Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR��I����
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1398 pentru AR��I����.
... aude cum picură bura de ploaie. Petru Știucă a băut trei halbe pe rând, și acum e la a patra; ochii i s-au împăienjenit puțin și capul stă aplecat pe un umăr; privește prostit; dar, în schimb, a căpătat gust de vorbă: — Da ... își înăbușe râsul; Șerbescu pufnește, apoi izbucnește deodată: — Dă-ți demisia, domnule, ce mai stai? Dă-ți demisia. Funcționarul se-ndreaptă în scaun, parcă ar vrea să se înșurubeze. — Așa... ai dreptate... trebuia să mi-o dau... o să mi-o dau... ce mai vorbă... îmi dau demisia. Apoi ... tavan: — Demisia! Demisia! Mincu șoptește, râzând, lui Șerbescu: — Bine, nene Șerbescule, ce ți-ai făcut păcat cu ăsta? Șerbescu răspunde înțelepțește: — Ce-ar fi, dragă, dacă n-am mai îndulci viața cu câte o glumă? Ceasornicul bate orele șapte. Prietenii sunt cam obosiți, plătesc, iau între ei pe ... Șerbescu își tocește limba, să-l aducă la gânduri mai bune: — Dragă, frate Știucă, a fost o glumă... Am glumit, bătu-m-ar Dumnezeu să mă bată! Uite, întreabă și pe Mincu dacă n-am glumit. De ce să-ți dai demisia? Păi noi, știi dumneata, cum tragem ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale 1883 Cuprins 1 Persoanele 2 ACTUL I 2.1 Scena I 2.2 Scena II 2.3 Scena III 2.4 Scena IV 2.5 Scena V 2.6 Scena VI 2.7 Scena VII 2 ... am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia în tot orașul? Tocmai ea, cum e glumeață, zice: „ia să-i numărăm steagurile lui Ghiță..." PRISTANDA (mâhnit): Îmi pare rău! tocmai coana Joițica, tocmai dumneei, care de!... să ne așteptăm de la dumneei la o protecție ... contează bampirul — și acolo, pardon, tot bampir vă zicea — pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... și când l-om avea pe ala, i-avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... „Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? se scoală ... Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA: Ascult, coane Fănică. TIPĂTESCU: Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, — nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, — dar n-ar ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... ambii au plecat Pe cărarea cea mai lată De voinici codreni călcată, Pe cărarea cunoscută De codreni voinici bătută. Iar pe cale cum mergeau Păsările-i urmăreau, Munții răi din grai grăiau: De când soarele e soare Și pe câmpuri floarea-i floare, Și de când e lumea lume N-a mai fost așa minune: Să meargă viul cu mortu Tot alăturea cu codru, Să ... rele, N-amărî zilele mele, Du-te-n foc, te du d-aci Și nu mă batjocori! Trei feciori eu am avut, Pe toți trei i-am pus sub lut, Pe toți trei i-am pus sub glie, Sfântul Dumnezeu să-i știe! Iar Lenuța, scumpa-mi fată, Măritată-i, măritată, Într-o țară depărtată: N-oi vedea-o niciodată! Însă fie blăstămat Cine o a-ndepărtat! Dar Lenuța nu-nceta, Tot bătea ... plec pe drum cu tine! Și spunea măicuții sale Cum a venit ea pe cale, Cum Constantin o aduse Și câte mai câte-i spuse. Lena-atunci se-nfiora Și cum sta, cum asculta, Lacrămile-o îneca, Trupu-ntreg îi tremura, Mințile-i se tulbura, Fruntea i ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... rândunelilor? - Da. - Tată-moșule, aș vrea să-mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. - Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură și un sticlete. - Da... hâ... hâ... poi ce fel... și ... pe poartă cu două doniți de apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: - I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în cap... Bunicul ridică mâna în sus, aducând deștele ca un preot care ... zise prelung: - Lăsați pe copii să vie la mine! - Biiine, tată, biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. - Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni ... fata de alta, ba a lui , ba a ei să fie mai lungă. Pe bunic îl trecură lacrâmile, dar tăcu și-i ...
... țărână și, pâlpâind din aripi, se înălță. Aerul parcă se rumenise. Oglinda cerului poleia pământul. Încă o bătaie de aripi. Mai sus! Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de ... îi spunea că vine. Încă o lovire de aripi, și-ncă una. Mai sus! Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea și pentru soare cânta. I se părea că tremurările cântecului ei umpleau bolta cerului. Vroia să se simtă singură, dezlipită de țărâna pământului, — ea și raza, în singurătatea amețitoare ... din ce în ce cântecul; și încordează mai tare puterile. Dar trupul greu parcă-i înlănțuie glasul, i-l ține închis ca într-o colivie. Ar vrea să se simtă dezrobită, ușoară ca aerul, străvezie ca el. Mai sus! mai sus! Și trupul mereu o trage înapoi către pământ, și raza ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... a ne preocupa de realitățile sexuale ce le corespund; însă doctorul Codrescu ia lucrurile altminteri: el se gândește la preciziuni anatomice și fiziologice, și-i e infinit rușine să zică luni dimineața Doamnă unei tinere fete căreia până sâmbătă seara îi zicea Domnișoară. Este aci un exces de pudoare ce ... selectivă de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere la animalitate, este, gândind bine, o impulsie sinistră. Orice declarație de amor, oricum ar fi exprimată, tacit sau prin cuvinte, este, în esența ei, o cerșire a corpului, considerată de femeie, fie că consimte sau nu, ca ... a intrat în o altă fază, consemnează jurnalul, nu fără spirit de analiză. Acum cititorului, chiar cât de străin de lumea și timpul doctorului Codrescu, i se va fi deschis, credem, drumul limpede pentru a simți accentele și valorile acestui roman de analiză, atât de minuțios și atât de ... ea: prejudecata perfecției și a eternității fericirii. Ideea lui de fericire este extensivă. Voința și puterea de a adânci secundele nu-i sunt cunoscute. Codrescu este de tipul adolescentului perpetuu. E cu atât mai remarcabil că resortul central al dramei sale sentimentale constă într-un conflict oarecum ...
Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți
... stea și să muncească e blăstămat. Și luându-și ce bruma îi mai rămăsese, se mută cu sărăcie cu tot aiurea. Dar nici acolo nu-i fu mai acătărei. În sfârșit, toate i se înturnau împotrivă, până ce la urma urmei se hotărî să-și încrucișeze mânile pe pept și să aștepte moartea liniștit. Și stând el așa ... se lumină de sus și până jos la apropierea vâlvătaiei, care pâlpâind se prefăcu într-un moș bătrân și zise : — Uite, vezi tu, ăsta-i palatul noroacelor, și dacă vrei să vezi care-i norocul tău, așteaptă până s-o ridica soarele și se vor deschide porțile ca să poți pătrunde înăuntru. Apoi moșul se făcu nevăzut și omul ... și norocul pentru care trudea de atâția ani de zile fără rost, mânile lui negre s-au întins, ridicând sapa cu putere, spre cel ce-i semăna ca un frate gemen. Dar la o mișcare a celui ce-i semăna atâta de bine, sute de brațe s-au ridicat, și omul nostru, cât ai clipi, s-a trezit afară din palat, sub ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... tatălui meu, garnisită cu cele mai prețioase vinuri de marcă, nu avea nici un secret pentru dînsul. El mînca, el bea, el vorbea. Nimănui nu-i era îngăduit să-l întrerupă, nimeni n-avea voie să emită o părere personală în fața acestui etern musafir, la care se uitau toți ca ... și osoase, cu unghii fioroase de animal apocaliptic și aruncînd pe nări cele două necontenite șuvoaie de fum o dată cu torentul de invective care-i curgeau din gură, îl priveam cu răsufletul oprit, crezîndu-mă veșnic în ajunul unui cataclism. Aceasta a ținut ani de zile. Ani de ... să strige în deșert durerile poporului, redacțiile adăpostesc alte celebrități... și numai cel predestinat să ajungă un "mare om" durează încă, cu legenda lui... Bătrînețea i-a mai pus o leacă de carne pe oase, l-a rotunjit, i-a nins pe cap și pe barbișon, i-a mai umplut proeminența fălcilor, i-a mai îngreuiat gesturile inutile... Pe el singur l-a cruțat timpul, i
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... Constantin Stamati - Dragoş (Stamati) Dragoș de Constantin Stamati (Baladă) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Ochii minții mele îndărăt se uită, Răzbătând prin pâcla trecutelor seculi; Deci ridic voalul vechimei bătrâne Și Dragoș s-arată pe cal de minune. Pe ... Iată, îți dau ție un încântat fluier, El poate să-nchidă a zmeilor gură. Dar de vrei să scape scumpa ta Dochie, Să-i verși al ei sânge, așa-i voia soarteiâ€�... Muzica-ncântată iarăș răsunară Și se ridicară zeița pe nour; Iar Dragoș rămase privind după dânsa, Încremenind încă de ceea ce-aude. Și ... dezvelește ca și oceanul, A căruia margini cu marea s-încheagă. Iar vântul nu mișcă acele nisipuri Și zăduh fierbinte usucă gâtlejul; Nu-i de leac verdeață, nu-i de izvor stiglă, Ce firea îi moartă ca și țintirimul. Nu-i măcar nici urmă de vro vietate În câmpul acela pustiu și sălbatic, Ce spre apus numai se zărește munte, Și pe el, în zare, o ... cercul. Iar Dragoș sta țapăn în loc ca o stâncă. Și răsucind iute și el al său paloș Mereu ciocârtește pe uriaș mârșav, Încât bucățele i- ...
George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu
... vedea dacă nu te-ai născut cu ea. Și astfel, printr-o ironie a soartei, ajung toți să samene între ei fără să-i poți deosebi: goana după bizar devine foarte banală. Ce spectacol amuzant pentru cititor! Închipuiți-vă un om exasperat că s-a născut cu ... cea mai săracă urmă de expresie individuală. Și nimeni nu simte ridicolul acestei originalități en bloc ! Dacă te-ai apropia de oricare dintre ei, să-i treci cu buretele ud peste față, ai vedea ce mutră banală de burghez iese la iveală... Totuși să nu te atingi cumva de Arta lui ... relativă a unora dintre ele nu e deloc voită, ci e condiționată de însuși cuprinsul poeziei. Poetul a dat, pe cât i-a permis natura subiectului, cea mai clară expresie unor simțiri nelămurite sau unor stări sufletești complexe și pline de umbră. Deosebirea e evidentă ... e limpede, nu poate fi străbătută cu privirea în întregime, fiindcă e prea adâncă. Pe câtă vreme alteia, deși e numai de o șchioapă, nu-i vezi fundul, fiindcă e tulbure. * Rar întâlnim la Eminescu neologisme sau cuvinte abstracte și generale. Când întrebuințează de acestea, el le concentrează sau le personifică ...
Anton Pann - Nu e nimic fără cusur
... Și un trandafir rumpînd, Atît cumplit deodată Degetul ș-au înghimpat, Încît îl lepădă-ndată De durere supărat, Zicînd : "Ce nepotrivire La acest frumos răsur, Ar fi făr' de prețuire Cînd n-ar avea și cusur !" Și chemă cu grabă mare Un grădinar iscusit, Căruia cu întrebare Într-acest chip i-a vorbit : -Aș vrea să știu : nu să poate A să altui-ntr-un fel Și trandafirul, ca toate, Ca să ... a dat, Care în mînă luîndu-l, Foarte mult l-a lăudat. După acestea îl puse La nasul său bucuros, Dar cîtă mirare-i fuse Vazînd că n-are miros ! Și îi făcu întrebare Zicînd : -Asta e ciudat! Dar de ce și miros n-are Acum dacă s-a ...