Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... amin. Fie însă că și băiatul nu se lăsă mai pe jos. Și cum spusei, se luptară pe capete; dară luptă nu glumă. Curgea sudorile de pe fiul împăratului șiroaie, și nu se da netezului nicicât. Lupta ținu, și o luptă de moarte, până despre cântători. Cum se auzi cocoșul, duhul pieri ca o nălucă, dară și băiatul căzu jos de ostenit. De mai ținea lupta, numai cât ai ațâța un foc, s-ar fi muiat, și cine știe ce se întâmpla. Cum căzu fiul de împărat pe mormântul tătâne-său, acolo și adormi. Atât era de rupt de oboseală. Când se deșteptă, ce să vedeți d-voastră? Soarele răsărise de mult și se urcase ca de trei sulițe. Ce să facă el? Să se întoarcă acasă ziua-n amiaza mare, să treacă prin oraș așa înarmat de sus până jos, îi era rușine; să rămâie acolo, nu se putea. Ce-i veni lui în gând, că numai o luă rara, rara, către o pădure ce era p-acolo pÂaproape, ca să-și petreacă ziua cu ... Atunci împăratul răsuflă de bucurie că a scăpat cu față curată pe fie-sa de o însoțire ce nu-
Alexandru Vlahuță - Do ut des...
... Alexandru Vlahuţă - Do ut des... Dor de ducă de Alexandru Vlahuță Do ut des... = "Îți dau, ca să dai" în latină. Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Alintîndu-și mustăcioara, Trece fantele gătit: Se cunoaște de departe Că iubește și-i iubit. Cine-a dat perdeaua-n lături? I-a bătut în geam discret... Junele suspină-n stradă Și pășește mai încet. El se-ntoarce spre fereastră Și se uită visător. Buza ... i tremură de-o șoaptă, Ochii i s-aprind de dor. Ca o flacără deodată Parcă-i lunecă pe piept... I-a căzut de sus o floare, Și-un bilet: "Vino, te-aștept !" Dă portița la o parte, I se pare că-i în vis... Mîna alb-a Afroditei Grabnic ușa i-a deschis... Ce mai vreți să șiți? Sunt singuri ! Junele-i cam sfiicios... Două brațe moi și grase Îl înfășur-amoros. Afrodita-și amintește De străvechile plăceri, Peste cari așternute-s Șaptezeci de
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3
... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 3 Frunză verde de susai, Mă-ntorsei iară pe plai Cu mireasa pe sub strai [1] Să mai prind ceva de trai! Pe mândruța să mi-o-mbrac Cum i-a fi mândrei pe plac. De când plaiul am lăsat, Traiul bun eu l-am uitat. Arma-n sân mi-a ruginit, Nimic n-am agonisit. Mă lăsai pe ... trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirele ticsite. Nu știu turmele lua-le-aș, Ori chimirele zmunci-le-aș Că nu-i vreme de pierzare, Că s-aude-n depărtare Zgomot de potiră tare. Frunză verde de agude, Ian vezi frate ce s-aude? Graiul dulce-a mândrei mele Ori zgomot de potiri grele? De-a fi puica mea frumoasă, Ad-o sfântul sănătoasă, Sufletul să-mi răcorească, Zilele să-mi îndulcească, Iar de-a fi potira grea Care paște viața mea, Las' să vie că-am o flintă Pentru potiră gătită, Să-i
Ion Heliade Rădulescu - Coada momițelor
... o moarte repede și fatală, Bufonii curții cinci muriră dodată. Bufon între momițe, în neamul somifier, Era un post prea mare, sarcină însemnată, Un fel de minister, Pe care trei partituri briga care de care Să-l poată însuși. Căci era post c-acelea! Poporul în mișcare Sta chestia să vază cum, ce fel va ieși. Pagonii și loricii ... lume toți bufonii; Și-și da mai dinainte Păreri și mari cuvinte Că au și isteciune, Și mare-nțelepciune, Și darurile toate, un soi tot de la noadă. Și știți pentru ce oare? Pentru că n-avea coadă. Și limbuțea prea tare că-aceast-adăugire De păr, de zgârci, de nerve, această prelungire Absurdă a spinării e proba cea mai mare D-o minte mărginită, d-o scurtă cugetare; Și da cuvânt prea ... să aibă și gust, talent, știință, Prestigiu cu diplome ca cei din seminariu, E foarte necesariu La o momiță coada. Și spre încredințare, Zicea că de spinare Și cap, și coad-atârnă; și unul la o parte, Și alta-n jos de alta, după firești cuvinte, Măduva de ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... era înconjurată de tinerimea aleasă a Iașului. Era în cerințele timpului de a fi primit în salonul ei și o datorie de a-i face curte. Dar dintre toți cel mai îndărătnic curtezan și mai fără noroc era Iancu, un tânăr nalt și uscăcios, cu părul lins, cu ochelari ... ei nepăsătoare în inima celui ce-i vorbea de amor. În acel moment s-auzi sunând clopoțelul și servitoarea Marița anunță pe junele Iorgu, întovărășit de-un alt june necunoscut. — Bună ziua, Eleonoro! strigă Iorgu, care, intrând în odaie, depuse o sărutare cu zgomot pe fruntea ei. Dă-mi voie ... vei izbuti să faci ceva dintr-ânsul. Această prezentare originală puse pe junele Petru în mare încurcătură. Însă Eleonora, veselă că se vedea acum scăpată de tristul ei adorator, care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar fi cunoscut de-o sută de ani, și-i zise cu cel mai dulce zâmbet: — Îmi pare bine de
Mihai Eminescu - Călin Nebunul
... acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și ... mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de-o frumseță - ntunecoasă , Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de
Mihai Eminescu - Călin nebunul
... acuma două mai era cum mai era, Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare, E o floare de pe mare, cine-i cată-n față moare. Mulți feciori de împărați, de războinici lăudați Le-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femee Să-mpodoabe c-o icoană viața lor cea năzdrăvană, Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și ... mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de-o frumseță - ntunecoasă , Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de
Mihai Eminescu - Atât de dulce...
... Mihai Eminescu - Atât de dulce... Atât de dulce... de Mihai Eminescu Atât de dulce ești, nebuno, Că le ești dragă tuturor, Cunosc femei ce după ochii Și după zâmbetul tău mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi ...  Și numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-i sta  Ești fericirea tuturora Și eu sunt fericirea ta. De râzi, se desprimăvărează, Învie totul unde-i sta, Căci tu ești viața tuturora Și numai eu viața ta. De
Alexandru Macedonski - Calul arabului
... Alexandru Macedonski - Calul arabului Calul arabului de Alexandru Macedonski Arabul căzuse în aspră robie, Mușchioasele-i brațe legate era... El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor ... se-ntrece cu paserea-n zbor, Și ce, la săgeată, — nainte apucă, — În dar o să-l ducă Sultanului lor! L-această gândire, de lacrimi pâraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i vorbește, Părea că-l jelește În dor adâncit! Arabul atuncea, pătruns de simțire, Pe brânci se târăște s-ajungă la el; Mișcat de-o înaltă și dulce gândire, Spre-a lui mântuire Lucrează cu zel! Cu dinții apucă priponul cel tare, Îl mușcă, îl roade și ... sfârșit Deschisă îi este pustia cea mare, Cu albă cărare, Cu sân împietrit! Dar calul atuncea, de brânele-i late, Cu gura-l ridică, mișcat ...
Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului
... linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ... și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au trebuit. De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulțumită pentru că a căutat-o la boală. Și de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... sa, cu craiul. Bravo! Iacă-au nimerit! Dar era mare rușine, că ei, domni cu-nvățătură, Capul să și-l plece-n fața unui vâj de pe-arătură! Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? Bine-a zis cine-a zis asta: de nevoie mânci colaci! Astfel, sfetnicii așteaptă până ce-nnoptează bine, Ca nu cumva din tâmplare să-i zăpsească oarecine, Apoi se duc toți la casa unde moșneagul ședea, (Pe care, nu știu de unde, unul din ei o știa). Aci, dânșii bat la ușă și să intre cer în casă. Bătrânul, cam fără voie și cu mare greu ... mine ce păcat, Ce năcaz vă poartă oare, de umblați noaptea prin sat?! Sfetnicii i-au spus năcazul. Te rugăm dar și ne-ajută, Căci de nu, viața noastră mâine în zori de zi-i pierdută! Vorbeau cam sfiiți, sărmanii: se temeau, temeau amar, Că s-a supăra moșneagul și-i va da pe ușă-afar. Dar moșneagul e cuminte : ști să-nvârtă bine jocul. Și, când are ac și ață, coasă al dracului cojocul. Hăi ... i