Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOTUL
Rezultatele 761 - 770 din aproximativ 2348 pentru TOTUL.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... și de-ai avea tufă în bătătură, uiți și de topor, te dai cât mai afund în plapumă, îți răstorni toate țoalele în spinare, și tot gheață rămâi din tălpi până la creștet. Taraful lăutarilor, al lui Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă un cap de porc cu tibet conabiu ... mama Arghirița fetei-mari ce învârtea mămăliga între genunchi și se ștergea la ochi din pricina fumului. Biata Bălașa! o fi amorțit cu copil cu tot! Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate târî, văduvă, cu copilul gol pușcă, pe așa cățea de vreme, nu știu, zău, de și-o ... sec de foame, nu-i venea să spuie drept — deși abia era de șase ani — căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o mai mâhnească și el cu foamea lui. — Du-te, răspunse Bălașa închizând ochii. Știu eu ce te mână ... încremenise înfiptă în așternut. Cu ochii pe jumătate închiși, părea că-și caută copilul la sân. Gura ei căscată, o pată neagră ca întunericul, și, tot ca întunericul, fără fund. — Dadă Irină, vrea apă, să-i dăm apă, dadă Irină ! îngână bietul copil, căutând prin odaie cana cu apă. Dada ...
Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului
... după ce am dat 50 de lei unui român de la munte. — Puteai să te duci dracului cu românul și cu muntele tău cu tot; da ce vrei să fac eu cu mâța asta, bre? — Cu mâța asta? Ai s-o pui pe grăunțe și pe săceală și, în ... alese și drăgălașe, pe care i le însemnase soiul din care hipologul meu Tasache zicea că se trage. Parc-o văd ș-acum: castanie peste tot, cu botul mic și cu nările largi, cu capul fin și tăiat pe niște linii dulci și bine hotărâte, cu ochii negri, mari și vioi ... de țară, unde locuia un vechi prieten al meu. Stăpâna de casă, în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin cerdacul larg din față. Când văzu de departe pe cineva ... Pisicuței cu frâul la dreapta, ca și cum aș fi avut de gând să urc scara călare și să intru în casă cu Pisicuță cu tot. Pisicuța, care nu șovăia între glumă și între frâu, își puse una din copite pe întâia treaptă. — Iu! făcu femeia, țipând speriată; și repede ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice
... o mișcare literară fără literați e un nonsens, pricepe oricine; dar că o mișcare literară fără cititori e iarăși o imposibilitate, pentru unii nu-i tot așa de clar. Cauza acestei nepriceperi e că în toate istoriile literare se analizează numai scriitorii fiecărei epoci, nu însă și publicul cititor, parcă acesta ... în multe privințe cu transformarea operată și în Franța la 1789-1793 de burghezimea revoluționară de atunci. Zicem ,,asemănătoare în multe privințe" și nu de tot, pentru că sunt și deosebiri însemnate, provocate de diferența între felul dezvoltării istorice a țării noastre și a Occidentului european. Asupra ...
Constantin Negruzzi - Flora română
... Unde mai ales amabila d-voastră societate? Petrecere, flori, verdeața au lăsat numai o dulce și neștearsă suvenire! Precum vedeți, doamna mea, eram trist cu tot timpul frumos a primăverii, cu toată încântarea der erwachenden Natur, cum zice Schiller. Nu cutezam a mă coborâ în grădinuța mea ... vă — însă pentru ca să vă puteți închipui ceva; trebuie să vă fac descrierea paradisului meu. Toată grădinuța mea încunjurată cu gard viu—acum tot înflorit—încape într-o singură plat-bandă a gradinei d-voastră. Asta însă nu va să zică că nu sunt într-însa reproduse ... acei ce-i dau o sută (centifolia); și numele de trandafir i-a rămas, deși pe la une locuri la țară o numesc tot rujă. și apoi am și alte cuvinte ca să o prefer. Roza simplă era acea ce figura la ospețe pe mesele romanilor; ea era acea ... nu vor să știe d-alde aste. Precum am zis, la dânșii florile n-au nici un preț. Migdalul, persicul, prunul, cireșul pentru dânșii au tot un nume: amygdalus. Ascultați acum cum descriu acești oameni angelica. Deschid o carte și cetesc: "Familia ombeliferilor. Plantă ierboasă, frunze alterne, rareori întregi, cele mai ...
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... adânci taine, tu, care ai descoperit că apa este singur elementul și că ea este principiul celorlalte stihii; tu, carele dai lumii un suflet peste tot și care socotești că acest suflet este împreunat și firește lipit la materie, după cum sufletul omului este lipit la trupul său, dacă toate aceste ... mișcările și să mișc orânduielile sale, ar fi fără îndoială un frumos lucru, dacă eu aș putea să-mi tălmăcesc cum acest suflet lumesc este tot același în vultur și în cioară, în tigru și în elefant. Dar acesta este nodul carele mă oprește; aceasta este singurarea ființii sale și felurimea ... grijă de târgoveți, și în politie încă-i și mai rău; fieștecare ar vrea pravile făcute în favorul său și spre păgubirea celoralalți. Dar încă tot nu-i nimic, căci și în însuși casa mea, eu nu sunt niciodată în pace. Voi vedeți această tânără roabă care se mânie și plânge ... Solon, care este slobozenia ce ea o cere? Aceea de a vedea la mine un mic obraznic pe care îl iubește și care tot una umblă primprejurul casei mele. îndată cum ies pentru ca să mă duc la Sfat sau la Lichion, într-același minunt sosește; el este primit ...
... boier izbutise să Ie aducă la bun capăt, și în scurtă vreme, precum deprinsese să se strecoare frumușel printre mobilele vechi, respectîndu-le poziția cîștigată, tot astfel știuse să-și atragă, prin vorbe blajine și bacșișuri pe ascuns strecurate, și simpatia vechilor slugi. Toți și toate, mobile și oameni, uitaseră, parcă ... ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu-și pieptul înainte, cu gesturi mari, ca și cum ar fi vrut să arate că tot ce-l înconjoară prin munca și stăruința lui a fost adunat; vorbea povestind tot soiul de întîmplări, în care cinstea, munca și străduința erau apoteozate cu cel mai mare cinism. Obraznic și îngîmfat de strălucirea celor trei lacrimi postume ... nemaiavînd atunci nici un martor care să-i trezească remușcarea, trăi pînă la adînci bătrînețe, nesupărat de nimeni, în casa cinstitului Tudorachi, folosindu-se de tot ce adunase truda lui și purtînd pe imaculatu-i plastron, la zile mari, cele trei diamante albe ca niște lacrimi, ce dormiseră atîta timp în ...
... i vorbea el, și ce-i răspundea moșneagul? Dar acesta adăugă: — Și de ziua lui a făcut chef strașnic. Cum Almașu stătea tot ca picat din cer, Cuhulea dădu mai de-a dreptul: — Dă, când mănânci o viață-ntreagă borș cu știr, și sai deodată ... pe mine, și m-ai mulțumit totdeauna. Ca și mine, n-ai pe nimeni în lume. Eu îs bătrân, mâine-poimâine mă duc. Cui rămâne tot ce-am agonisit? Femeia privea drept înaintea ei; parcă înțelegea ce avea să urmeze în vorba bătrânului. — Cui rămân toate astea? Ți le-aș ... Smarandei, rămăsese să mănânce cu dânsa. Și cum da să se ducă, se sculă în picioare și se apropie de nevasta lui Cuhulea: — Zi, tot nu vrei? — Nu. Flăcăul o apucă de umeri și o întoarse bine spre el: — Uită-te la mine. Nu? — Nu. — Ei ... îl ocoli. Cuhulea băgă de seamă. De altfel, mai demult parcă purtarea tânărului ăstuia nu-i cam plăcea. Când intră în odaie, găsi pe Smaranda tot așa, cu fața în palme. Se duse repede lângă ea, o mângâie: — Ce ai, Smarando, ce ai? Se uită drept în ochii ei și ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... rând, marele psihiatru i-a prescris diferite leacuri: odihnă..., aer curat..., băi reci..., șpriț la gheață... Degeaba! Pacientul se întorcea de fiecare dată tot mai trist, mai sinistru, mai... incurabil decât oricând. În cele din urmă, doctorul i-a zis: — Am încercat cu d-ta toate ... a gândit numai la humorul englez și, mai ales, la o caracteristică a lui, la care a încercat să reducă tot humorul. O explicație diametral opusă ar fi aceea a lui Gabriel de Lautrec, traducătorul lui Mark Twain în limba franceză. „Humorul, zice ... subiect. Povestirea humoristică trebuie povestită grav; povestitorul se silește să ascundă punctul ce i se pare în stare să provoace râsul.â€�
... ile de lucru. Cine avea dar fie la viÄ, fie la săpatul porumbuluÄ, fie la seceriș nevoia de brațe se adresa la Steinbach, care avea tot-deauna â€œĂ³meniÄ luÄ,â€� pe care îÄ da cu chirie. In acela-șÄ timp tovarășiÄ adăpostiră în deosebite părțÄ ale satului ... îÄ ia aÄerul și lumina stejaruluÄ, care încetul cu încetul se umple de muschÄ și de burețiÄ și se usucă în cele din urmă. Tot ast-fel se petrec lucrurile în viața socială a UngarieÄ. Un singur om rÄ•Å e destul, ca miÄ și miÄ să cadă ... capitaliștiÄ marÄ, în deosebÄ miuncitorilor agricolÄ nu pot să le dea banÄ destul de ieftinÄ. Și ele robesc dar, - o robie maÄ ușĂ³ră, dar tot robie. Comitatele din nordul Ungariei însă, unde nu există asemenea băncÄ și unde explotatoriÄ se sporesc mereÅ, sînt cu desăvîrșire ruinate, iar șesul țăreiungureștÄ e ... de iubire este sinceritatea, și noÄ iubirea nĂ³stră de Ă³meni o dovedim când le z icem Evreilor: Din z i în z i tot maÄ mult vom stăruÄ, ca prin legÄ bine chibzuite și prin o severă disciplină socială susțiitori statuluÄ român să fie ferițÄ de ruina morală și ...
... de ei, grăi Sf. Petre, care pune tot- deauna câte o vorbă bună pentru muritorii ce vin cu vreo rugăciune la tronul ceresc, căci, de! tot muritor a fost și el odată și știa ce sunt nevoile omenești. — Păcat că stai de-atât timp la poarta raiului! întâmpină ... a luat lumea-n cap și-a plecat să strângă cumva, de undeva, ceva pentru spuza lui de copii. A tot umblat el așa din om în om fără de nici o cărare, dar degea- ba vorbea despre copiii lui. "Mare lucru! zicea unul. Parcă copii ... n-o să fac eu nici o treabă", zise dar, și trecu pe cellalt tărâm. Aici a intrat într-un codru des și tot s-a dus — așa ducându-se -- până ce a dat de o casă cu multe marafeturi. Aici era cuibul zmeilor ... a doua l-au trimis la pădure ca să aducă lemne, așa, copaci întregi, smulși din rădăcină și duși în spinare cu craci cu tot — cum se face-n lumea zmeilor. Ieșit în pădure, omul începu să se scarpine-n creștetul capului. Neam din neamul lui nu mai scosese ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... un coș și acolo citeam vitejiile lui Alexandru cel Mare, cum s-a bătut cu racii, cu furnicile și cu Por împăratul ș.c.l. Tot sub acel coș am învățat să scriu și numerele arabice până la 100, cum și să scriu slovele românești ca de tipar. Îmi făcusem niște ... pe lângă mine (o spuneau toți sătenii). Întorcându-ne la București, după încetarea boalei, auzii că se plângeau părinții că trebuie să fi uitat eu tot ce învățasem mai dinainte; și cu adevărat uitasem, căci pe Macarios anir citeam tot atât de încet ca și pe psalmul cel din urmă, Miros imin... Bietul dascălul Alexe murise, și pe atunci se dusese vestea unui dascăl, călugăr ... că pe mine m-a orânduit Dumnezeu sa luminez neamul, dar când îmi intră în mână Liricele lui Atanasie Hristopol, mi se tăie tot cheful de a mai face versuri din capul meu. Le învățasem pe dinafară, și într-o vară mi-aduc aminte că le-am ...