Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU ACESTA
Rezultatele 761 - 770 din aproximativ 1157 pentru CU ACESTA.
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... Londra etc., a-ți lumina mintea la focarul științelor și al artelor frumoase, a deveni pe nesimțite un om nou... îndopândute cu pâinea amară a exilului! Când privesc prin fereastră câmpiile acoperite cu zăpadă, copacii pudruiți cu praf de gheață, cerul ascuns sub o pâclă deasă, natura moartă, viscolul ce spulberă omătul, de pare că însăși atmosfera tremură de frig, când aud ... și la feluri de ființe eteroclite care ar putea să ocupe un loc însemnat în muzeul lui Barnum, celebrul exibitor de monstruozități. Pe lângă vițelul cu trei capete din Australia, pe lângă invalidul cu cap de lemn și femeia cu barbă din Franța etc., ar figura cu destul succes productul cel mai straniu din România, adică: omul cu burta plină de pâinea amară a exilului, și un alt product nu mai puțin comic, despre care voi scrie altă dată, adică omul ... prosperități, fără știrea ei. În primii ani ai domniei lui Cuza răsăriseră ca ciupercile niște patrioți de a treia mână care se porecliseră cu emfaz ăi dintâi. Ei susțineau că aclamaseră ăi dintâi cu entuziasm ziua de 5—24 ianuarie 1859, ei aclamaseră ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... mai stinsă, pe când, în sus, fără-ncetare Curgea o-ntreagă adâncime și se lărgea o-ntinsă mare, O mare ce, nețărmurită, se tot ducea cu gând cu tot, Sub înserarea viorie și înstelarea-nfloritoare, Când spre-o planetă, când spre alta, și dintr-un soare spre alt soare... Ș-atâta știu: că ... alte bolți cerești, Că ochi privesc din orice goluri, dar că nu-ncap în orice minte Pe când nemărginirea-ntreagă e o-ncâlcire de cuvinte Cu tâlcu-n repedea schimbare a trecătoarelor clipiri Și că e-ntotdeauna altul ce minte-n veci și-n veci nu minte, Că-și ... Răpit de-aceeași adâncime, sporit simțeam că mi-e avântul. Urcam spre culmea Prea Tăriei — eram pe sânul Prea Tăriei Și noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini. Cu chei de aur deschisesem porți ce pe veci păreau închise, Pe Isis nudă o scosesem din cupa florilor de crini -- Din taina sfântă a ...
... râul ce spumega amar Și asvârlea vo piatră în apa-nvolburată Râdea, cânta degeaba  plângea chiar în zădar. Vedea în zarea văii nuci mari cu frunza lată Ș-o lume de flori albe pe șiruri de cireși Și iarba de pe pajiști e moale-amestecată Cu flori glabene ș-albe, p-ici colo de măcieși. Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase Împlu adormitoare tot aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul călătorește cu valuri de smarald. A ierburilor spice stau sure-verzi în soare, Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Pin iarba mare trece, ș ... deșert să fie iar? Ca sus pământ să fie întins fără lumină Și negru fără stele, ca globu-ne de tină Și ale lui întinderi, cu gându-mi să le ar. Iar jos să cobor mândra a cerului grădină Cu sori nălțați pe lugeri, cu lune-n crenge verzi Iar tu să treci, un înger... încinsă cu lumină Și în a ta privire eu mințile să-mi pierz. Putere-aș eu cu
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... 8 XV Partea întâi I Oamenii care au ieșit la rând astăzi, literați, oameni politici, artiști și alții, în țara Moldovei, sunt acei tineri care cu vro douăzecide ani mai înainte era cunoscuți sub nume de nemți, sau capetestropșite, și cu denumirea de franțuzi, introdusă mai târziu. Nici olimbă în lume nu are un cuvânt destul de puternic, ca să exprimedisprețuitoarea semnificare a numelui ... și prăpastia aceea se cheamă știința . Pe cât boierulcrește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă și în idei;astăzi îl înțelegem cu inima numai, și trebuie să învățăm limba lui.El nu mai este pentru noi decât un capital sau o studie morală saupitorească. Părinții nu cunoșteau ... vremii nouă. II Când își aruncă cineva ochii pe ceea ce se cheamă literatura română, puține și rari producții pot a-i opri cu plăcere; puțineîndestulează mintea și inima: cele multe sunt copilării, cercări fărăformă, a cărora preț stă numai în costul tipografiei și în încredereace au ... ...
Grigore Alexandrescu - Papagalul și celelalte păsări
... Și așa pe orișicare Pasăre mică sau mare El să tacă le făcea. Dar odată supărate, Păsările adunate, Împotriva lui strigând, Merseră ca să vorbească Cu dânsul, și să-l silească Să cânte ceva, zicând: "Cântă dar tu, împărate; Fă această bunătate, Un exemplu să ne dai: Căci din a ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... pe fereastră Și, bătând din aripioare, Zice, blând cuvântătoare: Bine, bine v-am găsit, Dalbe flori din răsărit! Bine-ai venit de la rai, Păsărea cu dulce grai! Eu sosesc cu primăvara Ca să mă întorn cu vara; Ș-acum vin pe-al vostru plai, Aducând luna lui mai, Luna cea de lăcrimioare Și de doruri iubitoare, Și o dalbă de poveste ... nuntași nenumărați, Cum se cade la-mpărați, De-a mers vestea-n depărtări, Peste nouă țări și mări! Fost-au față crai vestiți, Cu coroane-mpodobiți, Și vestite-mpărătese, Tot frumoase și alese. Fost-au încă la serbare Oaspeți mari de spaimântare * Uriași cu negre semne, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne, Zmei cu ochii sângeroși Și vitejii feți-frumoși! Dar din toți nuntașii cine Răspândea mai vii lumine? Dulce-a craiului mireasă, Tânăra împărăteasă, Care ochii ... amândouă printre ele Prefăcându-se în stele. Fața ei, l-acea privire, Străluci de fericire, Cum s-aprinde alba lună Dup-o aprigă furtună; Și cu grabă-n veselie Ieșind noaptea pe câmpie, Ea se duse aiurind, Cu ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... fiecare nou exemplar de supraom a fost repede înrolat, catalogat, uniformizat, în casta preoțească, curtea monarhică, ori clientela politică, a conducătorilor cu sabia ori cu icoana, a diferitelor state ori națiuni. Cei recalcitranți au fost suprimați: cu binevoitorul concurs al mulțimilor slabe de minte. Doar rar de tot, când potentații politici au avut un respect romantic pentru geniul creator ca atare, născocitorii ... reflectă la un popor în toate așezămintele lui. Într-o lume de seci și de utilitariști josnici conspirația generală a neisprăviților va popula cu reprezentanți de-ai lor cele mai înalte locuri în ierarhia responsabilităților social-culturale ori social-politice. Dar sub imboldul idealismului mistic popular, trezit întotdeauna puternic ... pe care în vremurile obișnuite nu le-ar fi adus o evoluție de decenii ori secole. Iată, în fața noastră, o operă de revoluție, înfăptuită cu mijloace revoluționare, inspirată de o iubire cu totul dezinteresată pentru mai bine, apărată, tocmai prin acea speranță naivă și curată a celor mulți, de atacurile puterilor tradiționale, ignorate voluntar de ... l lași să decadă, pentru sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de ar fi să-l crești
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... Și mi-o rupe toată! VII Cine vede și pricepe Dragostea de unde-ncepe, Cine vede și cunoaște Dragostea de unde naște? De la gâtul cu mărgele, De la buze rumenele, De la grai cu drăgănele De la țâțe bourele. VIII Când eram la mama fată, Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din ... lua Chiar de mă vei blestema, Ș-oi lua o fată mare De peste cele hotare, C-acolo sunt moldovence Și mai colo sunt muntence Cu vers dulce femeiesc Și cu suflet românesc“. X Frunză verde de pelin, Tu străină, eu străin, Amândoi ne potrivim. Hai în codru să trăim, Haide-n codrii Bâcului [4 ... iarba crește, În mormânt el putrezește, Inima mi se topește! XIII Frunză verde peliniță, Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă, Ieși, bădiță, de-l ascultă. „Asculta-l-ar pustia Că mi-a luat soția. Ochii cu sprâncenele, Mâna cu inelele, Gâtul cu mărgelele, Gura cu mândrelele, Și mi-a luat zilele De-a împlut movilele“. XIV Fă-mă, Doamne, ce mă-i face Sufletul să
Ion Luca Caragiale - Două note
... a plătit un souper fin [1] â€� - ceea ce l-a făcut să fie a doua zi foarte fără chef, cu atît mai mult cu cît era uÈ™urat de greutatea banilor prinÈ™i cu destulă alergătură în ajun: ca toÈ›i oamenii de felul lui, îi azvîrlise seara, ca să-i dorească dimineaÈ›a. * Versurile citate la ... sub ce influenÈ›ă — nu ne pasă... Mai tîrziu, însă, s-a petrecut ceva mai rău... mai tărziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-a făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări È™i omisiuni cu desăvîrÈ™ire arbitrare. Eu crez că asta trebuie relevat. Editorii sunt liberi să tragă cîte exemplare vor, să le vînză cum È™i cît le ... cate de sus fără conÈ™tiinÈ›ă, de jos de o conÈ™tiinÈ›ă din cale-afară obtuză ori smintită... Însă a ciunti cu conÈ™tiinÈ›a limpedeÈ™i cu sînge rece o operă de artă?... Și de asta e vorba aici. Care artist, care amator, care om de bun-simÈ› È™i de treabă ...
Alexandru Vlahuță - În zile grele
... de Alexandru Vlahuță Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, Și nu mai știm de-ai noștri, nici ei de noi nu știu... Cu gândul doar, pe negre întinderi de pustiu, Ne căutăm, ca orbii, în volbura urgiei. Citeam, și-mi păreau basme, cum se lăsau pe țară Întunecate ... norii de lăcuste. Vuia-n văzduh năvala puhoaielor din puste, Cum răpăie pământul sub ploile de vară. Citeam de lanuri arse, de sate pustiite, Femei, cu prunci în brațe, prin codri rătăcind, Câte-un bătrân ce cată, din vârful unui grind, Cum trec, mânați în cârduri, ca turmele de vite, Cum ... de cei rămași acasă, Decât că e vrăjmașul stăpân pe soarta lor... Gândindu-mă la dânșii, muncit de griji, de dor, Stau în adâncul nopții, cu coatele pe masă, Și-i văd săpând la șanțuri, bătuți, bolnavi, sub zloată Moșnegi căzuți pe drumuri, femei batjocurite În jurul lor, copiii cu brațele ciuntite Înfățișează jertfa și jalea țării toată. Și-atunci tresar sub gândul că prea am trăit bine; Prea mult am râs; prea-n toate ... o-ntreagă și singură ființă! M-ai învățat, durere, ce e să ai o țară. Și-n inima-mi rănită adânc ți-ai scris cuvântul: Cu
Ștefan Octavian Iosif - Boierii
... Ştefan Octavian Iosif - Boierii Boierii de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Azi Curtea Veche e ruină goală... În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate, Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală ! Cînd însă-n turlă ceasul tainei bate, De prin morminte umbre mari se scoală ...