Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA NU
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 922 pentru CA SA NU.
Alexandru Hrisoverghi - Ruinelor Cetății Neamțu
... acela, unde viteji-au murit, De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ. Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți, Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! O, pavăză neînvins-a neamului moldovinesc! Ca să-ți dau destulă slavă, ce cuvinte să găsesc! Tu, care cu-a ta umbrire veacuri întregi ai păzit Fala strămoșilor noștri, viața ... sânge, Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge. III O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare? Priviți marturul ce unul din veacuri ne rămăsese, Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse, Cum îl darămă și ... sărba, Strigați și băteați în palme, plângeați cu lacrimi fierbinți, Căutați unul la altul, dați din cap, crâșcați din dinți; Ș-acum vedeți daramarea, și nu ziceți un cuvânt! Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt? Oare nu era ș-acele vro jărtvă d-a măgulirii? Nu, fraților, nu, vă rog, ...
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Ștefan cel Mare
... Bolintineanu I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde curge-n vale un râu mititel, Plânge și suspină tânăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță; Căci în bătălie soțul ei dorit A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ochii săi albaștri ard ... i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe; Brațul său prin taberi mii de morți împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze, Nobilul său suflet, astfel l-a schimbat ... coronat cu flori!" III Ștefan se întoarse și din cornu-i sună; Oastea lui zdrobită de prin văi adună. Lupta iar începe... Dușmanii zdrobiți Cad ca
Ion Luca Caragiale - Ateneul Român
... Ion Luca Caragiale - Ateneul Român Ateneul Român de Ion Luca Caragiale Joi seara, doctorul Urechia a ținut la Ateneul nou conferința sa despre Elementele de succes în o conferință publică. Doctorul Urechia este amicul nostru; nu putem, prin urmare, decât să-i facem multe laude. Ne mărginim azi a rezuma spirituala sa conferință, care se va publica de aminteri în curând. Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor și formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau ... succes al celor mai multe conferențe. Publicul a fost subțire adus de tactul conferențiarului să confirme teoria lui: publicul a aplaudat, ca serios spuse, câteva mostre de declamare ateneistă făcute într-adins pentru ilustrarea teoriei și denunțate imediat de conferențiar după smulgerea aplauzelor inevitabile. Suntem fericiți să ...
Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele
... acele ale desfășurării zilelor mele, însă privită aproape numai din punctul de vedere al desvoltării ideilor asupra lucrurilor și a lumii. Deși idealismul nu e product al individualității, și aceasta nu poate fi pe deplin cunoscută fără cercetarea fiziologică și psichologică a ființei ce-i dă naștere, voiu căuta să, desfac, pe cât se ... meu se slujea mai totdeauna față cu copiii săi, cu toate că știa germana. El voia să ne deprindă și cu limba aceasta; dar ea nu'mi era pe plac și o învățam fără gust, în cât propășirea mea în cunoștința ei, rămase totdeauna slabă. Din această practică timpurie și de ... bine în scris și vorbire, cu toate că după cum se va vedea, studiile mele superioare le-am făcut în Germania [6] și nici odată nu am învățat în Franța. Cu toate aceste întreaga mea carieră științifică am făcut'o în aceste din urmă țări. Cea dintâi legătură a inimei ... jucării și mai ales zmee foarte frumoase care au fost totdeauna desfătarea mea cea mai plăcută. Și astăzi, când văd un zmeu zbârnâind prin aer, nu mă pot împiedeca de a ...
Gheorghe Peșacov - Jălirea necuviincioasei morți a heroului României
... Peşacov - Jălirea necuviincioasei morţi a heroului României Jălirea necuviincioasei morți a heroului României de Gheorghe Peșacov 1821, august 15 Ceriule ! Cum nu ți-e milă. De lasă să piară cu silă Un luciafăr luminos, Ce pînă să nu răsară, Spre apus îl mînă iară Un nor prea întunecos ! Și d-erea ca să apuie Norilor să se supuie, Pentru ce, dar, s-a ivit ? Pentru ce iar să se-ntingă Spre apus, și să se ... îndată să lipsească, Să rămîie-n veci ascuns ? De ce raze luminoase, Cu ziori prea mult frumoase, Orizontului a-ntins ? Cînd era să nu rămîie, Ci apusului să-l mîie Un nour negru, ce l-a atins ? Mai pe urmă, cu ce vorbă Ast pahar, vai, el ... puțină, Să lipseasc-a lui lumină Și să piară amărît ? Ah, stihiilor în fire ! Ce prea rea nenorocire Ce teatru prea ciudat ! Văz ca zioă-n miaza zilei, Tot pămîntul României Peste tot întunecat ! A pierit acea duioasă Stea a lui prea luminoasă Ce era ... cu putere mare Dedea nouă însuflare Oricui i se închina ! Vai ! Pesemne reaoa soartă, Ce în veac tot pizmă poartă, A voit adevărat
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... vale conferența în rezumat, apoi câteva note, luate după natură, despre activitatea în praxă a eminentului pedagog. Trebuie prealabil să spunem că d-sa, totdeauna înainte de e și i , pronunță pe: n ca gn franțuzesc, t ca k , d ca gh , g ca j , c ca ș . Aceasta pentru ușurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale, pe cari voim să le transcriem pe cât se poate cu pronunțarea lor originală. Cititorul ... Profesorul (foarte nemulțumit și repetând definiția): Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut... (pântre dinți, aparte, școlarului:) Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieșire.) Inspectorul (se ridică; copiii fac și ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulțumit. Metoda dumitale e admirabilă... Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoada lui Peștaloțiu! Inspectorul ... ar fi ficior ghe Erzherzog!... Școlarul Popescu: Dom'le, tata a zis că să-i spui de câte ori ne tragi de ureche, ca să vorbească la Cameră. Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu ...
