Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!
Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.
Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu
... măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre ... desăvârșiri, Căci zugrăvirea Ta cea vie O port în gânduri și simțiri. Nimic! Dar Tu mi-ai dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor. În tine sufletul meu crede, Pre Tine, cugetând, Te vede, În fire, în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează ... zidire sunt, Preasfinte, Sunt dintr-a Ta înțelepciune, Izvor al vieții și Părinte, Dăruitorul celor bune! Dreptatea Ta hotărâtoare Binevoit-a să-mi coboare Spre moarte firea vecinic vie, Ca ea din haina pământească Prin moarte să se slobozească Și iar în slava Ta să vie! O, Duh Preasfânt și negrăit! Eu știu că-a mele închipuiri Sărace sunt de zugrăvit, Chiar umbra vecinicei măriri; Dar dac-a ... mări se cade, Apoi cel muritor nu poate Altmintrelea să
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... s-a încheiat. Munții, învinși, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din stânga, de sub curmătura unui deal, vine râul Bahna să întâmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul țării, cu al cărei pământ și destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară și cât a ... un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde a descălecat acum optsprezece veacuri împăratul Traian, pune ... I, chemat să ia în mâna lui ageră și norocoasă destinele acestui popor și — redeșteptând în el strămoșeasca vitejie și putere de muncă — să-l pregătească pentru o nouă fază de propășire și de glorie. CORBUL. HINOVA Vaporul spintecă netezișul apei, aurit de cele din urmă raze ale soarelui ... se șterg ca niște năluci în urma noastră. Farmecul nopții se-ntinde ș-astâmpără toate zgomotele pământului. Malurile s-apropie, ca și cum ar vrea să-și șoptească ceva. Pe marmura vânăt-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se pregătesc ...
... urcă atunci pe vârf de munte Și alte legi sădește în sufletu-omenesc. Deși în urmă-i urlă a urei aiurare, Zâmbind, când să-l sfâșie cei răi se învrăjbesc, Așa de sus țintește ș-atâta e de mare, Încât cuprinde totul: ceresc și pământesc! El vede armonia din ... iau viață, le simte cum trăiesc... Le-aude bucuria sau lunga lor plânsoare În vecinica mișcare pe care-o-ndeplinesc; Coboară printre oameni și știe să mângâie, Și cântecu-i se varsă ca râuri de isop, El curăță și spală de-a patimilor râie... Insultele nu-l pleacă, să ...
Constantin Negruzzi - Flora română
... în aerul liber, ci numai acele ce stau închise în dosul geamurilor, cum sunt ale mele sărmanele, pe care, de frica răcelii nopților, nu va să le scoată din închisoarea lor. Pană atunci grădina mea e goală, și de voiesc a vedea flori trebui să mă duc în florărie. Acum însă am buchetul d-tale pe care am să-l studiez cu mare băgare de seamă, ca să nu mă mai mustri că nu sunt română. Dar ian spune-mi, ce ți-a venit să-mi trămiți mintă, lemnul Domnului și busuioc? Nu cumva m-ai luat de vro preoteasă? Să lăsăm gluma. Aștept al doile transport de flori, precum îmi promiți, și spre răsplată îți trămit și eu un buchet de fuchsii, azalee, camelii, pelargonii ... și le-am dus în grădinuța mea, unde le pregătisem un așternut de mușchi, dar eram îngrijit gândind la bietele mele flori plebee, cum o să se simtă de umilite, când vor priimi vizita acestor aristocrate atât de delicate și atât de bogat îmbrăcate; și apoi drept să vă spun, doamna mea, gândeam și la mine, ce o să ...
Ion Luca Caragiale - High-life
... Ion Luca Caragiale - High-life High-life de Ion Luca Caragiale O țară eminamente agricolă trebuie să aibă un high-life. Ce este? ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? — nu. Ca talent? — nu. Ca avere? â ... life. Vei merge alături cu un descendent direct al cutărui cruciat; vei concura pe toți oamenii distinși la favoruri și onoruri; vei cheltui și vei trăi ca un mare rentier; vei putea arunca desprețul tău oamenilor de treabă și sfida pe orice brav. Și toate cu un succes desăvârșit. Cum asta ... noi. Orice popor clasic — și suntem doară un popor clasic — fie cât de creștin, are nevoie de un Olimp, și fiece Olimp trebuie să-și aiba mica lui cronică scandaloasă. Să ne amintim cu respect de Jupiter, de Venus, de Mercur și mai cu seamă de tânărul Ganimed, și să ne felicităm că avem și noi Olimpul nostru. Voiți un Jupiter? Iată-l: un om este bunicul copilei sale proprie și prin urmare tatăl nepoțelii ...
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... Grigore Ureche Mulți scriitorii au nevoit de au scris rândul și povĂ©stea țărâlor, de au lăsat izvod pă urmă, și bune și rĂ©le, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre cĂ©le rĂ©le să să ferească și să să socotească, iar dupre cĂ©le bune să urmĂ©ze și să să învĂ©țe și să să îndireptĂ©ze. Și pentru acĂ©ia, unii de la alți chizmindu și însemnând și pre scurtu scriind, adecă și răposatul Gligorie UrĂ©che ce au ... noastre și cele striine, au aflat cap și începătura moșilor, de unde au izvorât în țară și s-au înmulțit și s-au lățit, ca să nu să înnĂ©ce a toate țările anii trecuți și să nu să știe ce s-au lucrat, să sa asĂ©mene fierălor și dobitoacelor celor mute și fără minte. Pre acĂ©ia urmând și chizmând, măcar că să află și de alții semnate lucrurile țărâi Moldovii, apucatu-s-au și dumnealui de au scris începătura și adaosul, mai apoi și scădĂ©rea care ... cei mai de demult care au fost însămnând acĂ©ste lucruri ce au trecut și s-au sfârșit și pre urma lor alții nu vor să ...
