Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎMBRĂCAT

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 422 pentru ÎMBRĂCAT.

Gelu Vlașin - Colenak

Gelu Vlaşin - Colenak Colenak de Gelu Vlașin tu nu ești ainștain tu nu ești porcec tu nu ești ieudul fără ieșire tu nu ai copitele despicate tu tu tuuuuuuu nuuuuuu tu nu știi să arunci pietre de moară tu nu știi să tu nu știi tu nu crezi că poate poate tu ești altfel nu mai bei gin nu mai tremuri tu tu nu tu nuuuu tu-mi îmbraci poemul îmi scuipi cerneala înmormântezi cerneala blestemi cerneala tu ești tu tu-mi ești tu —

 

Gelu Vlașin - Ogoh I

Gelu Vlaşin - Ogoh I Ogoh I de Gelu Vlașin mintea mea rupându-ți cămașa în care tu ți-ai îmbrăcat gândul negru ca o pată de sânge întinsă pe caldarâmul

 

George Coșbuc - Cântă pilotul

George Coşbuc - Cântă pilotul Cântă pilotul de George Coșbuc Dacă te-am rugat vrodată, suflete, să spui, să spui, Ai tacut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut și zale, Eu am fost sărmanul cui. Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui: Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinței sale! lar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci, Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuși este Codru-ntreg între copaci, Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci! Că sunt inimi și de ceară, asta nu-i numai poveste! Acum ce? Plângând te vaieți că ești pustiit detot, Suflete! și țipi de groază, inimă,-n strivirea sorții. Înzadar v-am fost pilot: Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot Doi nevrednici, nu de viață, ci de sfânta pace-a

 

George Coșbuc - Crăiasa zânelor

George Coşbuc - Crăiasa zânelor Crăiasa zânelor de George Coșbuc Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutați încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Și vara-n veci nu moare, Iar ele-și au crăiasa lor Și toate sunt fecioare. La țara lor nici zmei n-ajung! Dar într-o zi, la poartă, Bătu, de drumul greu și lung, Slăbită și mai moartă, O fată de-mpărat, cerând Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blând, Și cum te cheamă? Ana. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. P-un nor de aur lunecând A zânelor crăiasă Venea cu părul râurând, Râu galben de mătasă. Crăiasa-n purpur și-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Străbați cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flacări ochii ei crăiești Cum stă la ...

 

George Coșbuc - Rada

George Coşbuc - Rada Rada de George Coșbuc Are Dochia mult cât are, Nu e mult o fată mare? Că-ntre domni, dar orișiunde, Dacă-ți știe ea răspunde Grai ales și lin ca apa, Apoi las că Rada știe Și-n ce fel să poarte sapa. A fost și ea-n școli o toamnă, Dar găsești ca ea vro doamnă? Cu cosiță gălbioară, Ea e naltă și ușoară S-o vezi numai și să tremuri! Și de-abia pe la Sân-Petru Umple optsprezece vremuri. Sunt și-n sat destule fete, Cari de n-au cu ce să-mbete Ochii omului, au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. Rada, când o vezi, te fură Cu necontenitul zâmbet Și cu-a vorbelor căldură. Harnică, din zorii zilei Nu stau mâinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. La izvor vezi pe Rodica Până-n zori, când pe sub streșini Încă doarme rândunica. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi albă ce-i Joiana! Și-n amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă, Dar mu-mu, Joiana muge Radă, fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. ...

 

George Topîrceanu - În taina nopții

George Topîrceanu - În taina nopţii În taina nopții de George Topîrceanu Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude... Ploaia picură din frunze Și din ramurile ude. Norii-ntunecați îmbracă Cerul nopții fără stele, — Luminoși mi-arată calea Numai ochii dragii mele! Du-mă, dorule, cu tine, Toată jalea să mi-o-ngropi — Pân' la casa tăinuită, Casa albă dintre plopi. ................ Dulce clipă a-ntâlnirii, Mintea-ntreagă mi-o răpești!... ...Dar nu-i nime-n prispă-afară, Nici lumină la

 

George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte

George Topîrceanu - C. Hogaş: Pe drumuri de munte C. Hogaș: Pe drumuri de munte de George Topîrceanu Hotărât lucru că dl Calistrat Hogaș este un scriitor fără noroc. Volumul de față, afară de câteva bucăți, a fost scris acum vreo 25 de ani, și trebuia să apară atunci. Impresia pe care ar fi lăsat-o cititorilor ar fi fost mai puternică, firește — pentru că volumul, deși e scris de atâta vreme, pare că e scris astăzi... Viața românească i-a republicat bucățile vechi și unele noi. Acum doi ani volumul era tipărit, dar când să se pună în vânzare s-a văzut că avea atâtea greșeli de tipar, încât era imposibil să apară astfel în lume. Dl Hogaș n-avea noroc. Astă-toamnă, în sfârșit, volumul apare... în timpul războiului european și chiar în momentul culminant al preocupărilor noastre atât de puțin literare! O tăcere suverană l-a întâmpinat. Au tăcut nu numai cei care o fac din sistemă față cu scriitorii noștri puțin gălăgioși și cu operele bune, pe care nu pot să le guste, dar și acei care, în vremuri normale, ar fi fost în stare să prețuiască ...

 

Gheorghe Asachi - Gâsca și cacomul

Gheorghe Asachi - Gâsca şi cacomul Gâsca și cacomul de Gheorghe Asachi Fabulă Gâsca odată ș-un cacom Se certa pentru protie, Eu îmbrac p-un galant om Iar eu pene-i dau să scrie. Plini de cuget sfăditor, Merg la bufna învățată, Ca prin dreaptă giudecată Să însemne rangul lor. Spuneți zise l-amândoi Învățata legheoaie Ce fac oamenii cu voi? Advocatul cu aripă Pentru îmbi răspunde-n pripă: Mă smulg, iar pre el

 

Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor

Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan Nemerit s-ar fi făcut Dacă-n straie de cioban Vizetă i-ar fi făcut. Deci pre spate-o glugă-ncinge, Coapsele-n ițari le strânge, Spre-a-și ascunde a sa față Pune-n cap o pălărie; Ca păstor curat să fie, Din un ram își face o cață. Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca Trifon îmbrăcat, Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros De prilej așa frumos, Avu încă ș-o idee, Ca cu portul cel mințit Să înșele nemerit Și un chiot să mai deie. Dar aceasta-i strică tot; Deschizând flămândul bot, Așa foarte au urlat, Că pădurea-au răsunat. Se treziră la-acel ton Turma, cânii și Trifon. Bietul lup se încurca Pe ițarii săi și-n glugă, Încât nu putu să fugă, Nici macar a s-apăra. Un fățarnic ...

 

Gheorghe Asachi - Minciunile

Gheorghe Asachi - Minciunile Minciunile de Gheorghe Asachi Într-o sară foarte lină În primblare am ieșit, La Copou, lângă grădină, Să răsuflu-aer dorit. Când, văzut-am deodată La stat mare o figură, După modă îmbrăcată. Dar, precum fac cii săraci, Purta-n umere desaci. Dar nu am însemnat Di-i femeie au bărbat! Mă mir d-acel venetic Și întreb atunci de nume. Stahia-mi răspunde: N lume Intrigă oameni-mi zic. În această țărnă bună Straturi samăn de minciună; De calumnie, de crezare, Grânul meu amestec are; Nâobosită-n lucru sânt, Dintr-un trec la alt pământ, Însă nicăire nu-i Ca pe malul de Bahlui, Pământ gras pentru minciune, De se face de-a minune. Ș-apoi tot aici, c-un preț Foarte bun, astfeli nutreț Să întreabă și să cată Ca o poamă delicată. Pentr-acest product mănos Orice timp e priincios; Săcetă au umezală Niciodată-i dau sminteală. După-această, a sa mână Iute samănă-n țărână; Un grăunte nu se pierde, Iată tot ogoru-i verde. O minune! Ntr-un minut Ierburile au crescut; Înfloresc, ș-apoi pe loc Amu spicele se coc, Încât toat-acea câmpie Au produs ...

 

Gheorghe Asachi - Momița la bal masche

Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche Momița la bal masche de Gheorghe Asachi Un filozof, ce aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ziua îngropat Și-n negrală împlântat, După lucru-ostenitor Iubea șaga uneori, Și, lăsând doparte tomul, Învățatul meu, ca omul, Să se poată răsufla, Cu momița se giuca. Deci, voios vrând să petreacă Sara unui carnaval, Pus-au straie ca să facă Cei momițe pentru bal, Ca s-o ducă acolo Mascuită-n domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong tufos, Mijlocul cu brâu încinge, Și în scarpe talpa-i strânge, Brânca-ascunde în mănuși; Nasul, roș ca pipăruș, Ș-a ei bot, să nu-l cunoască, Le acopere cu mască. Așa merg, fără ciocoi, La ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>