... de nașterea naționalității române, de plecările naturii cu care este înzestrat poporul, și de luptele ce le-au susținut coloniile romane pân-a nu se preface în locuitorii de astăzi ai vechii Dacii. Între diferitele neamuri răspândite pe malurile Dunării, nici unul nu are, ca neamul românesc, o poezie poporală atât de originală, atât de variată, atât de frumoasă și atât de strâns unită cu suvenirele antichității. Născut din sânge ... care când fugea: văile se limpezea! Nu poți să stai nesimțitor în auzul armoniei limbii poporului, când Toma Alimoș zice murgului său: Așterne-te drumului Ca și iarba câmpului La suflarea vântului! Frumoase timpuri de vitejie au fost acelea unde românul intra în doi ca în doisprezece și unde hanul tătarilor trimitea jalobă către domnii Moldovei, cu rugămintea ca să poruncească Grozovenilor de pe atuncea de a nu le mai opri calea, când se întorceau cu pradă din Țara Leșească ! Însă roata norocului se întoarce! Starea Principatelor se schimbă; neatârnarea lor piere; poporul ... de geniul român? Din întâmplare mă primblu într-o zi într-un iarmaroc și deodată mă cred în altă lume. Văd oameni și haine ce
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... iată în fine țara care dete lumei pe pateticul maestru Bellini, pe inventatorul școalei lirice și compatriotul tiranului Falaris, ce-și avea și el pasiunea sa muzicală, ba chiar școala sa fundată pe o teorie proprie a sa, și care în marele său amor pentru cultura muzicei vocale inventă faimosul taur de aramă pe care, după ce-l ardea binișor, adică pînă se ... maestru care înțelesese adevăratele necesități ale teatrului melodramatic. Cu un asemenea preceptor, Bellini, care era dotat de la natură cu cea mai fericită inteligință muzicală, nu lipsi a se face cunoscut în Neapol ca cel mai distinct dintre toți elevii de contrapunt ai școalei regale, iară dupe esamenul ce dete în prezința ducelui de Messina, în care întrecu pe ... buchete de flori și cu sonete. Directorul universității recită în onoarea lui un discurs din cele mai lingușitoare, iar prințul guvernator îl luă în trăsura sa și-l duse la palatul orașului în aclamările întregii populațiuni, unde fu felicitat de o deputațiune compusă de tot ce avea Catania mai celebru în ... petrecere în sînul familiei sale și al amicilor săi de adolescință, părăsi pămîntul nașterii sale și se duse la Veneția, unde îl așteptau cu nerăbdare ...
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova
... lui Cârlova de Ion Heliade Rădulescu O, lira mea, suspină! al tău glas plin de jale În umbră să răsune, să geamă la mormânt: Cârlova nu mai este!!! suspină p-a lui cale Și fă să se auză pe aripe de vânt: "Cârlova nu mai este! și lira-i a-ncetat!" O, tânăr cântărețe! pasăre trecătoare! Abia te-ntraripaseși, abia dulcele-ți glas Chema să te auză ... ți-a fost ție gătit. Acolo-ți era locul al tău de moștenire: Poetul aci este străin și călător; Astfel vulturul mândru din nalta sa privire Parcă ar zice lumii din marele său zbor: Pământul mi-este leagăn, dar locuiesc în cer. O, fenomen ce-n veacuri abia când se ... cântare, Vezi lacrima ce pică pe scumpul tău mormânt. În ceasul după urmă, în cea d-aici plecare Iubiții-ți fără mine, cu cei ce nu mai sânt, Văzură cum ți-iei zborul, și tuciul trist vestea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și eu sunt ca metalul ce plânge după tine, Prin focuri de durere trecut și lămurit, Și patimile repezi izbind inima-n mine, Fieștecare scoate un sunet osebit, Care ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui ... i apare o fecioară jună, Ale cărei plete strălucesc la lună, Negre și bogate sub cununi de flori; Ochii ei asupră-i cad pătrunzători; Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit, Însuși el suspină și s-a ... strivește; Dar un suflet mare, suflet de bărbat, Nu-nțeleg, o, Ștefan, cum s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată! Urmă datoria care ți-e lăsată! Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri; Cu-orice-mpiedicare țar-a ta va fi!" Pe un ... părintească, Dacă-n cartea soartei este însemnat A pieri poporul cel mai lăudat, Cel puțin atuncea piară vitejește Remușcând toiagul care îl lovește, Ca ...
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
... era sfădit cu mine din pricina Smărăndiței popii, căreia, cu toată părerea mea de rău, i-am tras într-o zi o bleandă, pentru că nu-mi da pace să prind muște... Și Nică începe să mă asculte; și mă ascultă el, și mă ascultă, și unde nu s-apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță: una, două, trei, până la douăzeci și nouă. Măi!!! s-a trecut ... pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim câte doi deodată; și-mi crăpa măseaua-n gură când vedeam că nu mai vine, să mă scutesc de călăria lui Balan și de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi. Dar adevăratul sfânt Nicolai se vede că a ... mă pune să ascult pe alții, și altă făină se macină acum la moară. Nic-a lui Costache, cel răgușit, balcâz și răutăcios, nu mai avea stăpânire asupra mea. Dar nu-i cum gândește omul, ci-i cum vrea Domnul. Într-una din zile, și chiar în ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe ...