sau c-un adânc entuziasm, Zadarnic ziceți, dulci prieteni, că-mi uit făptura trecătoare; Zadarnic singur, câteodată, pentru-a scăpa de-al meu marasm, Încerc să cred că este astfel și să mă pierd cu ochii-n soare, În pacea spațiului vecinic, în lumea sfintelor extaze. Și tot zadarnic chem în suflet înflăcărarea unui psalm, Făcând din cântec o minune prin împletirea unei fraze... Mă redeștept curând același, și-n mine nu se face calm, Ci lacrimi port sub orice vorbă pe când în cântece pun raze, Minciuni cu care caut zilnic să-nșel necazurile mele. Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom, Azvârle harpa de alb fildeș și uită calea către stele, Te afli încă-n cercul vieții: Ești încă om, ești încă
Alexandru Macedonski - Perihelie
Alexandru Macedonski - Perihelie Perihelie de Alexandru Macedonski Nu, de lume nici o vorbă și de glorie nici una Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt; Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna, Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ, -- Nu: de lume nici o vorbă și de glorie nici una. Clar azur și soare de-aur este inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut, Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut, -- Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie, Fericiți-l când pământul pentru dânsul a murit, Prosternați-vă când aripi, mai presus de vijelie Îl răpesc în adâncimea unui vis nețărmurit, -- Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui
Alexandru Macedonski - Prietenie apusă
... a stins: Casa ta privea-ntr-o stradă luminoasă și voioasă. III Inspirarea te-aripase să atingi înalte culmi, M-ai chemat să-ți fiu prieten — frați de cruce ne legasem, O simțire și un cuget să ne turbure jurasem; Moara ta zăcea devale, liniștită — printre ulmi. — Către ...
... toate, ca de plumb, mi le simt grele. Mi-a rămas inima rece și-mpietrită de durere, Și mi-i silă de-un prieten, de-un cuvânt de mângâiere, De-o privire ce-mi zâmbește veselă, de mine însumi. Aș voi să nu-mi întrebe nimeni cugetul și plânsu ...
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... sus ne cheamă gîndul..." Răcni un critic: "Asta-i o insultă !" Și-atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate ...
... ruși, Morți sau vii, sunt trași de guler Și ca marturi sunt aduși. Cum că X, pe care lumea Îl admiră, e un prost, Și prieten cu Apolo Neam de neamul lui n-a fost. Și citații, nume proprii De romani, de greci antici, Spun curat că numai Ramzes ...
Alphonse de Lamartine - Războiul
... încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n ...
Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine)
... am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... chiar după limbuție, Și cred că nerozia e dată la tăcuți. Ades aud aceste: Arist e om cinstit, E delicat, și poate să fie bun prieten, Dar într-un ceas o vorbă nu poți de la el scoate. Cuvântul de pe buze-i se trage lin și scurt; Cu dânsul totdeauna ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... o poarte cel ce este creditor. CÂND CERI ȘI NU ȚI SE TRECE, TE-NTORCI CU INIMA RECE Într-o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut; - De n-aș avea, Hoge zise, vreo trebuință de ea ... toți frumos, Îl puseră și pe dânsul în colțul mesii de jos. Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă, Și la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă; Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc, Puse și-o blană asupră-și, cu postav roșu de ...