Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUCRURI DIN TRECUT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 616 pentru LUCRURI DIN TRECUT.
Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului
... s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme ... aripele lor secerătorile. Asta însă ținea o zi. Și îndată ce proprietarul pleca, văzîndu-și cu plăcere visul izbîndit; el peste noapte, ca spiritele demonice din Meșterul Manole , punea pe argații lui, în timp ce mașiniștii dormeau fără grije, să strice ici o roată, colo să desfacă o mutelcă, sau să ... la bună voia și întîmplarea vînturilor. Cu un gest imperios, îndărătnicul și conservatorul slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan, așa cum apucase dumnealui din vremuri ; și apoi, poruncind să ducă mașinile la curte că nu sunt bune de nici o treabă, își vedea liniștit de lucrul lui... Iar în ... și risipa, cu atîta mefistofelicul Panțu se bucura și el, plimbîndu-se ca un colecționar ciudat printre atîtea roți și mașini pe care le oprise ...
Ion Luca Caragiale - Termitele...
... și constructoare; adică, sapă orice a clădit omul, ca pe ruinele clădirilor omenești, să-și clădească ele cuiburile și așezămintele lor. Trăiesc rozând din tot ce le iese 'n cale, tot ce pot roade; și de aceea sunt un așa vrăjmaș al oamenilor, că marele Lineu n'a ... ales în portul Rochefort și în cetatea de mare La Rochelle. Termitele lucrează pe ascunse de ochiul oamenilor; de aceea francezul numește travail de termite (lucru de termită) o lucrare ocultă de destrucțiune. Își sfredelesc galerii pe subt pământ, la 'ntuneric, până la zidurile locuințelor sau a magaziilor, de ... și mai bat capul cu dresul; opera de distrugere pornește cu o așa repeziciune că, în șapte-opt săptămâni, o casă mare europeană este coptoroșită din temelie până'n vârf; ba un sărman sat de negri africani, în și mai scurt timp, se face tot grămadă praf; nici urmă de bordeiu ...
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... proști, toate învățăturile cele folositoare pentru viață. Să ne citească cărți moldovenești, gazeturi, să ne deie sfaturi de gospodărie. Că iată ș-acu oamenii noștri din sat, când văd vreun gazet, apoi curat să-l rupă cu dinții, nu alta. Îl pun pe-un băiet să-l citească și până când ... Mai ales gazetul cel moldovenesc... Din vorba de mai sus se vede că săteanul nostru nu numai că înțelege folosul învățăturii, dar chiar o dorește din toata inima, ca cum ar dori un om însetat apă din izvor. Iar cuvintele săteanului, cu care am șezut la vorbă despre tovărășiile de învățătură țărănească, arată că țăranilor celor mai pricepuți le vine în cap ... la vorbe și dorințe este cam prea departe la îndeplinirea lor, totuși și gândul acesta primitiv are însemnătate... În adevăr, tovărășiile sătești de cultură, alcătuite din moldovenii luminați de prin satele Basarabiei noastre, ar putea să fie un așezământ luminător de temelie, din care s-ar putea naște pe urmă școlile moldovenești. În alte țări, între care putem numi și România, sunt multe așezeminte de acest fel, destul ... ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... a scrie româneasca, micile particularități de pronunțare ale eroului nostru național-cultural. Profesorul intră, cum am zis, posomorât; se uită lung la școlari, clatină din cap considerându-i, apoi începe solemn. Să-l ascultăm cu atenția cuvenită. Profesorul: No!... care dintă voi au fost ieri ș-alantăieri la paradie? Școlarul ... Otopeanu: Păi ? Profesorul: No!... văz't-ați numa ce iaste lucrul acela, m' rog, carele se cheamă reșpectul dătorinții (cu elevațiune) carele este fundământul acelui lucru, m' rog, carele se cheamă adevăratul romăgnism?... Că-z eu ce vă spun în toate zilele, măgarilor! și vă muștruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste ... Ionescu : Nu, domnule! Profesorul (cu toată asprimea): Silențium! No!... uitați-vă numa vitele, cum nu știe asculta cu atențiune când le vorbesc de un așa lucru, m' rog, care ar trubui să provoace o emulățiune... Pântru aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urmă metoade nu mi-au succes! (Se emoționează treptat.) Pântru aceea doară ieri ș-alantăieri am simțit acel simțămint carele se numește, m'rog, penetrățiune ... oprește și comandă): Halt! Școlarii se opresc în repaos pe loc. Profesorul asudat, se șterge cu basmaua: No! văz't-ați că nu e vun ...
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei
... Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Împrumutarea formei de Garabet Ibrăileanu În Originalitatea formei din numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că ... tinerimii vine de acolo că el a întrupat aspirațiile și simțirile unei întregi pături, pe care apoi a robit-o sieși. Din cele zise mai sus vedem clar că această specie de eminescieni luând fondul iau și forma corespunzătoare, deci până aicea nu se contrazic întru nimica ... soiul celor ale lui Eminescu. Acest fenomen -- împrumutarea formei -- este foarte natural și simplu: când vrei să întrupezi ceva într-o formă frumoasă, dacă un lucru de soiul acestui ceva a fost întrupat de un altul mai mare decât tine, numaidecât îți va veni în gând chipul, mijloacele cu ... Beldiceanu, n-are nevoie, pentru a avea o formă proprie, să fie de talia lui Eminescu -- deosebirea de fond îi garantează originalitatea formei. Din aceste câteva cuvinte de mai sus se vede bine că împrumutarea formei nu contrazice ideea expusă de noi în numărul trecut că: orice fond își ... ...
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
... este viața, cum cată să fie?." Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă ... a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează... ș-abia pâne goală, Frig și insomnie, lacrime ... E că de-ncetează lucrul... foamea-ncepe. Negustoru-și pune pânzele-nainte, Lucrul scump și harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pânza-i coase; Desface ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se ... au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... Dimitrie Anghel - Puteri ascunse Puteri ascunse de Dimitrie Anghel Publicată în Românul , [Arad], I, 1, [14] ian. 1911, p. 1—2. Ce lucru fragil e o femeie ! Cea mai mică oboseală îi înclină fruntea, cel mai ascuns fior îi zugrăvește cearcăne viorii sub ochi, o veste bună sau ... de blîndețe ; ochii cei mai răi, străluciri de adorare ; gesturile cele mai nestăpînite, înmlădieri de leagăn ; glasul cel mai hursuz, inflexiuni mîngîietoare. Atunci puterile ascunse din ea se vădesc; fragilul trup, ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare ... îndrăgostiți își făcuse cuibul pentru cîtăva vreme. Bărbatul plecase chemat de niște afaceri, și mama rămăsese singură cu fetița lor, un odor de copil născut din dragoste și din mîngîieri, o biată floare timpurie ce le înveselea primăvara dragostei. Fragilă ca un ram tînăr era femeia, căci furtună nu se abătuse încă asupra ei ... agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din piatră însă au rămas și mîna grea a oboselii n-a fost în stare să i le alipească. Ca un nufăr
Emil Gârleanu - Călătoare! ...
... Emil Gârleanu - Călătoare! ... Călătoare! ... de Emil Gârleanu E călătoare! A ieșit din mușuroi furnica și-a pornit, cum face în fiecare dimineață, a pornit să vadă lumea... Ea știa că ochii duc și ... prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum. În dimineața aceasta a luat-o spre răsărit. Încântată ... repede pe cizmă, căci vederea ei îi amintea, cu groază, priveliștea pe care cizma unui alt vânător i-o dăduse într-o zi: trei tovarășe din furnicar strivite, dintr-o dată, sub talpa grea a omului. „Ciudat, gândi furnica în sine, s-ar zice că numai pentru ca ... și pe aceștia, în zigzag, și, când dădu de cel dintâi buzunar al surtucului, se opri. Să se coboare, să nu se coboare-n el? Din cele ce învățase dintr-atâtea călătorii, și de la alții, știa că pe oameni, mai ales, cu greu îi poți cunoaște pe dinafară. Iar în ...
... crudă și bestială care își ascundea gîndurile subt pleoapele închise de somn. Eram doi străini împrejmuiți de larg pustiu, doi inși îndepărtați prin naștere, făcuți din alte întîmplări, doi oameni din cari unul încredințase viața și averea celuilalt. Asupra somnului, cînd mintea călătorește în lumea viziunilor și mînele moi rămîn neputincioase de-a lungul ... de moarte, se mișcă deodată, pipăind cu mîna păroasă locul unde era pușca, dar, ca și cum ar fi fost țintuit de ceva, se întinse din nou și rămase neclintit. Străbătut de un fior, am lăsat atunci să cadă perdeaua încet, cu gîndul să mă culc și să-mi alung închipuirile ... strecurîndu-se de-a lungul hornului și mai clar pînă la mine. Cineva trebuia să moară, de bună seamă, în noaptea asta, un lucru ce nu se putea înlătura trebuia să se întîmple după credințele în cari eram crescut, și deci unul din cele două ființe adăpostite subt același acoperămînt trebuia să treacă printr-o primejdie de moarte. Și, împins de un gînd, atunci chemat ca de o ... de-a lungul coperișului prăfuit de brumă și dispăru de cealaltă parte a casei. Și pînă a fost să văd, ...
Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...
... face, ba chiar și mai și. Aiurit de așa minune, a dat fuga gâfâind și le-a povestit părinților și fraților din mănăstire că, pe când el dormea dus, un înger trimis din cer venise și, cu putere dumnezeească, desăvârșise icoana, cum un muritor n-ar fi putut face. Părinții și frații merseră degrab să vază icoana, și ... simțit unul pe altul, s-au dat în vorbă. Unul a povestit celuilalt cât de îndatorat se știe el cătră sfânta icoană, care, din sărac prăpădit ce era mai nainte, l-a ajutat să se ridice frumos, din atâtea pomeni ce i-a trimis; că, afară de banii ce-i are strânși și ascunși acasă, mai are și două sute de ... dacă n-alerga lumea de pe-mprejur să-i descleșteze pe unul de altul. Gentilomul s-a dus acasă, a scos din căptușeala pălăriilor pistolii de aur, a aruncat pălăriile soioase în foc și a binecuvântat pe sfânta făcătoare de minuni pentru darul ...
Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole
... Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole Pe Acropole de Duiliu Zamfirescu Luna tragică privește, într-o mută contemplare, Pacinica singurătate din împărăția sa, Strejuind de peste ape valea clasică, în care, Pe Acropolea știrbită, Parthenonul dormita. Ah! și cum durerea lumii mă prindea în ghiara-i ... ta de astăzi pieritor nu e nimic; Tu ești toată poezia omenirii gânditoare Scrisă într-un bloc de albă marmoră de Pentelic1. Și când razele din lună limpezi curg pe a ta frunte În imensa, infinita liniște de orient, Din trecut și pân’ la tine se întinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboară în prezent. Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înțeleaptă ... Salamina și navarcul ce așteaptă Să mă-ntoarcă la Megara, Eleusis și Corint. Lasă-mă să viu la tine, lume plină de parfumuri Ce răsai din timpul clasic ce mi-a fost atât de drag; Să culeg în libertate trandafirii de pe drumuri, Să mă-mbăt din armonia limbii din Areopag8, Să cunosc amorul vostru, zeu a tot ce-i scris să fie, Născătorul de iluzii, de dureri și poezii, Astfel cum îl ...