Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru OAIE

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 585 pentru OAIE.

George Coșbuc - În spital

George Coşbuc - În spital În spital de George Coșbuc Nu-nțelege vorba, sire. Zice-același general, Camarazi, să nu vă mire Că-ntr-acest spital Nu-nțeleg nici doi cuvântul Ce-l vorbim, căci li-e străin, Sunt vitejii din pământul Cel de râuri plin, Pe-unde trec ei veseli vara Peste munții suri și goi; Ei de-acolo sunt, din țara Turmelor de oi... Scoborând din munți de-a dreptul Par în lupte-oșteni bătrâni, Ați văzut cum pun ei pieptul Sire, sunt români. Astfel zice generalul Către tânăru-mpărat, La Veneția-n spitalul Cel improvizat. În supremele momente Când căzură peste noi Alte patru regimente, În amurg cu ploi Adunați românii-n vale Zid în urmă ne-au rămas, Stăvilind dușmanii-n cale Până ne-am retras. Câți de moarte-atunci scăpară Zilnic în spitale curg; Toți ca leii se luptară, Tinere Habsburg; Și-au murit pentru-mpăratul Sute de viteji de-ai mei Dar acest de-aici, din patul Șapte sute trei, Care zace-așa-n neștire Și-i lipsește brațul stâng Îl salut! Dă-mi voie, sire, Mâna să i-o strâng. Noaptea scoborî cu ceață, Luptelor sfârșit punând, Până-n trista dimineață; ...

 

Gheorghe Asachi - Lupul și mielul

Gheorghe Asachi - Lupul şi mielul Lupul și mielul de Gheorghe Asachi Orice face cel mai mare, Dreptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabulă ce-oi zice. Un miel foarte însetat S-adăpa în râu curat, Unde lupul, cătând pradă, Începu cu mielul sfadă, Zicându-i cu rost turbat: Ori de ce mă înfruntezi Și să turburi cum cutezi Limpedea mea băutură? I-au zis mielul: Doamne, iartă, La mânie nu te-ntartă, Mai ales dacă ai vra Să-nțelegi măria-ta C-apa din sus cură-n vale La șerbul măriei-tale; Și s-o turbur eu nu pot Cu piciorul, nici cu bot! Mi o turburi și-acum iară, I-au zis cruda acea fiară; Știu că-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis bârfele! Cum puteam să zic acele, Când n-am fost încă născut? Crede, doamne, că ș-acuma Eu sug lapte de la muma. De n-ai fost tu, apoi, zău, Au fost un frate al tău. Nici un frate eu nu am. Așadar, ț-au fost vrun neam, Că toți câni, păstori și oi Bat din veci resbel cu noi! Zicând ceste, îl îmbrâncă Și îl duce la ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C. Epistolă Dlui I. C. de Grigore Alexandrescu Prietene, mai ții tu minte acele povățuiri Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri? C-aveai cuvânt, o văz bine; eu prea înșelat eram, Când socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam. Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut), Povestindu-ți eu o nouă neplăcere ce-am avut, Te-ai întors, și c-o zâmbire: ­ "Văz adevărat, mi-ai zis, Și cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris, Și în versuri, iar nu-n proză, căci oricâți sunteți poeți, Voie a vă plânge-n proză de l-Apolon nu aveți". Uitasem această glumă. Acum, fără să gândesc, Cea dintre noi depărtare, locul unde locuiesc, Neîngrijirea, nelucrarea poet mă silesc să fiu Și în versuri de un stânjen lucruri de nimic să-ți scriu. Sunt încredințat c-ai râde, când vreodată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vânând câte-o idee, câte-o rimă, un cuvânt, Când prin lună și prin stele, când pe cer și pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am ...

 

Grigore Alexandrescu - Lupul moralist

... ndemnat. „E! ce ați hotărît, jupîni amploiați?         Oare-o să vă-ndreptați?“ Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. „Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?“ — „Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră, Răspunse un vulpoi, în ... ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta, De unde-ați cumpărat postavul de manta?“ Cînd mantaua domnească este de piei de oaie

 

Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie

Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie Adio la patrie de Ion Heliade Rădulescu Te las, patrie, soție, Ah! și dorul v-a-mpilat, Jugul greu v-a-ngenuncheat, Viață-amară, moarte vie! Te las, patrie,-n lamente Și-n catene fiii tăi; Râd și danță toți cei răi La suspinele-ți ardente. Pruncul țipă, mama plânge, Tata geme greu sub fier, Junii nalță pumni la cer, Și tiranii-s beți de sânge. Rusul bate, neamțu-ntinde, Veneticul blestemat, Lor ce naibei s-a-nchinat, Țară, fată, toate-și vinde. Te las, patrie,-n sclavie; Și-n pământ și loc străin Nu m-așteaptă decât chin, Viață-amară, moarte vie. Voi vedea munte și vale, Fetișoare, ochi frumoși, Gesturi, datini, juni voioși, Dar nimic ca ale tale. Râuri, mare, vânturi, stele, Toate-s surde l-al meu chin; Nu ești, Oltule, străin: Spune tu de ale mele. D-oi vedea și lumea-ntreagă, Spune că nu sunt ai mei; D-oi vedea eroi și zei, Nu e România dragă. Te las, dulce Românie, Dar, d-a vrea și Dumnezeu, A veni și rândul meu Să mor, să trăiești tu vie. ...

 

Ion Luca Caragiale - Steaua (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Steaua (Caragiale) Steaua de Ion Luca Caragiale Cu mâini subțiri și reci, i-ai dat fior fierbinte: Să treacă veci de veci, Eu tot l-oi ține minte. Credeam că s-a oprit În cale mersul lumii, Că tot a-ncremenit Ca trupul unei mumii. Odată m-ai atins Ș-apoi te-ai dus departe; O stea pe cer s-a stins... Păreri au fost deșarte. Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Perdută printre astre. Te ține-aci mereu A mea închipuire: Tu vei muri, ci eu Ți-oi da o

 

Mihai Eminescu - Codrule, Măria-ta

Mihai Eminescu - Codrule, Măria-ta Codrule, Măria-ta de Mihai Eminescu Codrule, Măria-Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le-atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu, Sub cel tei bătut de vânt Cu floarea pân-în pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm, dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă, Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vedea c-am adormit, El pin tei va răscoli Și cu flori m-a

 

Mihai Eminescu - Codrule, Măria Ta

Mihai Eminescu - Codrule, Măria Ta Codrule, Măria Ta de Mihai Eminescu Codrule, Măria Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le - atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a

 

Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis

... — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod â ...

 

Mihai Eminescu - Eu nu cred nici în Iehova

Mihai Eminescu - Eu nu cred nici în Iehova Eu nu cred nici în Iehova de Mihai Eminescu Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha­Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și tot una mi-este mie De-oi trăi în veci pe lume, De-oi muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte ­ Pentru om frânturi de limbă ­ În zădar gândești, căci gândul, Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred ­ o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place. Nu mă-ncântați nici cu clasici, Nici cu stil curat și antic ­ Toate-mi sunt de o potrivă, Eu rămân ce-am fost:

 

Mihai Eminescu - Floare albastră

Mihai Eminescu - Floare albastră Floare albastră de Mihai Eminescu - "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile Asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare - Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite!" Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. Ah! ea spuse adevărul; Eu am râs, n-am zis nimica. - "Hai în codrul cu verdeață, Und-isvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale În prăpastia măreață. Acolo-n ochiu de pădure, Lângă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. Și de-a soarelui căldură Voi fi roșie ca mărul, Mi-oi desface de-aur părul, Să-ți astup cu dânsul gura. De mi-i da o sărutare, Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie - Ș-apoi cine treabă are! Când prin crengi ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>