Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE (CA)
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1342 pentru POATE (CA).
Alexei Mateevici - Datoria noastră
... ceea ce ar dori sa aibă? Durerile lui au găsit întotdeauna răsunet pe paginile gazetei noastre. Nu este lucru greu, căci este firesc. Omul nu poate să tacă și să doarmă liniștit când îl doare ceva. Este destul să simți durerea, ca să cauți alinare, însăși firea te face s-o cauți îndată ce ai simțit-o. Asta este o datorie firească. Dacă moldovenii noștri pân-în ... și mergea, tot mergea înainte. Așa ne spune nouă istoria — povestirea faptelor trecute a tuturor popoarelor (noroadelor). Prin spusele istoriei, datoria noastră, ca a unui popor, ni se înfățișează și mai lămurit. În scurt, ea constă într-aceea ca țăranul luminat prin faptele ce se petrec acuma la noi în împărăție și pricepând în ce stare de plâns se află, să nu stea ademenit ... rază, o licărire luminoasă în lungul său rând de suferințe. Așadar, fiecare moldovean trebuie să-și aibă în vedere datoria spusă mai sus, dacă vrea ca
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al meu suflet de tine plin. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stând, Precum stejaru-și vede căzând ... amorțit. Dar chipu-ți tânăr, tot într-o stare, În veci tot tânăr îl voi privi, În veci în sânu-mi n-o-mbătrâni: El, ca un suflet, vârstă nu are. Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit; Și când privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată ... păru-undoios, Ce-n trăsuri negre de ebanos Recade-n sânu-ți fără-ncetare. Umbra acestui văl mincinos Și mai mult chipul ți-l îndulcește, Ca dimineața ce se ivește Din vălul nopții întunecos. Cerescul soare vine, sfințește Cu ale noastre zile ce zbor; Și-ntr-al meu suflet al meu ... ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt în dormire. Ah! fie-n somnu-mi ca mâna ta Să-mi taie firul zilelor mele! Ș-atunci din visuri dulci, amari, grele, Doamne!... în sânu-ți m-aș deștepta!
Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul
... Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 Ziua se duce ș-altele vin, Și fără urmă se strecor toate; Dar să te stingă nimic nu poate Dintr-al meu suflet de tine plin. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stând, Precum stejaru-și vede căzând ... amorțit. Dar chipu-ți tânăr, tot într-o stare, În veci tot tânăr îl voi privi, În veci în sânu-mi n-o-mbătrâni: El, ca un suflet, vârstă nu are. Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit; Și când privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată ... păru-undoios, Ce-n trăsuri negre de ebanos Recade-n sânu-ți fără-ncetare. Umbra acestui văl mincinos Și mai mult chipul ți-l îndulcește, Ca dimineața ce se ivește Din vălul nopții întunecos. Cerescul soare vine, sfințește Cu ale noastre zile ce zbor; Și-ntr-al meu suflet al meu ... ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt în dormire. Ah! fie-n somnu-mi ca mâna ta Să-mi taie firul zilelor mele! Ș-atunci din visuri dulci, amari, grele, Doamne!... în sânu-ți m-aș deștepta!
... Ion Luca Caragiale - Gogoşi Gogoși de Ion Luca Caragiale Gogoși I Iată un adevăr, care poate să treacă de pe acum între proverbe: Senatul fără d. Deșliu e ca nunta fără lăutari. O sumă de cocoane fac politică în grădina Episcopiei. Una dintre ele, cocoana Tarsița, este muma unui ofițer de călărași. - Tare trebue ... foarte mult plecarea din București a onorabilului Vahit Abdulah, care știuse așa de bine să capete încrederea înaltei nobilimi și onor. public. Dăm ca foarte pozitivă următoarea știre, asupra căreia facem toate rezervele noastre: În cazul când Rușii vor amenința Țarigradul, reședința împărăției otomane se va muta la Mărul ... ne-a reclamat, că i s'a furat din curte, peste noapte, o frânghie de rufe și o doniță. Vă comunic, ca
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis
... limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește în înțelegere. — Limba? — Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiților oameni — numai individul, același rămâind, o aude într-un fel. Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu ... de vreme, secolii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri — evii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai noștri. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire de timp clipa de bucurie ... lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a ... post și rugăciune; În lume primprejur eu văd Numai plăceri, desfătăciune; Știu numai vinuri și mâncări, Prea puțintel gândesc de cer, Și curăția sufletească Nu poate să mă mai sminteascăâ€�. Obraznicele vorbe încă Cu totul ea nu le sfârșise, Și râsul îndrăzneț s-atingă Urechile nu contenise; A vinului ... privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății În ochii nimănuia nime Nu vede-n clipele vieții. Ca un răsuflet al tăcerii Trecut-a printre toți mesenii Și, ca în groaza-nfiorării, Au împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă ... pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea blândă i-a ajuns Adâncurile depărtate, Și negrele a ei păcate El, ...
... înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a ... post și rugăciune; În lume primprejur eu văd Numai plăceri, desfătăciune; Știu numai vinuri și mâncări, Prea puțintel gândesc de cer, Și curăția sufletească Nu poate să mă mai sminteascăâ€�. Obraznicele vorbe încă Cu totul ea nu le sfârșise, Și râsul îndrăzneț s-atingă Urechile nu contenise; A vinului ... privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății În ochii nimănuia nime Nu vede-n clipele vieții. Ca un răsuflet al tăcerii Trecut-a printre toți mesenii Și, ca în groaza-nfiorării, Au împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă ... pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea blândă i-a ajuns Adâncurile depărtate, Și negrele a ei păcate El, ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe ... vede și corige amicul însuflețit; Dar un autor adesea, d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e ... mai frumos." — "Astă frază nu prea-mi place." — "E minune! Ce-ai să zici?" Astfel e-nțestat la toate să nu-l dregi, ca să nu-l strici. Dacă-n scrisul său vro vorbă ți-a părut a te-nghimpa, El de asta, d-asta ... versuri și el ție închinat Ș-unde-ți place poți a șterge, poți s-adaugi unde vrei, Poți corige orișiunde, voie n-ai
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... amor d-a tot rima. D-ambițiuni ne-nțelepte cât puteți vă depărtați Cu puterea, mintea voastră ne-ncetat vă consultați. Singură natura poate mințile mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe ... vede și corige amicul însuflețit; Dar un autor adesea, d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e ... mai frumos." — "Astă frază nu prea-mi place." — "E minune! Ce-ai să zici?" Astfel e-nțestat la toate să nu-l dregi, ca să nu-l strici. Dacă-n scrisul său vro vorbă ți-a părut a te-nghimpa, El de asta, d-asta ... versuri și el ție închinat Ș-unde-ți place poți a șterge, poți s-adaugi unde vrei, Poți corige orișiunde, voie n-ai
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... nevasta lui, împărăteasa, rămase grea și peste nouă luni făcu o fată, frumoasă, de seamăn pe lume n-avea. De unde se aștepta acum împăratul ca să fie pe deplin fericit, ași! unde? iaca se adeveri și la dânsul, ca la toată lumea asta păcătoasa, povestea cântecului: În lume născut, Nimeni n-a stătut A fi fericit Cu desăvârșit. Începu a ... Înainte însă de-a pleca, se dezbrăcă de hainele sale cele bune și ceru de la babă niște zdrențe d-ale ei. Baba ca să scape de dânsa, căută pe după perne, pe sub pat, pe culme, și-i dete niște țoale de puse pe dânsa, numai să se ... stâna lor să dea ei peste o așa pagubă. Ei văzură că surata lor trebuie să fie piază rea, și că a căzut ca o pacoste peste dânșii. Atunci se vorbiră ca să o gonească de la dânșii, și îi ziseră: - Surată, cum ai venit, să te duci de la noi unde mila Domnului te va povățui ... mergând ea cu inima plină de obidă și cu lacrămile șiroaie, zări întrÂo depărtare mare niște palaturi. Întinse pasul și se duse într-acolo ...
... Păinjiniş Păinjiniș de George Topîrceanu În plasa gândurilor mele de lumină Ți-am prins imaginea: o viespe Subțire-n mijloc, ageră și fină. O adiere poate s-o desprindă Din luminosul ei hamac. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă... E seară... Plopii înșirați în zare Se sting departe - Văpăi de umbră, facle funerare ... le-am urzit - păianjen solitar - Nu din argintul razelor de lună, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca