Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUPĂ CE
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1447 pentru DUPĂ CE.
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... a mântuit naționalitatea: limba în biserică ne-a depărtat de slavonism, credința neclintită ne-a despărțit de puterile amenințătoare de atuncea. Ce au a face cu chestiile aceste de căpetenie micile umbre de mici dăscălași?... Ori din ce ungher al României ar veni un dăscălaș, chemat ori nechemat, prețuim ostenelile și meritul, dacă își dă osteneala și are merit. Dar ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sunt sistemele pedantice și eronate, anahronismele care se impun în numele științei. Dacă dăscălașii predică pedanteria și ... cu critici literare și nu se întăresc cu feticismul persoanelor. Norocire că în Moldova se găsesc critici, adică oameni care se uită înapoi, să vadă ce au făcut pedanții, și se uită înainte, să vadă ce vor mai face pedanții și în care râpă de ridicol ne vor arunca; fără dânșii românia ar fi o adunătură de pedanți de tot soiul ... să se ureze unii pe alții că au scăpat românia. Se aude gâgâitul gâștelor... Dar Camilii nu se zăresc! Corespondentul din Zărnești se întreabă de ce moldovenii nu se apucă de cei ce ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... și au lăsat brațele cĂ©le părințești eșind din Vretaniia, de n-au și fost încă creștin, iară fugiia de cugetul cel păgânesc: și urâciunea ce arăta cătră lucrurile cĂ©le păgânești închipuia procopseala cea viitoare, ce era să facă în creștinătate. Și oare n-au arătat mare creștinătate? Că auzind nedreptățile cĂ©le păgânești ale lui Maxentie ce făcea asupra creștinilor au rădicat asupră-i războiu și măcar că era în nevoe, atâta cât era să se biruiască de Maxentie, iar l-au ... drept acĂ©ia, îndrăzneală de pe aceste sĂ©mne cerești blagocestivul împărat atât au procopsit în creștinătate, cât face să se minunĂ©ze toț cei ce aud. Omul iaste dobitoc, iubitor de sine. Că de ce nu să apucă? Și ce nu să ostenĂ©ște? Și cu ce nu să silĂ©ște, pentru odihna, liniștea și paza sănătății lui? Că fiind sănătos, ce nu face, pentru ca să apere și să depărtĂ©ze cĂ©le ce supără sănătatea? Câtă cheltuială face, pentru ca să stea împotriva gerului ernii, împotriva arșiței verii? Fiind bolnav, cât să cheltuiaște, cât pătimĂ©ște, cât rabdă ... ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
... și bunătatea lui cea multă“. Și den nimic ne-au făcut de suntem și făcu toate puterile cĂ©le făr’ de trupuri. Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele lui, cel ce ne-au făcut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor. Adusune-au în arătarea și în slava numelui său cel sfânt, ca să-l proslăvească îngerii în ... cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacă îi ajunge amarnica moarte și suntu nepocăiți de păcatile lor. Că măcar deși zice că „nu iaste după moarte plângere, nici în iad tânguială și vaeteâ€� iar cu adevărat iaste, și acolo suntu țipĂ©tile cĂ©le cu nevoe și suspinile și gĂ ... l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, și a lui iaste judecata. Cum iaste zis: „Domnul va judeca marginile pământului, ca un drept ce iaste, și va da putĂ©re împăraților noștri, și va înălța cornul unsului săuâ€�. Dreptu acĂ©ia, „să nu să laude înțeleptul cu înțelepciunea ... vom vrea noi, vom fi, numai să facem bine și vom fi împărați și vom împărăți în vĂ©ci. Însă împărățiile și domniile cĂ©ste după ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ce treabă avea. Aci prea aproape, după drum, nevoi Erau niște foi, Al căror stăpân Era un jupân Meșter spoitor, Care spre repaos capu-și rezemase Chiar pe lemnărie, și somnu-l ... să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine Și să rânjărească care cum îi vine, Să facă la pozne dracii de copii. Dar ce mai renume când m-ai asculta! Eu să suflu-n tine, și tu-n lemnărie Să te oprești țintă și să-ncepi a da ... Ce mai bărbăție! Ce nume ți-ai face chiar în istorie! Gazetele toate tare-ar bucina! " Foile ca naiba astfel îi vorbea, Și bietul cărbune ce nu se gândea? Licurea acuma mereu de trufie Și de bucurie; N-apucă să zică fatalul său da , Și-ncepu să sară sub iutea suflare ... și dați ascultare Voi, care suflați certele civili, Foi să nu mai fiți. Și voi, june inimi, organe docile, Care drept cărbune la suflări serviți, După
