Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA' DE UNDE!
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1035 pentru DA' DE UNDE!.
... eÄ nu ținĂ©u să fie achitațÄ în banÄ, ci Ă³meni generoșÄ, se mulțumĂ©u și cu producte, ba chiar și cu z ile de lucru. Cine avea dar fie la viÄ, fie la săpatul porumbuluÄ, fie la seceriș nevoia de brațe se adresa la Steinbach, care avea tot-deauna â€œĂ³meniÄ luÄ,â€� pe care îÄ da cu chirie. In acela-șÄ timp tovarășiÄ adăpostiră în deosebite părțÄ ale satului, prin casele celor legațÄ cu hipotecă, șase-spre-z ece ... crude, pentru ouă furate din cuibare, pentru grăunțe furate din hambare și pentru orÄ și ce alte producte, care se adunaÅ în magazia lui Steinbach de unde Vinerea eraÅ duse în oraș. O însemnată parte din poporațiunea UngarieÄ e ast-fel robită, și “înflorireaâ€� economică a statului ungar e ... Comitatele din nordul Ungariei însă, unde nu există asemenea băncÄ și unde explotatoriÄ se sporesc mereÅ, sînt cu desăvîrșire ruinate, iar șesul țăreiungureștÄ e plin de o poporațiune, care se sbate mereu fiind-că proprietățile aÅ trecut în mâinile exploatatorilor, care istovesc puterile muncitorilor. Nu maÄ e dar acolo vorba nicÄ ... de religiune, ci ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
... Alexandru Macedonski - Ospăţul lui Pentaur Ospățul lui Pentaur de Alexandru Macedonski Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată În inscripții hieratici răspândite cu belșug Prin al soarelui praf de aur scânteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stâlpi de umbră priveghează, Pe când flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adâncimi ce-nfricoșează Întunericu-l frământă cu năluci de aur stins. Sfinxi pe socluri de-alabastru așezați pe două rânduri, De la scara care duce pe platforma de porfir, Roși de vânturi, arși de soare, dar senini de orice gânduri, S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. Dar în sala hipostilă, împrejurul unei mese, Pentaur, poet și preot, stă cu oaspeți numeroși, Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese De Ramses și de curtenii cei avuți și generoși. Dintr-o singură fereastră cade-o trâmbă luminoasă, Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor, Fundul templului se pierde sub ... regelui pericol, și sub două mii de care Uruind pe roți de-aramă face câmpu-a tremura. Un torent ce-și prăvălește cursul de ...
... George Coşbuc - Prutul Prutul de George Coșbuc Prutule, tu vii turbat Și cu sânge-amestecat, Și n-ai pace și-alinare Și n-ai loc cum vii de mare: Ce ți-e iar de spumegare? Și-aduci arme ghintuite, Trupuri de voinici ciuntite, Steaguri de oștiri păgâne Și cai roibi fără de frâne! Iar de maluri tu izbești Capete moldovenești Și prin rădăcini încurci Bărbi cărunte, bărbi de turci! Spune, Prutule, măi frate, Spune-mi, ale cui păcate? Oliolio! Voinic durut! De când sunt pe lume Prut Ce văzui n-am mai văzut! Cât cuprinzi cu ochii-n zare Numai tunuri, numai care, Numai turci bătrâni călare ... frunza pe copaci, Dar de stai și seama faci Tot erau mai mulți cazaci. Barba lor bătea-le brâul Și țineau cu dinții frâul, Pe-unde trec ei duc pustiul! Și când i-am văzut, creștine, Că iau calea către mine, Și când le-am văzut mai bine Ochii cu fulgerătura ... Prin urdii îmi fulgera, Brazdă-n urmă-i revărsa, Brazda roșie-nflăcărată Tot cu sânge-amestecată N-am mai văzut niciodată! Iar cel vodă bogdănesc Da năvală-n căzăcime, Și dă proșca-n tătărime, Iama prin ianicerime, Și prin deset năvălea Desetul
Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale
... a dat la București Lucia, și de câte ori s-a dat Lucia la noi nu se mai poate număra: nu e cucoana de mahala, nu e ștrengar de uliță care să nu cunoască întreaga partițiepe de rost. Și apoi, unde mai pui flașnetele! flașnetele, flagelul capitalei tânărului nostru regat. Sâmbătă seara, când mergeam la teatru, o flașnetă cânta de vale, la “Gambrinusâ€�, aria finală, “Tu, che al ciel spiegcisti...â€�, foarte încet și tânguios. Uite, acum, când scriu aceste rânduri, în biuroul ... o piesă-antichitate — cum ar zice elegantul Gionîn stilul lui tigheluit— și o operă bufă franțuzească... E cea mai prodigioasă productivitate ce o poate da un teatru, cu atât mai prodigioasă cu cât toate patru producțiile acestea s-au bucurat de un succes nemaipomenit. Patru succese nemaipomenite la București însemnează ceva ! Publicul nostru este, poate, cel mai cunoscător de pe continent. Nu știu cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găsești un găgăuță măcar, unul singur, care să aplaude fără să priceapă, sau care să ia de bani buni cine știe ce speculă șarlatanească și grosolană a sentimentelor de patriotism și naționalism în artă. Nu, nici un gagăuță: toți, de orice sex și
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... deși mult mai adânc decât întâiul, totuși nu ne mulțumește, căci, ca și cel dintâi, el împinge întrebarea mai departe, fără a ne da un răspuns convingător. Dacă decepționismul în literatura noastră e pricinuit de literatura decepționistă a Apusului, apoi care e pricina acestui curent european? Și fără de aceasta, dacă decepționismul literaturii noastre contemporane este produs sub înrâurirea străinătății, de ce nu a înrâurit aceasta asupra unei literaturi mai întinse decât a noastră, asupra literaturii părinților noștri? De ce nu dăm peste aceeași adâncă durere, aceeași deznădejde, același decepționism în scrierile lui Alecsandri, Bolintineanu, Mureșanu, Cârlova, Rosetti, C. Negruzzi etc., etc.? Chestia e ... îndura ca pe niște cătușe nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de a făuri pentru alții nădejdile ce noi nu putem avea și de ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... — Vreau, vreau, răspunse ea repede și trânti un pahar cu fundul pe masă. — Ce-mi dai? — Ceva mai mult decât i-aș da mutului dacă ar vorbi. — Bine, răspunse căpitanul. Făcu semn unui chelner să vină și, când se apropie de dânsul, îi șopti ceva la ureche, îi bătu din picior, îi zâmbi și îi zise: — Nu fi prost, mă, îți dau un bacșiș bun ... dezleagă. — Leliță, îi zisei eu, cum cheamă pe boierul găzduit de d-ta? — Că zău, să mă crezi, domnișorule, nici eu nu știu. Unde te-apropii de dânsul... toată ziua tace; noaptea doar ce-l mai auzi bolborosind, singur în odaie, cu perdelele lăsate și cu ușa încuiată. Da', de, n-am ce zice, e om bun și plătește bine. Ce nu mă împacă sunt niște cărți ale lui cu capete de oameni morți, cu picioare jupuite... Doamne ferește! Țăranca veselă, vorbă lungă și hazlie, căzu la învoială că-mi închiriază odaia de alături de acel domn, pă "nu mai jos de ...
Ioan Slavici - Florița din codru
... Intr-o buna dimineata, crasmarul s-a dus dupa lemne la padure... și... iaca ce sa vezi: pe o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. Cum, cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru, aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. Doar a crescut ca si florile din pamant ... a cazut ca si stelele din cer, sau s-a prefacut cumva, pe nepricepute, din vazduhul curat. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta, incat, de-ar fi fost sa fie din om, ar fi trebuit sa fie - cel putin -fata de imparat. Cine stie?... Vreun imparat ce domnește in ascuns prin adancul codrilor... Crasmarul s-a lasat de lemne, a luat fata in brate; a dus-o acasa... si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crașmaritei. Așa a crescut apoi fata la crașma. In toata ziua se ... Si apoi, așa cum era, se puse, acuma
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... plătit numai cu cântecelul dascălului Caracangea: Deschide-te, punguliță, Să plătești plăcințelele; cântecel care, fără îndoială, este, în privința regulilor prozodice, cu mult mai prejos de ingenioasa improvizațiune a vânătorului de curci. Vezi să nu pați și tu ca simigiul, și de unde, cu drept cuvânt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate, pentru toate cercetările serioase, pentru toate observațiunile adânci, pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta, să nu capeți ... tău, în loc de o aprețuire a meritelor ce el va ști neapărat și cu mai bun succes să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate, într-un cuvânt, în loc de ceea ce mi-ai cerut, mulțumește-te, zic, să-ți spun aci numai în ce chip, cum și ce fel, imaginațiunea, sufletul și mintea mea ... eu am văzut cârdurile de dropii, cutreierând cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază, acele șesuri fără margine prin care aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de vară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare și le preface, dinaintea vederii fermecate, în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i zborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid… Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid… La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari… Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: — Ce vrei tu? — Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port. — Tu ești Mircea? — Da-mpărate! — Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. — Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cît suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai
Traian Demetrescu - Corbii (Demetrescu)
... Traian Demetrescu - Corbii (Demetrescu) Corbii de Traian Demetrescu Pe plopii ninși Coboară corbii-n pâlc de doliu, Cernesc al iernei alb lințoliu, Și, triști, de foame par învinși... Cugetători, Privesc pe cer, privesc departe; Pe când un glas de vânt împarte Un cântec care dă fiori... În cimitir, Pribegi, s-au adunat la sfadă; Iar sub uitare și zăpadă S-ascund mormintele în șir ... În a crepusculului oră, Spre groapa unde doarme-o soră, Și-n suflet plânsul îl înec; În aiurări De spaimă inima mea moare... Acoperite de ninsoare, Pierdute sub orice cărări... Și mă învinge Un gând amar, știind c-odată Și peste groapa mea uitată Vor trece corbii și va ninge ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... Și de ce-a văzut într-însa L-a cuprins întâi fiorul — În ocheana fermecată El citise viitorul! Veacuri negre, de urgie, Și de lupte, și de jale, S-arătară, într-o clipă, Fulgerând privirii sale... Vis e însă, ori aieve? Dinspre Olt, urcând, zărește Un vultur măreț ce-ntinde Aripile â ... și mai oarbă Își aruncă-n urmă-i valul! Dintr-o dată, fără veste, Fața iar i se-nsenină: Pâcla grea deschide iarăși Gene-albastre de lumină. Pe câmpia dunăreană Vede oști române-n zare; Mândru prinț din țări străine Merge-n fruntea lor călare... Cântece de biruință Cresc și umplu tot văzduhul — Ștefan-vodă-și dete duhul!... Dar cu dangăt plin de jale Mii de clopote dau veste: ,,Ștefan-Vodă al Moldovei, Ștefan-Vodă nu mai este!" Tristă-i mănăstirea Putnei, Porțile deschise-așteaptă Strălucit convoi ce vine Și spre ... Jalnic apele l-or plânge; Și zadarnic, multă vreme, Din adânc de văi pierdute, Triste buciume-or să-l cheme... Însă când suna-va ceasul De dreptate pentru țară, Din mormântu-i va străbate Vârful sabiei de ...