Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă te închini, Agiutori nu afli în nime când nevoile îți vin. Un sur iepure odată, De o fire minunată, Între iepuri filantrop, Trăind viața în galop, Cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea, Și pe vita mică-au mare văr și frate o numea. Într-o zi de dimineață, Sorbind roua din verdeață ... a cailor virtute Pe vecinul său s-agiute! Nechezând calul îi zice: Vei da gios de pe cerbice! De aceea-alege-n urmă. Călăuz mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n ... că-ntre cii ce trec Vinea ș-un lânos berbec; Ce și el ceru iertare Că de-agiuns povoară are, Ș-apoi giocuri de noroc Nu
Ion Luca Caragiale - Pohod la șosea
... de gând să vie Oștile rusești, Căci de-aici se poate Laolaltă toate Lesne să pășească În țara turcească. Vreme a trecut, Și nu s-a văzut Un muscal măcar; Toți îi așteptau Însă în zadar: Rușii nu soseau. Trecu ce trecu Și cam începu A se arăta Pe ici pe colea, Câte-un ofițer Singur și stingher — Când se ... cinci vagoane Pline de cocoane, Umflate, gătite Și sulemenite. Iar pe tramvai sus Grămadă s-au pus Sumă de monșeri Amploiți, becheri, Tot galant gătiți, După cum îi știți. Mahalale-ntregi — Zdraveni și betegi — Tineri și bătrâni, Calfe și stăpâni Cu-ai lor ucenici, Cu toți mari și mici ... Slujnici, jupânese Și negustorese; Apoi mărginașii Și meseriașii, Târgoveți mulțime Și mitocănime — Toți din Capitală, Dau cu socoteală — Cu-ale lor femei Încet după ei, Au pornit cu toți — Să-i numeri nu poți — Cu prăsila lor: Toți să vadă vor Oștile rusești Lângă București. Sub cer călduros Merg încet pe jos, De zăduf și soare Sunt ...
Mihai Eminescu - Lumea îmi părea o cifră...
... Lumea îmi părea o cifră... Lumea îmi părea o cifră... de Mihai Eminescu Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți, Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți Și dispar  păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă zbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam Precum cel ce se îneacă ... lume, nici aveam ce să trăiesc Până când... blestăm momentul!... pân- ce-a fost să te-ntâlnesc. Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg: De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg. Eram mândru  înjosirea, ba sclavia mă înveți: Mă disprețuiesc pe mine... ce ... că împărații sunt pe lume un nimic Căci ei nu țineau în mână degetul tău dulce, mic, Începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult Decât lumea, decât totul ce putusem să ascult; Mă miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu? Toate existau sub soare, pentru că ...
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis Cugetările sărmanului Dionis de Mihai Eminescu Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde, Și-n această sărăcie, te inspiră, cîntă barde — Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În ... de-aceia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei îl desfășură nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri — liliecii? Anathema sit! — Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O, montani fără de suflet! — La zgîriet el v-a dat gheară Și la ... a dat mustețe — vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat De-aș ...
... domnule? — Are vreo istorie, vreo basnă, vreo... — A! înțeleg; are, ca toate stâncile câte le vedeți. — O știi? — Cum nu?... Ce nu știu eu? — Spune-o... spune-o... ziserăm cu toții, apropiind caii noștri de ai lui. Românul își clătină pletele, ținti ochii săi vulturești pe ... timpul strămoșilor, un străin, pribegind de la dealul Corbului dinspre Borsec, a venit să se așeze la Bicaz. El își dură o căsuță mai deoparte, pentru că pe aicea, pe la noi, fiecare cotun e locuit de un singur neam, și străinii nu sunt primiți în sânul lui. Pribeagul avea o fată, căreia bistrițenii îi daseră numele de Corbița, întru aducerea-aminte a dealului unde ea ... ca apa printre degetele lor și o apucă la fugă spre munte, urmărită de tătari, ca o ciută hăituită de lupi. Biata fată alerga pe după copaci, pe după stânci și din când în când se oprea puțin, ca să se mai răsufle, dar n-avea vreme să înghită măcar o dușcă de aer, căci tătarii îi călcau pe urme. Corbița, înspăimântată, nebună de groază și de ... ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... GULIȚĂ (scâncindu-se): Ei... neneacă, las’ să mă primblu călare... măcar numai pin ogradă. CHIRIȚA: Bai... ți-am mai spus o dată că nu vreau... Nu mă supăra mai mult. Mai bine apucă-te de-ți învață franțuzasca cu monsiu Șarlă... că mă ții o mulțime de parale, trântore. GUGULIȚĂ: Bai și eu... M-am săturat ... așa... CHIRIȚA: I!... când să-l văd deodată intrând pe poartă cu doi jăndari... știi?... i-aș sări în cap. SAFTA: D-apoi eu?... CHIRIȚA: Mai tras-ai în cărți, cumnățico? SAFTA: Tras, soro... că alta nu fac toată ziua... CHIRIȚA: Și ce zic cărțile? SAFTA: Menesc a bine... Mi-o ieșit zece ochi de caro... bucurie... lângă riga de ... drum... trebuie să vie negreșit astăzi... și să-ți aducă veste bună. CHIRIȚA: Să te-audă Dumnezeu... Atunci să vezi, soro, căpățâni de zăhar... să nu poți dovedi cu dulcețile... SAFTA: Iaca pozna, că eu mi-am uitat belteua pe foc... și m-am luat cu vorba... CHIRIȚA: Nu-i nimică... o belte mai mult sau mai puțin pentru o isprăvniceasă... nu ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos 2
... din sfânta Scriptură și din cea vĂ©che și din cea noao și de la dumnezeeștii dascali cum că această poruncă iaste foarte tainică și nu să putea să să dea apostolilor alta mai iscusită, mai folositoare și mai de suflet mântuitoare decât aceasta, adecă decât ascultarea. Și pricina iaste că cine are ascultare, acela are împreună și toate darurile și toate bunătățile; acela ... de la mijloc, făcându-se pre sine ascultătoriu până la moarte; au numit-o Ioann păcatul lumii, ca când n-ar fi fost alt păcat mai mare în lume decât neascultarea. Și au zis păcat, iar nu păcate, pentru căci numai întru acĂ©ia singură neascultare să cuprinde toate păcatele. Drept acĂ©ia zicând cum că păcatul acela l-au șters Domnul ... s-au făcut verhovnic apostolilor, căruia i s-au încredințat și chieile împărăției ceriului și Pavel, dascal limbilor, vas ales și văzătoriu cereștilor bunătăți. Și nu numai aceștea, ci toți câți s-au suppus ascultării lui Dumnezeu și mai nainte de lĂ©ge și după lĂ©ge, s-au făcut fii darului și să bucură cu îngerii întru împărățiia ceriului. Acuma, dară, o poruncă folositoare ca aceasta și mântuitoare iaste
... Horaţiu - Către Mercur Către Mercur de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, III, 11 O, Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cântecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică  Nu c-altădată, fără de grai  o, spune-mi Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S ... să umple vasul, Ce de-a pururi fără de fund se scurge  Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar: Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu ... veci de unde N-aștepți. Fugi de socru-tău, de surori ce Fără de lege, Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blândă Nici în tine dau, nici voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare ...
... Eminescu - Către Mercur Către Mercur de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, III, 11 O, Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cântecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică  Nu c-altădată, fără de grai  o, spune-mi Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S ... să umple vasul, Ce de-a pururi fără de fund se scurge  Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar: Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu ... veci de unde N-aștepți. Fugi de socru-tău, de surori ce Fără de lege, Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blândă Nici în tine dau, nici voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare ...
Mihai Eminescu - Către Mercur (Horațiu)
... Către Mercur (Horaţiu) Către Mercur de Horațiu , traducere de Mihai Eminescu Ode, III, 11 O, Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cântecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică  Nu c-altădată, fără de grai  o, spune-mi Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S ... să umple vasul, Ce de-a pururi fără de fund se scurge  Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar: Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar Decât moarte soților lor cu aspru Fier să le deie? Una numai, demnă de-a nunții faclă, Vicleni frumos pe cumplitu ... veci de unde N-aștepți. Fugi de socru-tău, de surori ce Fără de lege, Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blândă Nici în tine dau, nici voi a te ține-n Negrele ziduri... M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... întru adevăr că zi și noapte altă nu se răsună pe ulițe și prin casele orașului decât râsuri, muzice și jocuri; iară în luxul cel mai rafinat al Europei și în amorul cel mai sentimental se întrece tinerimea română cu atâta agerime, încât și modistul parizian, și fragedul păstor al munților Alpi mai nu i-ar putea întrece; apoi de benchetele și zefcurile ce se fac la acel iarmaroc, atât între nobili, cât și între clasele mai de jos, este de prisos a mai vorbi; atâta zic, că cel mai stoic filosof ar astupa ochii Minervii, spre a se veseli și el ca un om păcătos la acest iarmaroc; deci în așa mare ... tot felul de mode și de deprinderi ale luxului; ce ați făcut cu legea voastră, pe care o pângăriți în tot felul, căci fecioria voastră nu este acum neprihănită, nici însoțirile voastre statornice sau fără de interes? La voi astăzi nu se deosebește răul de bine, căci voi onorați mai mult petrecerile decât îndeletnicirea cu trebile ce aduc folos, voi prețuiți mai ...