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... și cele de mai curînd, se strîng iarăși în jurul meu și mă îmbie să nu le las să piară și să le dau prinosul ce li se cuvine. Tihnitul sanatoriu, cu mobilele lui albe, îmi revine în minte, îndoiala și deznădejdea celui ce visa privind cu fruntea lipită de geamuri la negrii copaci de afară, prin ramurile cărora surele neguri veneau să se așeze ca niște pasări obosite ... suflul primăverii, mi s-a așezat ușor la căpătîi și, întunecîndu-mi albul pernelor cu umbra ei, mi-a dat hodina după care rîvneam de atîta vreme. Una după alta, s-a înșiruit de-atuncea negrul norod al slovelor, și am început din nou să scriu, adunîndu-mi visurile pierdute. Spre bucuria ... mi citească epitaful, mi-am pus toată rîvna și încăpățînarea să-mi scutur, din faldurile giulgiului unde ațipisem o clipă, gîndurile, imaginile, visurile și fanteziile ce le-am găsit pe hotarul acela întunecat de unde nu mai îndrăzniam să privesc nici înainte, nici îndărăt. Prietenos, cercul alb al lămpii m-a ... de cale voi ridica din cînd în cînd un cuvînt greu ca o piatră ca să-l arunc în grădinile vecinilor, misterios ca un zoolog
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... lor, sunt cea mai vie icoană a ambiției locuitorilor lor și acele turnuri numeroase ce se ridică în văzduh par ca niște uriași ce ar căta la ei cu multă mirare și cu mare milă. Cu toate aceste, întrulocarea lor produce un efect plăcut străinului, și orașul întreg, înșirându ... în amfiteatru deasupra frumosului șes al Bahluiului, înformează un tablou original și minunat cu zidirile sale albe, cu mulțimea sa de acopereminte în fier alb, ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui și în sfârșit cu tot farmecul unei politii ce are două fețe, una orientală și alta europenească. Alăturarea acestor două caractere deosebite, care dovedește atât de mult înrâurirea Europei asupra unei părți dintre români ... trebuit să aibă Iașii în urma deosebitelor prefaceri prin care au trecut locuitorii lui și au trezit în mine dorința de a ști ce fizionomie a avut acest oraș în vremea dacilor? Ce schimbare a luat mai în urmă sub stăpânirea romanilor, pe când el se numea Municipium Jassiorum și care a fost caracterul ... zadar un nume atât de potrivit. Iată că trecem pe dinaintea Socolei, acest parc domnesc împodobit cu un palat elegant de vară, cu drumuri nisipite ...
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... drumuri Amețitoarele-i parfumuri, Încît, rotindu-se împrejuru-i, tîlharul zboară buimăcit; Nici ropotul primăvăratec pe dîmburi verzi curgînd pîrău, Nici frunzele foșnind vioaie Înviorate după ploaie, Nmic nu-i falnic și zburdalnic și limpede ca versul tău ! Ce tainice simțiri te-nspiră, o ! pasăre sau heruvim ! Cîntăm noi vinul și iubirea, Dar unde este fericirea Dumnezeieștilor avînturi ce ne cuprind, cînd te-auzim ? Cîntările de biruință și corul nostru nupțial Pe lingă imnurile tale Sunt scîncete pustii și goale : Simțim în cîntecele noastre ... fatal. Ci spune-mi, de-unde-și ia izvorul și zborul glasul tău divin ? Din care cer ? Din care valuri, Fînețe, cîmpuri ? văi sau dealuri ? Ce dragoste de tine însăți ? Ce neștiință de-orice chin ? Căci în eternă veselie tu viața toată o petreci, Nici umbra grijii-ntunecate În veci asupră-ți nu s-abate : Iubești ... că n-am putea cuprinde norocul tău, ah, nici atunci ! Poetul s-ar cădea să pună pe arta ta mai mare preț Ca-n tot ce-a grămădit de veacuri Gîndirea omenească-n bracuri, O, cîntăreț ce ...
... nr. 14 (19/31 ian.) Voi o vedeți fugind prin sat, Cu zdrențele șiroi, Desculță-n ger, cu ochii supți De cine râdeți voi? Și după dânsa curioși, De ce fugiți în roi? Ce fel de rău v-a făcut ea De-i faceți rău? Scuipând În urma ei, o huiduiți Când iese-n drum, și când ... ei! În ușa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopți întregi Ca un odor pribeag, Ea singură i-a mai rămas Din tot ce-avuse drag. Privindu-și fata, îi părea Și traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Și harnică, din ceas în ... sat Tu, Sando, coși cea mai isteț, Să mergi dar la palat! S-a dus. Dar Arpad, el fierbea De parimi păgânești. De ce-ncui ușa? Ce vrei tu? Turbatule ce ești! Și capul ea și l-a zdrobit De drugii din ferești. A fost prea mult! Când i-au adus Pe ... săcată de simțiri, Căzu ea toată zdrob. Domn groful, domn și Dăumneîzeu, Ei ambii râd de rob. Și noi? Să râdem înjurând Pe robi? De ce
Dimitrie Anghel - Gherghina, 2
... își încrucișează calea, se întreabă și își răspund poate, ducîndu-și în brațe urna, în care și-au pus sufletul lor mirositor, spre cine știe ce țintirim tăinuit al întinderilor albastre. Toate își au graiul lor. Gherghina singură, marmoreana și recea floare ce stăruie pînă tîrziu în grădini, cînd vine toamna, ținîndu-și pe frunte sus, pînă și în minutul morții, coroana de petale ca o regină, singură ... tace, nu-și spune nimănui durerea. Enigmatică și rece, mulțămită cu fardul trecător căzut din paleta naturii în cuibul ei; cea roșie, bucuroasă de purpura ce-i ascunde poate paloarea minutelor de slăbiciune ; cea palidă, veselă că-și poate masca roșața ce i-ar urca în obraji, în clipele cînd sufletul se înduioșează ; așa se clatină ele pe ramuri. Prin clătinări ușoare își spun ele ce simt, una celeilalte, prin izbucniri colorate deasupra ramurilor își vădesc ființa, prin umbra pe care și-o coboară și și-o măresc pe drumuri, cu ... se apropie și se ajung una pe alta. O întîlnire mută în capătul unei răscruci, de unde pornesc cărările infinitului, o apropiere catifelată de umbre ce se sărută, două lumini
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... zilele astea, în lumea politică: Rusia dă un ultimatum Chinei. Fiindcă nu toți cititorii noștri pot fi în curent cu diplomația, trebue să le deslușim ce va să zică vorba asta ultimatum. Iată... Propietarul casei, după multă căutare, găsește pe un student chiriaș și-i zice: - Domnule, ori îmi plătești până mâine la amiază chiria, or te dau afară din casă ... eu, dĂ¡... - Ia ascultă, mă țigane; ia, să lăsăm vorbele de clacă în mijlocul drumului, că văz, că te grăbești și tu... - Mă cam grăbesc, ce-i drept... - Când ai de gând să-mi plătești datoria aia, că prea o cam facem uitată ?... - Uite, vezi ?... Și mai zici, că te ocolesc ... bătrână ?... Ei, aș ! Aci aproape, în miezul Europei, se adună un comitet de oameni, în fața căruia se prezintă, somat, un om matur, pentru ca, după mature desbateri, să se'nțeleagă asupra modului de pune odată capăt unui scandal public, de care nu cei d'întâi sunt cumva vinovați. - Domnule, I ... iei dumneata răspunderea acelei acțiuni ? - Mai întâiu, ar trebui, răspunde omul matur, să mi se probeze că răspunderea cade numai asupra mea, și apoi, chiar după ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit mă osândi Să scriu cu îngrijire, cu trudă și cu număr. Când voi s-apuc condeiul ... din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez năravuri, Mă sârguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine și râd de ce e rău. Găsind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frâu Nu mă lenesc ... să tacă, Făcându-i fără voie de dânsul să se mire. Sunt rari aceia care știu cumpeni pre om Din greutate vorbei, și bine înțeleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite. Mulți mintea ne măsoară chiar după limbuție, Și cred că nerozia e dată la tăcuți. Ades aud aceste: Arist e om cinstit, E delicat, și poate să fie bun prieten, Dar ... ...