Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN

 Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

... arătase, un vis, un lac cu panta lină;     Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint,     Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină,     Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint.     Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune,     Regret ... aruncă, își pleacă fruntea de cucernic     Și-n clarul lacului se vede și jos și sus același cer.     Krișna răspunde: “Pentru tine am fost mai bun ca un părinte;     â€œAr zice lumea că din raze în astă lume te-am adus,     â€œVărsai în sufletul tău roze ce-am smuls ... să ridic;     â€œMi-ai fost de zece ori părinte, și tu din gloria-ți divină     â€œTe-apropii, plin de îndurare, de mine, viermele cel mic.     â€œDar cadă ura ta asupră-mi, că-n mine nu-i recunoștință;     â€œEu văd cu pismă înșiși șerpii din fala ta părtași ... curată floare și plăpândă,     Suflă în ea și-i dete drumul, iar lacu-n cercuri tremură,     Și iată, unde se despică: din ea fecioara cea mai blândă,     Roșind ca frageda-aurora, de apă păru-și scutură. V     Krișna ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)

... lăsați-mă să 'ncep cel puțin. Mă lăsați ? Bine. Încep deci: Conul Gugumano, în una din zilele trecute, a mers în calitate... - Ce mai calitate !... - Domnule, mă 'ntrerupi iar. Quand arriverons-nous, si nous marchons ainsi ? vorba poetului. Și apoi, dumneata n'ai parte de cuvânt aici; dumneata ai ... conu Gugumano tocmai în partea cea mai caracteristică. Conul Gugumano gustă un licor, și... i se pare apă goală. Cu toate astea, este dela Șapca ! Mai înghite un păhăruț... Nu prea... dar, în fine, tot e ceva mai tăricel decât cel d'întâiu. Să vedem ! un al treilea... și mai tare. Și așa, până la al șaselea, care seamănă a licor cum se cade. - Pe-semne că se lăsase tăria la fundul clondirului ... vrea să o treacă în glasa treia; zice că o s'o lase repedentă... Și v'aș ruga, conașule... - Bravo, măi ! tu totdeauna ai avut mai mult cap ca mine ! - Sărut mâna, coconașule ! - Da, zise conul Gugumano cu un laisser-aller adevărat gaillard - ești mai deștept ca mine, dobitocule ! Dar ce-i faci norocului ? Eu, primar la primăriă; tu, slugoiu la slugăriă ! Bine că mi-ai dat idea. Am să

 

Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis

... Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu 1872 Nuvelă ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine, păstrându-și proporțiunea, nu mi ... trecut — consecutivitatea e în cugetarea noastră — cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan. Să trăiesc în vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun — este oare absolut imposibil? Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispozițiunii lui, o clipă de timp în împărțibilitatea sa infinitezimală, care nu încetează ... putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu pân' în acea fază a emanațiunii lui care se numește epoca lui Alexandru cel Bun de exemplu... și cu toate acestea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu drept cuvânt cititorul va fi clătit din cap și va fi întrebat — prin mintea cărui muritor treceau ... ...

 

Alexandru Macedonski - Accente intime

... de-acuma ridică al său glas! Ah! inima de lacrimi mi-o simt atât de plină;... În locu-vă, răspunsul, sunt ele care-l dau! Mai mult ca totdeauna povara ne înclină Și se refuză pâine acelor care n-au! Mai mult ca totdeauna pământu-acesta mare Nu poate să hrănească pe toți câți a născut, Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare, Ș-o frunză e poetul de crivățe bătut! Săracul și bogatul n-au loc l-aceeași masă Ș ... Și că se-ngăduiește să aibi prin pozunare Cărți bine măsluite spre-a face bancul mare, Destul să nu te prindă vreun altul mai excroc! Eu nu visasem lumea, desigur, precum este, Și când mă deștept astăzi ș-o văd fără de veste, Îmi vine câteodată să mă ascund ... umplut de bunătate Și care-aveți să pierdeți acea virginitate De cugete-aurite din inimi inocente, Nențelegători încă de-aceste lungi lamente, Cu frunți mult mai senine c-al cerului azur, Cu suflete curate ca focul cel mai pur, De e ș-a voastră soartă ca să intrați ca mine În cercul unui haos de inimi în ruine, Închideți ochii voștri ...

 

Paul Zarifopol - Recreația criticului

... ochilor mei de o culoare cenușie. Un fel de leșie secată, pe fața căreia cineva curățase de curând broaște țestoase. Numai că rictusul lucra tot mai adânc în colțul gurii, iar exuberanța animală tot mai stinsă îi lăsa un chip care, mai mult decât cu un faun beat, semăna cu profesorul universitar dl Drăghiescu. Lisandru își citea în cioară... tot norocul cu care mica dobitoacă făcuse din ... un sunet neașteptat. Arta e stare supremă de atenție. Cuvintele pe care le-am copiat te seduc să iei seama cu voluptate; desigur pentru că cel care mi le spune a luat însuși seama așa cum nu poate să ia seama literatul cel dinadins și din rău obicei. E oboseală urâtă să-ți arunci măcar ochii pe o pagină a unui om care scrie dintr-un ... poet ungur și mare crai, e strecurată printr-o satiră a Tekirghiolului savuros nuanțată. Ca să se vază bine cum sunt spuse acestea, mai transcriu, spre desfătarea cititorului bun, și următoarele: Către seară marea gâfâia aburi ca un postav imens călcat de un croitor afară... Vara era în toi pe mare, înfierbântată de caloriferele ...

 

Nicolae Filimon - Jocul bănățean

... valoarea sa, agilitatea sa; femeia, grația și amabilitatea sa. Fiecare pereche se ia de mînă. Bărbatul merge în fața junei fete, formînd din picioare cele mai grațioase și mai săltătoare figuri; femeia, cu un aer modest și plecat, urmează pe cavalerul său, ținîndu-l numai de mînă, conformîndu-se cu ondulațiunile lui, însă fără ... Drăguță Sîntă-Mărie, Scoate robi de la robie, Și feciori din cătănie! Feciorul cînd s-ar însura, n-ar lua una avută, ci ar preferi mai săracă, căci așa crede el a fi independent: D-aș trăi cît piatra-n vie, N-aș lua fată cu moșie, Să-mi ... mîndra lui? Oare cucul nu i-ar putea face acest serviciu? Cucule, de unde vii? De la noi, de peste vii? Dar de mîndra ce mai știi? Eu știu că ea te dorește, La altul nu se gîndește. Vestea cucului nu e destulă. Voinicul se aruncă pe cal spre a ... la vale, Pe ce să mă pui călare, Pe murgu cu coama mare; Mă dusei și mă pusei, Și din gură-așa zisei: Hi, murgule, mai ...

 

Vasile Alecsandri - Groza

... Vasile Alecsandri - Groza Groza de Vasile Alecsandri Galben ca făclia de galbenă ceară Ce-aproape-i ardea, Pe-o scândură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea; Iar după el nime, nime nu plângea! Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare, La el se uita. Unii făceau cruce; alții ... capul clătina Și-ncet, lângă dânsul, își șopteau așa: El să fie Groza cel vestit în țară Și-n sânge-ncruntat! El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-a călcat! Un moșneag ...

 

Alecu Donici - Vulpea duioasă

... duioasă Vulpea duioasă* de Alecu Donici În timpul primăverii un tânăr vânător Ucise-o păsăruică; și prin a lui urmare Făcu un rău mai mare, Căci puii ei rămase sărmani în cuibușor! Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere, De-a foamei grea durere Ei casc ... În preajmă-le pe-aice, Cum nu vă îndurați Ca să le ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În leagănu-ți de zefiri ... veți asigura A lor viitorime, Și când ei vor zbura... Atunci un vântișor Făcu să aibă vulpea tiulei pe botișor!.. Acel ce-i bun în faptă, la vorbe nu sporește; Tăcând el bine face! Iar cel ce te-asurzește Că de orfani i-e milă, pândindu-i ne-ncetat, Acela nu-i curat! Și oamenii, adese, în fapta generoasă Sunt vulpea ...

 

Gheorghe Asachi - Junele și bătrânul

... carte, Dezertând un june, cere Și pretinde s-aibă parte Și de titluri și de-avere, Ce rar să câștigă-n lume Prin știință și bun nume. La bătrân, ce-l vede-n drum, Zisu-i-au: O, tu, în care Strălucește minte mare, Mă învață oare cum Aș pute să ... și țigani? Dar bătrânul atunci zice: Fătul meu, spre-a fi ferice, Să nu pierzi nici o minută, Lucră, patria agiută Și pre cel neputincios, C-asta-i lauda și folos! Așa viață nu îmi place! Să-nveți intrigi de a face! Supărare ș-asta cere! Îmi ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana

... cap. Era c-o cămășuță soioasă pe ea, de unde o știam albă-floare din tălpi până la creștet. C-un glas de-ți era mai mare mila, începu să mi se tânguiască, ștergându-și ochii cu mânecile. — Nene Tămăduene, ce să mă mai fac? îl spăl, îi dau să mănânce, și nu mai știu ce vrea. Am tăiat toate alea din curte. O cloșcă cu pui mai rămăsese, și mi-a păpat-o și p-aia. Puii o caută pretutindenea, țipând de te arde la inimă. — Tine-ți firea ... — Bun o fi... îngână biata fată pe gânduri, ș-o podidiră lacrimile. Într-un rând a venit beat mort, că nu-l mai țineau picioarele; ș-a dat peste cățeii Dolfei, care dormeau grămadă în bătătură. Dolfa s-a repezit și ea, și doar ... înfipt pumnii în ceafă și l-am repezit pe ușă afară. — Nu e nimic, Susano, nu e nimic, îngânai eu, neștiind cum s-o mai mângâi. — Ei, nu știi dumneata cum se uită la mine! E mai ...

 

Gheorghe Asachi - Broasca și boul

... En vezi, lelică! Soro,-ți spun că ești tot mică! Oare acuma l-am agiuns? Încă nu, i s-au răspuns. Broasc-atunci s-au mai umflat Foarte așa... cât au crăpat. Vra ca astă broască mică Pe mai mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-și cere sfat la pungă Se așază la Paris, Unde, de nu este ... bun ton. De mii planuri îngâmfat, Casa-și schimbă în palat Și-n prințesă pe a sa damă. Vrând apoi a mai ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>