Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... Trebuie să vază, să-înțăleagă Că Vlad Vodă-au făcut cu noi șagă. Au socotiți voi că el nu știe Cu câtă putere turcul vine, Ca să puie țara supt robie? Înprotiva-ahăstor oști păgâne Noi avem să stăm cu vitejie, Măcar și de-ar fi de sute-o mie. Adecă, turcii venind să lovească Întii pă noi, ș-întia năvală Oastea țigană s-o sprijinească, Ca el apoi, fără de-ostăneală, Să deie pe dânși, de-a noastră moarte Slăbiți, și biruință să poarte. SpĂșneți-m acum: pentru ce s-ascunde? Pentru ce nu sunt oameni prin sate? Toți au fugit și nu să știe-unde, Ducând cu sine toate bucate. Au văzut-ați trecând din loc în loc Vrun om, vrun câine sau dobitoc? Cum dară să nu putem noi crede Cumcă suntem amânați la moarte, Ca și nește mișele cirede? Oh! amară și cumplită soarte! Inima-m pare că să despică Dă mare jele, bănat și frică." Atunci Tandaler cu sumeție Sculându-să: -,,O, voi toți, iepuri fricoși (Zise), câți sunteți în țigănie! Dar' de voi mă mir, bătrânilor moși, Cum puteți asculta cu răbdare Tot dă frică ... ...
Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
... carĂ© au eșit floarea cea neveștejită și fântână pecetluită, dintru carĂ© au curs izvorul vieții, Hristos. Pre aceasta au văzut-o Moisi în muntele Sinaei, ca un rug aprins și nu ardea. Pre aceasta au văzut-o Aaron, ca un toiag înflorit și plin de roadă. Pre aceasta au văzut-o Iacov, ca o scară întărită, din pământ până în ceriu și îngerii lui Dumnezeu să suiia și să pogorâia pre dânsa. Pre aceasta o au văzut-o Iezechiil ca o ușă încuiată, prin carĂ© nimenea n-au trecut. Pre aceasta o au văzutu-o Ghedeon, ca o lână, Avvacum ca o dumbravă umbroasă, Daniil ca un munte și Solomon ca un pat. Aceasta astăzi să mută de pre pământ la ceriu; lasă întristăciunea și să duce la bucurie, lasă cĂ©le de jos și priimĂ©ște cĂ©le de sus; lasă cĂ©le stricăcioase și câștigă cĂ©le nemuritoare și ... spre îngropare. Astăzi ceriul întinde sânurile sale și priimĂ©ște pre cĂ©ia ce au născut pre cela ce nu-l încape toată zidire. Astăzi să minunează toate puterile cerești, zicând una cătră alta: cine iaste aceasta ce să sue din pustiiu, adecă de pre pământ, la ceriu? Cine iaste aceasta carĂ© să ivĂ©ște
... care, spre rău sau bine, sunt căzuți la boala condeiului... De aceea nu pot crede că cei de seama mea au scris vreodată întâmplările lor fără de un interes cu totul personal. Nu voi însă să aduc pilde politice... de vreme ce ar fi de râs a amesteca politica într-o treabă ca aceasta; apoi cine voiește însă să cunoască pricinile, împrejurările și urmările unor asemenea (pilde) n-are decât a citi ce s-au petrecut cu Mirabeau și vor cunoaște dintr ... și că, acolo unde se află o cenzură, impusă sau primită, nu mai poate fi răspundere pentru autor. Dau dar bucata și ies din casă, fără a mai gândi la acestea. La 11 1/2 ceasuri mă întorc ca să mă culc; aflu că dl agă m-ar fi căutat și că mă poftește a trece pe la d-lui. Petrecusem seara vorbind ... îmi iau pălăria, mănușile și biciușca. Toată adunarea lua aminte de noi; curiozitatea sta zugrăvită pe toate obrazele, iar eu, plecând, poruncesc în gura mare să pună masa pentru cină. Eram vesel, ca ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... Ioan Slavici - Păcală în satul lui Păcală în satul lui de Ioan Slavici I se urâse și lui Păcală să tot umble răzleț prin lume, așa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora și să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă și el om așezat, ca toți oamenii de treabă, să-și întemeieze casa lui, să-și agonisească o moșioară, — vorbă scurtă, — să se astâmpere odată. Și fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse și el în satul lui și începu cum încep toți oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu ... dar acasă la el omul nu mănâncă bucuros merindea cu care se întoarce din drum. — Vai, săraca de mine! răspunse nevasta, dar de unde să am? Eram să te aștept mâine. O să-ți fac însă o mămăliguță bună, ca s-o mănânci cu o zămuță de usturoi. — Mămăliguță să fie! grăi bărbatul. Când e flămând, omul se bucură și de mămăliguță. Om umblat prin lume, Păcală știa că o să
