Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VOIT
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1487 pentru VOIT.
Ştefan Petică - Cântec uitat Cântec uitat de Ștefan Petică 1900 ...Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii. Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit. Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea prinsă pe imensa boltă albastră. Câmpul se întindea ca un strat de flori albe, și în toată această magie strălucită și ciudată a nopței numai umbrele negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios peste o serbare veselă. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum ...
... Cum mergi tu înainte? Mă iartă că nu știu. Și dar, te rog, mă-nvață; Dă-mi pildă drept povață, Și-apoi, eu după tine Voi
... dragul meu Ceahlău! Ș-a tale suvenire în inima-mi săpate, Îmi zic că-s june eu. Subt ale tale poale sunt și voi fi tot june, Căci tu nu-mbătrânești, De mii de ani atâta te-nalți ca o minune, Subt boltele cerești. Tu ai văzut în juru ...
Alecu Donici - Leul și iepurele
... un elefant, cât este el de mare, De șoareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar, Nu în zadar, Răspunse iepurul. Și eu ca voi cei mari, Mă tem de câini copoi și varvarii ogari. Și noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari să le sămăluim. Dar ...
Alecu Donici - Lupul și lupușorul
Alecu Donici - Lupul şi lupuşorul Lupul și lupușorul de Alecu Donici Un lup pe puiul său voind să-l ispitească, De este vrednic el în breasla părintească, L-au fost trimis odată La margine să vadă: Pe unde-s oile? Cum stau păstorii lor? Și nu cumva ar fi vreun prilej ușor, Măcar cam cu păcat, Să capete vânat? S-au dus și au venit flămândul lupușor, Zicând: "Eu am aflat pe astăzi bună masă: Cole sub deal se pasc mulțime de oi grasă; Putem întru ales vreuna să luăm Și să mâncăm." — Da' bine, de păstor tu nu-mi spui ce-ai aflat? Bătrânul lup au întrebat. — Păstorul, precum spun, E deșteptat și bun, Iar câinii, i-am zărit, sunt slabi și puțintei, Nu-i grijă despre ei. — De este chiar așa, eu tot nu mă unesc La turmă să pornesc — Răspunse lupul — căci de nu-i păstorul prost, Apoi el câini mișei nu ține. Să mergem noi mai bine Pe unde eu am fost, Și știu că sunt câini mulți, dar e păstorul prost. Iar unde e păstorul de nimică, Nici câinii nu-s de
Alecu Donici - Lupul la pieire
... clănțăia din dinți la toți. Dar văzând că nu-i de șagă, că pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Stați! Și voi, câini, ce-mi sunteți frați! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace să statornicesc. (Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată, Până la ...
... găine la un loc, Bând apă pe lângă lăptoc. — Mânca-v-ar uliul! le zice supărat. Tocmai acum v-ați adunat Să-mi beți voi apa toată! Și-n ele zvâr! cu o lopată. Pe toate le omoară, Pierzând găinile și apa de la moară. Eu am văzut boieri, ce ...
Alecu Donici - Norocul în vizită
Alecu Donici - Norocul în vizită Norocul în vizită de Alecu Donici Când norocul schimbă pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N. Norocul pururea de toți e blestemat Că cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, Toți, de la mic și pân' la mare Găsesc norocul vinovat. Când dimpotrivă el, ca orbul rătăcit, În lume nicăiuri nu stă statornicit; Ci umblă-n vizite, atât la împărați, Precum la negustori, la domni și la magnați, Și poate mâni va fi în bordeiașul meu, Sau în lăcașul tău, Prea bune cititor! Dar trebuie să fii tu singur lucrător, Să iai aminte bine Și vreamea să nu pierzi Când de prilejul bun favorisit te vezi; Căci el ades nu vine. Iar dacă n-ai știut atunci să folosești, Apoi fără cuvânt norocul ocărăști. În margine de târg era o casă mică, Trei frați în ea trăia, ce nu sporea-n nimică, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos Și-adese blestema norocul ticălos. Pătruns de-a lor strigare, Norocul hotărî curând să-i viziteze Și la căsuța lor o vară să văreze. O vară de noroc! Cui șagă i se pare? De-ndată ...
Alecu Donici - Ursul butnar Ursul butnar de Alecu Donici Un urs văzând pe-un pădurar De meserie cam butnar Cum cercuri îndoiește Și în avut sporește; A socotit să-ncerce și el ăst meșteșug. La cercuri trebui strung Și alte cuviințe, Dar ursului ce-i pasă de practice științe: El are lăbi, putere, el vrea neapărat; Iar voia câte fapte pe lume n-a lucrat. Acum răsună codrul! Tot ce-i nuia mai groasă, Din rădăcină-i scoasă; Trăsnesc, plesnesc copaci, în lăbi de urs mereu, Dar lucrul mergea greu. Văzând așa ursachi la pădurar aleargă, Încât sta gata omul asupra lui să meargă. "Ascultă-mă, vecine! Ian nu te ațoșa, -- I-a zis degrabă ursul, căci vorba nu-i așa. Eu am venit cu pace și-ți fac o întrebare: Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care Acum de două zile muncesc necontenit, Mulțime de pădure în labă-mi se sfărmară, Făcându-o ciurcele, să-ncarci tu mii de cară, Și nici un cerc n-am îndoit. Spune-mi de este oare Vreun secret ascuns?" — Așa: el stă-n aceea, — lui omul i-a răspuns, ...
Alecu Donici - Vulpea în livadă
... aceste către prune: — Cum v-am găsit, așa vă las, Măcar că la privit vă arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. Un adevăr de mult văzut, Că neavând prilej ca să ne folosim De-un lucru ce ne e plăcut, Apoi neapărat cusururi îi ...
Alecu Russo - Mihai Cuciureanu
Alecu Russo - Mihai Cuciureanu Mihai Cuciureanu de Alecu Russo România literară la deschiderea ei a început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce a făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu, nu numai ca un cercetător de istoria neamului, dar ca o inimă aprinsă de râvna neamului. Astăzi mai trecem încă o pierdere, și România își va face o datorie sfântă a deschide coloanele sale la toate biografiile oamenilor și tinerilor, ce au lucit ca stele luminoase cu fapta sau cu nădejdea pe cerul ist întunecat încă al deșteptării și al falei românești. Fără a schimba nimică, dăm publicului notița lui Mihai Cuciureanu, ce ni s-a împărtășit de familia lui în următorul chip: "Mihail Cuciureanu — născut în 5 noiembrie 1819 în Botoșani. Părinții săi, boieri cinstiți și prețuiți în opinia publică, au sădit cu înlesnire în primitoarea inimă a pruncului și a junelui principiile religiei creștine și iubirea de neatârnare de care el însuși era cu preferință stăpânit. După ce primise pe bazele acestor principii, în casa părintească, pregătirea elementară, asupra căreia răposatul acum padagog Ch. de Du-chet , bărbat pre iubitor ...