... un gând îndepărtat Îi poartă prin necunoscut, Spre toți acei ce plâng câte-au pierdut... Cei singuri cu adevărat Sunt toți acei ce se pricep să tacă — Sunt cei ce merg și nu se mai opresc, Sunt cei ce duc sub haina lor săracă, Sub lutul omenesc, Secrete bogății necunoscute ... ei — dar pentru ce-au aflat, Nu pentru gândul lor neînțeles — Dar pentru ce, mergând o viață 'ntreagă, Ei totuș n'au putut să înțeleagă... Nu te gândi la scunda lor chilie! Chilia lor e sufletul lor mare! — Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie; Îi vezi pierzându-se în depărtare: În orice parte sânt, Și 'nuntrul lor, duc un întreg pământ!... În mijlocul orașelor trăiesc! Și-orașele, cât ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna
... Ileană, Ileană Simzeană, Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Țeși și-nchindisești, Fir verde-mpletești Și mi te zorești Cămăși să-mi gătești, Și mi te grăbești Să te logodești; Că eu mi-am umblat Lumea-n lung și-n lat, Țara Românească Și Moldovenească Lungiș, Curmeziș, Măre, nouă ai, Tot pe nouă ... Un pod de aramă, Să nu-l bagi în seamă, Iar la cap de pod, Cam d-o mânăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie. Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea, ’N palme că-mi bătea, Podul se-ntindea ... Că n-a mai văzut, Nici n-a cunoscut, Că n-a auzit, Nici n-a pomenit Să ia sor’ pe frate Și frate pe sor’. Floare ș-o lalea Podul când trecea, Pe pod când mergea Către mânăstire Pentru pomenire Și la ... Mreană c-o făcea. Soarele-mi vedea Și înmărmurea Și se văieta, Năvodari chema, Năvod aducea Și-n mare-l băga; Mulți galbeni că da Să ...
Nicolae Filimon - Il barbiere di Sevilla. Melodramă comică în două acte
... mai frumoase capete d-operă artistice și astfel, în loc să lumineze pe public, îl face să piarză chiar bunul simț ereditat de la natură. Să ne oprim aci sau mai bine să schimbăm vorba, căci de vom urma pe calea aceasta, ne vom deștepta înaintea juraților cari, prin sublima lor procedură, ce face nulă pe a ... lui Filangieri și Beccaria, desigur ne va trimite la cabinetul de lectură de la Curtea Arsă și uite, drept să vă spunem, nu am dori să locuim în acel stabiliment, cu toată ilustrarea la care a ajuns de la un timp încoace. Să vorbim mai bine despre Bărbierul nostru care, de astă dată, ne-a ras fără apă. După ce se divulgă în toată Italia frumosul ... zburat puiul cu ață, Tocmai cînd simțeam dulceață. Fiindcă Teatrul San Carlo arse, și Rossini părăsi Neapolul și se duse la Roma, unde abia apucă să se așeze și impresariul Teatrului Valle se prezentă înainte-i, cerînd ca să-i compuie o operă comică; îi prezentă libretul, dar ce să vază? era Il barbiere di Sevilla, acea operă care, cu vreo cîțiva ani mai nainte, fusese pusă pe muzică de celebrul Paisiello, directorul Conservatorului din
George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru
... aceasta plină de grație simbolică ni se pare, în opera dlui Sadoveanu, realizarea supremă a marelui și fermecătorului său talent. Ea ne îndreptățește să facem încă o dată constatarea paradoxală că acest prozator este cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoace. Poetul dragostei sfioase ori pătimașe ... obsesie. Iar pe alocurea simți însuși mirosul de cetini, aerul umed de buhai, frigul văratic al munților... Singur acest volum ar fi de ajuns ca să consacre pe un scriitor. Iar dacă unul din volumele dlui Sadoveanu ar apărea sub semnătura unui necunoscut sau chiar scriitor cu oarecare reputație, am avea ... răsunător eveniment literar. Dar de la dl Sadoveanu ne-am obișnuit să primim atâtea creații fermecătoare, încât ni se pare acum foarte natural ca noi să așteptăm și d-sa să dea, infailibil. Poate că și această atitudine a noastră l-a făcut să nu adoarmă niciodată pe laurii câștigați. Cu fiecare nou volum al dlui Sadoveanu, acel ce scrie aceste rânduri a avut impresia unui necontenit ... deo mlădiere, de-o bogăție de nuanțe și colorit fără pereche. Noi ne-am obișnuit de mult cu d-sa și cu imitatorii. Dar ca ...
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... Suvenirul Suvenirul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al meu suflet de tine plin. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stând ... flori mă-mbată cu-al lor miros, Atuncea pieptu-mi neputincios Răsuflă însăși a ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți ...