Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MERGE PE

 Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 1069 pentru MERGE PE.

Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola

... ridica creditul propriu. Bănuiala noastră s-a adeverit. D. Gaston Deschamps, într-o savantă și spirituală cronică literară, publicată în Le Temps, arată pe larg cum Zola a plagiat pe scriitorii Georges Goyau, AndrĂ© PĂ©ratĂ©, Paul Fabre și pe arheologul Gaston Boissier. Câteva rânduri din cronica lui Gaston Deschamps sunt prea interesante ca să nu le dăm aci. Iată: “D. Emile Zola, zice ... și de nicovală! ce gesturi zbuciumate! ce năprasnice opinteli! sudoarea curgea de pe fruntea încrețită a Maestrului, și brațele-i răsuceau metalul cald, pe când picioarele i se-nglodau în vrafuri de documente îngrămădite... Pe când această viziune ne umplea ochii de admirație, de groază, aproape de milă, d. Zola, așezat frumușel înaintea mesii de lucru, jumulea liniștit două-trei ... mahalagisme, obținute (după propria lui mărturisire) “prin bacșișuri potriviteâ€�? căci se știe că Zola, neputând obține de la Leon [al] XIII-lea o audiență, pe care-o solicitase, s-a “documentatâ€� cum a putut... Însă spațiul nu permite să ne lungim prea mult. Cine dorește ... ...

 

Gheorghe Asachi - Momița la bal masche

... Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche Momița la bal masche de Gheorghe Asachi Un filozof, ce aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i ... au țintit Adunărei căutatură. Cu zâmbire fiecare I șoptea niscai cuvinte, Dar momița cu-ngâmfare, Tăcând, trece înainte. O asemene tăcere Și măreața ei vedere Pe toți umple de mirare, Încât sună întrebare Cine masca cea să fie? Și idei s-aud o mie. Cu respect unii se-nchin, Crezând că ... tăcerea sa nu vezi Că-i un milord irlandez? Giură însă-a lui vecin Că-i de Hina mandarin. Fiecare-au socotit Că pe mască au gâcit; Pre ea toți în giur urmează Și i se recomendează. Iată, pentru rande-vu I dă-actrița-un bile-du; Poliță i ... C-un cuvânt, pe ...

 

Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane

... — Ia vezi, zău, ce minunat     Fustanlic mi-am cumpărat.     Și-n credința că nu-i scump     Patru lei cotul și-un tult     Mai ales pe veresî     Fără-a mai puni vadè.     Di poftești și dumneata     Singură eu ți-oi lua.     â€” Ehei, soro, de voiești,     Să mă mai ... că să închină     Și totuna dă din mînă ?     â€” Arză-l focul cotcodeț     Că-i un bou de n-are preț !     Iacă și-altul di pe lazul     Și-ntocmai Grigori Razul.     â€” Zău îți zic că nu te cred     Oi să merg și eu să văd.     â€” Drept să-ți spui ... lăsați, nu vă sfădiți     Și vă-ntoarceți, de priviți     Să vedeți doi într-o butcă     Ca cînd dracul îi apucă,     Așa strigă și vorbesc,     Ori pe semni să sfăduiesc.     â€” Ei, îl știu, îi Constandin     Nătărăul cel deplin,     Împreună cu Iordachi.     Gugumanul lui Dimachi.     â€” Adevăr că-i gogoman     Nu plătești ...

 

Grigore Alexandrescu - Iepurele, ogarul și copoiul

... rog să mă asculți: eu viu să jeluiesc         De acest ticălos,         Ce sufletul mi-a scos. Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii, El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;         Ș-apoi n-aleargă drept,         Cu el să poți da piept,         Ci merge tot cotiș         Și sare curmeziș; C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet creștinesc.         Dar ce să mai vorbesc, Cînd chiar măria-ta, d-o ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Mugur, mugur, mugurel...

... mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur ... mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și îi dau să bea ...

 

S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...

... mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur ... mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și îi dau să bea ...

 

Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis

... că devenea superstițios? Adesea își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieții lui — o frunză pe apă. Lipsit de iubire — căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa că în "această ordine ... ar dori — să iubească? Să iubească — ideea aceasta îi strângea adesea inima. Cum ar fi știut el să iubească! Cum ar fi purtat pe mâini, cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei! Adesea și-o închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur — căci toate idealele sunt blonde — și parcă simțea mâinuțele-i calde și înguste ... în mâinile lui, și parcă-i topea ochii sărutându-i, și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privind-o... vecinic privind-o. Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu ... în când cu sorbituri zgomotoase câte-o gură din cafeaua și berea ce le sta dinainte — semn de triumf! Dincolo unul scria cu cridă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Veteranul

... Ştefan Octavian Iosif - Veteranul Veteranul de Ștefan Octavian Iosif Culcat pe-o bancă-ntr-o grădină Pustie, doarme și suspină În vis, și creștetu-i nălbit Străluce nins de lună plină. Arar vreun trecător grăbit În ... O traistă căpătâi, o zdreanță De mantă veche, un toiag — Tovarăș vieții de pribeag — Și nici un dor, nici o speranță! Și cum pe bancă stă culcat, E parc-un naufragiat Pe-o scândură de vas sfărmat. Zvârlit, la voia întâmplării, De jocul apei înspumat Pe

 

Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

... atunce, ficiorul craiului șvedzăscÅ­, iară hatman mare era Zamoyschii. VădzindÅ­ lĂ©șii c-au pus Bator de la sine domnÅ­ în Muldova și o scriia pe atunci lĂ©șii Muldova că ieste Crăiei Leșești soțiie, după niște legături ce făcusă lĂ©șii cu Ștefan-vodă cel Bun la Colomiia și mai ... clătirea lui Caazi Cherei-soltan la Muldova, cu rușine a fi socotindÅ­ să lasă pre domnÅ­ la sminteală, pus de dînșii, și era pe atunce și Crăiia LĂ©șască în virtute, au orînduit și ei pre Zamuyschii hatmanul, cum spune Hronica leșască, mai multÅ­ de 7.000 de călări ... Sol de la leși să margă la Împărăția Turcului pentru întăritura păcii. Iară despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul și tuiurile să le dea pe mîna lui Ieremii-vodă și de la Împărățiia Turcului să scoată dirĂ©s de domnie neschimbată în dzilele lui, ce-i dzic ei pe limba lor barat. Și să iasă din pămîntul Muldovei hanul pănă în patru dzile cu oștile lui. Și așea obîrșindu-să pace, hanul întăiÅ­ au ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun

... pieptul. Lângă ușă observai un polițian și un amploiat, care era, precum putui înțe­lege după uniforma lui, comisarul poliției. Sărind în picioare și respingând pe acela ce-și pusese mâna pe al meu piept, mă uitai în jur, neputând să-mi dau seama ce vor ei de la mine. Atunci ca fulgerul îmi trecu prin gând ... Însă comisarul poliției, ca și când n-ar fi auzit întrebarea mea, nu-mi răspunse nimic, ci, plecându-se, începu a se uita pe sub patul pe care adormisem. Apropiindu-se apoi de mine, mă întrebă: — Unde ai aruncat arma? — Ce armă? replicai eu, frământat de presupuneri. — Arma cu ... un vălmășag haotic. Ușa închuiată fu deschisă și noi toți năvălirăm în odaia de unde ieșea fumul. El se ridica dintr-o perină aprinsă de pe pat, iară lângă pat zăcea pe pământ, cu fața în sus, un individ scăldat în sânge, ce curgea încă din tâmpla lui dreaptă dintr-o rană considerabilă cauzată prin un revolver ... curma firul vieții. — Fie cum va fi, formalitățile anchetei trebuie să meargă drumul lor, răspunse comisarul poliției. Și el începu a căuta pe masa de scris, pe ...

 

Alexei Mateevici - Fie voia ta!

... Nimeni ca s-o facă spusă... Moartea galbenă ca ceara Stă la căpătâi c-o coasă, Dar și ea simțește lacrimi Că îi pică jos pe oase. ,,Nu, nu pot, ea se gândește; O mai las pe biata mamă Să-ngrijească copilașii Amărâți și plini de teamă, Voi răbda chiar și osânda, Dar o las această seară..." Și ca umbră nevăzută A ... A ieșit pe ușă-afară. * Se deșteaptă biata mamă Ca trezită fără veste, Plânsul pruncilor, durerea I se par numai poveste. Se ridică de pe paie, Copilașii-n brațe-i strânge Și-i sărută și-i dezmiardă, Că nici unul nu mai plânge, Culcă unul câte unul Sărutându-i cu ... Ori, de vrei, mă osândește, Căci atât amar și jale, Țipetele și durerea Bieților copii, săracii, Mi-au luat de tot puterea Ș-am lăsat pe biata mamă De copiii ei să cate, Cui să-i fi rămas în grije?" Și aude ea răspunsul: ,,O, voi, minți întunecate, Văd că nu ... dacă voiește, Într-o clipă tot dezleagă, Tot așa au fost din veacuri, Tot așa au fost să fie, Dar puterea nevăzută Taină va fi pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>