Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IUBITĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 258 pentru IUBITĂ.
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă Iubită dulce, o, mă lasă... de Mihai Eminescu Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb  se lasă Cu grație pe umerii-mi  privesc În ochii tăi, în fața ta  în gura jună S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta, care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu  când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos  Ah, tot amorul meu, copil în raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă! Surâsul tău o rază e de soare, Și ochii tăi sunt stele-n noaptea mea, Și sânul tău de vergină, ninsoare, Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta, Când tremurând privești și zâmbitoare La-a lui dulci flori ce cresc alăturea  Și sărutarea ta  oh, spune, spune Cu ce s-aseamăn dulcea-acea minune! De n-ai fi tu, ce-ar folosi viața, Speranțele- ...
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
Mihai Eminescu - Legenda cântăreţului Legenda cântărețului de Mihai Eminescu De mult, de mult a fost un Împărat în țara depărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune[coa]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un paria cântăreț, care o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crengi în lumina de lună -era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, ăca dou[] picături de întuneric topit. Ea-l iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș []întunecat de oliv și laur, suspenda luna ca o pavăză de aur, el sta-ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire ...
Mihai Eminescu - O, dulce înger blând...
... te temi? Â S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oi pleca Pe dulce urma ta, Iubit
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur
Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs, Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu. Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, Că-n sângele ei filtruri satanice au curs. Sub noaptea străvezie, albastru oranisc, Mă clatin de beția luxuriei nebune; Orhestra de senzații în mine nu apune Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc. Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad; Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad, Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur, Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce Cu pofta-i selenară Păianjenul de
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam de Nicolaus Olahus Îngrijorat călător, dacă vrei să știi a cui oase Lespedea rece de-aici le-adăpostește, te rog: Mersul grăbit îți oprește și-ascultă a mea tânguire. Dacă oprești al tău pas, tu vei afla ce dorești. Cum socotesc, auzit-ai de dumnezeescul Erasmus, Căci în acest univers nimeni nu fu mai vestit. Dărăpănatul său trup odihnește-n mormântul acesta Trist, însă spiritul său cu ambrozie-i hrănit. Încă din fragezii ani el dăduse dovadă de mintea Sa minunată la toți oamenii cei renumiți. Când înflorita etate tânără trupu-i ajunse, S-arătat pe deplin geniul duhului său. Harnica lui tinerețe neîncetatului studiu Fu închinată, când Biblia tot cerceta. Când a crescut înțeleptul lui cuget și-ajunse om matur, În univers ca o stea fără pereche luci. Iar când cu pas tremurând îi sosi bătrânețea, în lume N-a mai putut încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe, Lui i-au sporit și mai mult rodnicul minții belșug. Să mai înșirui pe rând însușirile sale alese? Nimeni în ...
Nikolaus Lenau - Vîntul Vîntul de Nikolaus Lenau Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Adevărul literar , 30 septembrie 1896 Departe, în străini plecam... Privii în urma mea pierdut; Spunînd ceva mi-a apărut Iubita, sus, la geam. Ea mi-a trimis un blînd cuvînt — Tovarăs bun pe drum pustiu... Dar ce mi-a spus, nu pot să știu, Că s-a pierdut în vînt. Și dacă n-oi mai întîlni-o, Tu, vînt sălbatec, rău ce-mi ești, Nu ți-e de-ajuns?... Să-mi mai răpești Și cel din urm-
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un vis Iubesc cum încă om pe lume N-a fost în stare să iubească. Iubita mea e sfântă, mare, Dar nu-i ființă pământească. Iubesc o zeie exilată Din cer, și-n veci o voi iubi: E libertatea. Dar, durere! În vis numai o pot zări. În versurile mele însă Mi-apare falnica iubită. Chiar astă-noapte-a fost cu mine Într-o grădină înflorită. Îngenunchind i-am spus iubirea-mi Și m-am plecat să rup o floare Ca să i-o dau — o mică jertfă... Atunci — cu spada sclipitoare -- La spate-mi apăru călăul, Și capul meu căzu trunchiat... În mâini chiar îmi căzu, și dânsei În loc de floare i l-am
Traian Demetrescu - Din Bavaria
Traian Demetrescu - Din Bavaria Din Bavaria de Traian Demetrescu I Ei cîntă... Danțul lor se-ntinde Sub umbra ulmului bătrîn, Iar alții beau și pe genunche Își strîng iubitele la sîn. Țiganii tălmăcesc pe strune Din cînteci vechi povești de dor, Și sub măestrele arcușuri Plîng inimile tuturor... II Bavaria e plină toată De munți, de lacuri, de femei, Și nu-i drăguță să nu-și aibă Drăguțul ei. Străin cînd m-au văzut pe mine Că trec pribeag și singur lacu, Toți m-au privit duios, șoptindu-și: „Săracu!â€� Thumsee,
Traian Demetrescu - Gluma Gluma de Traian Demetrescu Aseară ți-am trimis priviri Adînci și rugătoare, Tu mi-ai răspuns cu dulci zîmbiri Ca razele de soare... Pe-o foaie din album ți-am scris O frază și un nume; Iar tu, rîzînd încet, mi-ai zis: Că nu te-ncrezi în.... glume . Tăcutele-mi nefericiri Mi le-nțălegi acuma... Iubita mea, cu dulci zîmbiri, De ce nu-mi crezuși...
Traian Demetrescu - La morgă La morgă de Traian Demetrescu Gardiștii au găsit-o moartă Pe stradă, vînătă de frig, Și către Morga au pornit-o,- Fără coșciug și fără drig. Era o biată rătăcită, Prostituindu-se pe bani, Cu tinerețea zdrențuită Abia la opt-spre-zece ani! Iubitul ei, — poetul palid, — Un visător frumos și trist,— O-nțelegea și o iertase, Precum pe Magdalena, Krist! Și pe cînd ea la Morga zace Sub fereastraie și scalpele, — El o așteaptă în mansardă, Și-o caută mereu prin
Traian Demetrescu - Nunta de argint
Traian Demetrescu - Nunta de argint Nunta de argint de Traian Demetrescu 1891 Personajele : România, regele. În ziua de 10 mai. Scena I O cameră largă, de un aspect trist și singuratic. Perdelele lăsate. Pe pereți portretele lui Traian și ale marilor domnitori romîni. Pe o măsuță mică bustul Daciei, înfășurat cu un voal negru. Întinsă pe o canapea de atlas albastru, Romînia pare cufundată într-o meditație profundă și dureroasă. Afară se aud bubuituri de tun. În zorii zilei. ROMÂNIA Durerea soartei mele, Sub care tristă zac, Vai, astăzi împlinește Un sfert, un sfert de veac! Crescut-a-n al meu suflet Flori negre de dureri, Podoaba unui suflet Lipsit de mîngîieri! (se întrerupe, cu ochii către portretele voievozilor) Eroi, crescuți ca brazii Din tînărul meu sînge. Priviți la muma voastră, Ce suferă și plînge; Străinul ce-i prădează Și cinste și avere, Azi își serbează nunta... Iar mama voastră piere! (își acoperă fața cu mîinile) Scena a II-a REGELE (singur, în camera sa de toaletă) Sînt douăzeci și cinci de ani În fine! De cînd te sfîșii, Romînie, Pe tine! Și n-a trecut decît un sfert De veac, ...