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... la sfârșit de ospăț, muritorul aruncă la mâțe Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin minte Că mai apoi flămânzind cerceta-va-n zadar să găsească O bucățică de zgârci ca să-și astâmpere foamea; Astfel eroul simțise de-amor că lehamite-i este Cât l-a avut din belșug lângă Calipso, iar astăzi Jalnic ... valuri de dorul histericei nimfe Care-l ținuse captiv, ca să-l iubească cu sila: ,,Cine m-a pus să te las și să plec pe pustiile ape Fără să știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău, blondă și dulce Calipso! O, ce neghiob am ... amară. — O, nestatornice fiu al bătrânului rege Laerte! Ce curioase idei vin să-ți întunece mintea? Oare puține răbdări păn-acum pribegind îndurat-ai, Ca să te-arunci în adânc pentru o treabă ca asta?... Când mă gândesc ce de nopți a tânjit Penelopa cea castă După doritul ei soț, care stă gata să piară, Nu pot răbda să te știu la-ndemână, prin apele mele, Fără ...
Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran
... și cum i-o plăcea și vezi-ți de treabă. Ba chiar, dacă s'o vârî Stan ori cu duhul blândeții, ori toana de arțag, să te scuture de mânecă, doar te-o face să te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: să mă 'ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, să te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue să isprăvesc colea slujba ce m'am legat frățește să i-o fac lui badea BranÅ¥. Dintr'atâta scurtă vorbă, cred că va 'nțelege oricine pentru ce n'am răgaz să stau la polemică (așa zicem noi gazetarii, intelectualii,ŤpolemicăÅ¥; oamenii de rând, fără condeiu, zic Ťmoși pe groșiÅ¥) și mai ales cu cine, polemică ? cu niște bărbați așa de străluciți, că nici nu socotesc de lipsă a ... noi, contra solidarității nației ? Este o calomnie ! infamie !! blasfemie !!! Noi, contra solidarității, contra partidului ? Dar noi suntem ai partidului; da, ai partidului, cu ... infima condiție ca și el să ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... ce-o să moară nu sunt trebuincioase, Că averea n-o ducem în lumea viitoare; I-am făgăduit încă o elegie mare, Care pe larg să-i spuie, curat să-i dovedească Cum trebuie averea să o disprețuiască, Și versuri prin grămadă i-am dat ca să-și aleagă. Dar toat-a mea silință A fost peste putință Puterea armoniei să-l fac s-o înțeleagă. M-aș mângâia d-aceasta, când aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrânate; Atunci, lăsând odihna, pentru ... hârtie, Cine însă le-ascultă sau va ca să le știe? De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să-nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire, Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască, Și câți judec norocul să nu-l năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place Omu-și caută treaba și tot ce-a-nvățat face. Povețele ... mele detot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine; Însă de vă e teamă, ca ...
Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel)
... albastre a zbuciumat apoi și un ceaun negru a fost așezat pe pirostrii. Puținul ce dă viață : cîțiva pumni de făină galbenă ca aurul și mîna obișnuită de sare, aruncată pe fundul negru al unui ceaun, a fost de ajuns ca să înveselească hoarda. Sclipiri de argint, ca rămășiți de lună, s-au aprins în pletele femeilor, lumini de bunăvoie au scăpărat în ochii bărbaților și zarva obișnuită s-a pornit ... triști, sunîndu-și lanțurile. Captivii eternilor liberi, singuri, rămîneau posomoriți. Grămadă apoi, după perdeaua de țol ce le slujea de adăpost, s-au strîns rătăcitorii să puie la cale măruntele trebi. Fără umbră de sfială, ca în vremea cînd omul nu cunoștea încă păcatul, o fată, cu un gest natural, și-a scos cămașa și s-a pus ... Eu i-am pizmuit totdeauna, și unde i-am întîlnit mi-a fost drag să-i privesc. Să nu te obișnuiești cu nimic, să fii antipodul statorniciei, să nu-ți legi eul de toate micile lucruri din care e făcută viața noastră, să știi că astăzi nu va fi ...
... â€� Fără să stea în cumpână, își făcu vânt spre lujerul înalt, subțire și mândru al unui crin întârziat. Așezându-se în potirul parfumat, alb ca zăpada, berbantul își destinse aripile puțin, să se odihnească, dar băgă de seamă că se umpluse de praful galben al florii și se necăji: „Foarte mulțumesc de gazdă, dacă e vorba ... garoafe bătute, creață și îmbălsămată. „Uite-o floare care nu-i năzuroasă, își zise; o găsești pretutindeni; și, cu toate astea, ar avea dreptul să fie mândră cu fața ei îmbujorată. Da, garoafa într-adevăr mi-i dragă.â€� Și stătea, hoinarul, tolănit pe frunzișoarele moi, ca un pașă, când parcă îl ameți ceva. „Ce să fie? A! mirosul garoafei. Uite asta, cugetă craiul, asta nu-mi place la garoafă. Nu putea, adică, să aibă un miros al ei, numai al ei? Trebuia să împrumute mirosul pipărat de cuișoare? Pfui!â€� Zglobiu, își văzu de drum, aiurea, strănutând... Și ziua trecea, și rătăcitorul zbura mereu, mereu, fară astâmpăr. â ... flori măiestre, flori...â€�, dar cum se întorcea, în dreapta și-n stânga, complimentând, aripa i se zgârie de-un ghimpe. Craidonul o șterse repede, fără să
... Lipsită de splendoare era haina lui, și în mulțimea anonimă în care se amesteca, nimeni n-ar fi bănuit agonia unui luceafăr. Trist și singur ca un Ahasver modern rătăcea, și fără să-l urmărești puteai să fii sigur încotro se îndrumă pașii lui. La Calissaya, în fața rîului tulbur ce trecea necurmat, făcîndu-se una ca scaunul, cel ce fusese mai mult decît un om, se strîngea timid, parcă ar fi vrut să-și piardă trupul și să devie imaterial, scîrbit de închisoarea de humă în care fusese condamnat. O licoare opalină, ca o apă lunară, se strevedea în paharul pus dinaintea lui, și el sorbea necurmat dintr-un pai otrava care poate îl făcea să uite cine era. Pleoapele i se lăsau grele pe moartele globuri, și stînd așa, visa cine știe ce visuri de înger căzut. Și eu, ca ... și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum poate să te legene și să te ocrotească soarta, hărăzindu-ți toate darurile, și apoi să te degradeze brusc, să-ți ieie luminile din ochi și razele de pe frunte, să-ți stîngă fantasmagoria mirajurilor și
... cu ochiul distanțele ce le poate ajunge și nu-i fără oarecare înduioșere în fața unei gâște în epoca virginității. Cel de-al doilea uită să mănânce , voind să sară peste o groapă cade-n mijlocul ei, iar frumusețile virgi - sau nevirginale trec pe lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba că în problemele aceluia e mai mult ... cu unul numărul născuților și al morților. Membrul de la primărie nu vede în acești oameni decât indivizi impozabili , subcomisarul — indivizi ce trebuiesc privegheați ca să nu [se] fure unii pe alții și să se ție în regulă. După această pătură de oameni urmează învățații cuvântului. Aceștia întreabă totdeauna quid novissimi ? Cartea cea mai nouă e pentru dânșii cea ... mie-mi pari un om neofenziv și care se miră, și mirarea este mama înțelepciunei. Eu căscam gura. Bătrânul se uită la mine și 'ncepe să râdă .|| — Spune-mi nepoate — dacă poți — un lucru imposibil și o idee imposibilă. — Un lucru imposibil e ca eu să fi șters ciubotele lui Beethoven, care-a murit înainte de atâția ani, iar o idee imposibilă este ca ...