Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 3689 pentru CE.
Vasile Alecsandri - Suvenire din 1855
... Iată notele ce găsesc în jurnalul meu de călătorii. Ți le trimit în toată simplitatea lor, astfel cum ele au fost scrise sub impresiile diverse ce am simțit în primblarea mea printre ruinele orașului Sevastopol și pe țărmurile Crâmului ocupate de către armatele aliate în anul 1855. 25 noiembr. Pe Marea ... unui turc mahmur pe care îl răstoarnă împreună cu dânsul. Tot atunci, o vivandieră cochetă, deși cam stătută, se prăvale pe spinare de pe scaunul ce gemea sub grațiile ei, și arată soarelui aprins o pereche de calțavete stacojii, care poartă în litere de aur deviza heraldică: honni soit qui mal ... cu asfințitul soarelui, vântul cade, valurile se alină și luna ridică discul său aurit pe linia orizontului. Ea pare curioasă de a vedea ce se petrece pe întinsul mării și pe îngustul corăbiei. Atunci toți pasagerii reapar zâmbitori, deși cam palizi, și se laudă că n-au pătimit nicidecum ... însăși proprietara calțavetelor heraldice pretinde că are stomac de bronz ca și inima. Fiind deci cu toții mulțumiți de dânșii, încrezători în atestatul de bravură ce și-au acordat singuri și liniștiți mai cu seamă prin aspectul mării liniștite, ei se împart în deosebite grupe, cântând, fumând, glumind și vorbind cu ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... cumsecade și m-am liniștit. Anu ăsta trebuie să-l însor, că mi-e c-oi închide ochii fără să apuc să-mi văd nepoții... Ce zici, coane Dinule?... Conu Dinu dete din cap, parcă ar fi zis că așa e, dar că asta nu-i treaba lui. După ce-și isprăviră cafeaua, Tănase Scatiu scoase o pană de gâscă din buzunar, mătură o enormă țigaretă de chihlimbar cu care fuma, puse pana murdară pe ... mai venea din străinătate, la soră-sa Diamandula, mama lui Damian, care trăia numai prin puterea imaginei fiului său, la una și la alta, până ce un pisic, care se strecurase sub scaun, îi atrase luarea-aminte prin îndemânarea cu care se juca cu pana țigaretei lui Tănase Scatiu. II Era ... cu adevărat. — Bună ziua, fetițo, îi răspunse el, dându-i mâna să i-o sărute. Vino-ncoa să te pup pe obraz. Și după ce o sărută, se uită la dânsa de aproape, ca și cum o cerceta să o cumpere. — Ce păcat că nu ești băiat, Sașo. Ea începu a râde, mirată. — De ce ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... Și nici atenția publicului nu mai era îndreptată spre poezie; o agitare stearpă preocupa toate spiritele. Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse în izolare la Mircești, și iernei mult mai grele ce o petrecea izolat în literatura țărei sale, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor. În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit ... celor aleși), o concepție înaltă și, pe lângă aceste (lucru rar între ai noștri), iubirea și înțelegerea artei antice. Ideal perdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste, Dintr-un cer cu alte stele, cu ... marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseței de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd... astfel începe strania sa poezie Venere și Madonă. Ironia amară care străbate din puținele poezii ale răposatului N. Nicoleanu ... în ce să o sting: Să râd ca nebunii? Să blăstem? Să plâng? La ce ...
... de țară șerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râulețului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care ... păduri, cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie; fundul văii, în sfârșit, se întunecă, și din dosul crângului depărtat iese turnul țuguiat al bisericii din ... Moara cu noroc sunt rele, n-ai fi avut decât să-l întrebi pe vreunul dintre sămădăi, și el ți-ar fi putut spune pentru ce nu sunt bune și cine le primejduiește; dar sămădăul e, mai presus de toate, om tăcut, și dacă îl întrebi asemenea lucruri, el răspunde: "Nu ... apropiere. "Ăștia nu prea îmi par a oameni buni", își zise Ghiță când îi văzu sărind din căruță și privind împrejur, ca unii ...
Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
... în asemenea mijloace, plângeți-i! dar mai cu seamă plângeți popoarele care îi suferă! * Terorismul naște despotismul în numele libertății. Despotismul naște o suferință surdă, ce deschide în inimi izvoare nesecate de ură și de răzbunare. * Interesele leagă pe oameni, dar interesele trebuie să fie reciproce. Fondați programul libertății pe această ... fi mari în lume, gândiți-vă în actele voastre că nu este mai sfânt, mai simplu, mai dumnezeiesc adevăr decât acesta: Nu face altuia ceea ce n-ai voi să ți se facă ție! * Dacă aș avea să-mi fac testamentul politic, aș zice concetățenilor mei: "O, fraților, alegeți judecători buni ... Ea poate să puie în pericol libertățile publice, înlocuind despotismul tronului prin despotismul uliței. * Dintre toate despotismele nici unul nu e mai urât decât acel ce cată prin fereastră înăuntrul familiilor, se amestecă în afacerile private și face a depinde siguranța, liniștea și chiar viața concetățenilor de la protejarea ... la perfidia celor răi. * În așa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, și egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică și degratoare. * Lumea aspiră a se reînnoi! Cine poate însă prevedea toate daunele, toate suferințele
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... fi școală, sau cel puțin un eho al școalelor muncite de România literară , moartă, precum știi, pe câmpul bătăliei, și nu fără cinste. Iubite redactore! "Ce a fi a fi", — zice eroismul nepăsător român. Așadar, acest dacă este... dacă s-ar putea rosti mai moldovenește cele ... sunt negreșit foarte frumoase, dar pentru mulți moldoveni de prin țară și de prin munți, unde răzbate Steaua , sunt moarte. Adă-ți aminte de Patria , ce nu o înțelegeam nici tu, nici eu, deși scrisă pe hârtie frumoasă, cum nu se fabrichează la Piatră. Muncește-ți pana și pune o zăbală ... dar începe de o vreme și sub toate chipurile a ne înăduși, întocmai ca acei făcători de bine, care scot pe nas binele ce au avut noroc de a putea face. Ești înțelept, îndatorește pe corespondenții d-tale la înțelepciune. II. Altă descoperire, ce nu este nouă, este neregulata expediție a Iașilor. III. Greutatea ce simte românul de a plăti, și placul lui de a prelungi creditul său, fie moral, fie personal, fie cu amanet, până ... ...
Alecu Russo - Mihai Cuciureanu
... inimă a pruncului și a junelui principiile religiei creștine și iubirea de neatârnare de care el însuși era cu preferință stăpânit. După ce primise pe bazele acestor principii, în casa părintească, pregătirea elementară, asupra căreia răposatul acum padagog Ch. de Du-chet , bărbat pre iubitor de neatârnare, a ... Pavel Vasici; dar pustiitoarea holeră asiatică, care la 1831 secera acolo mai cu asprime crudele ramuri ale societății, îndemnară pe moșul său Baron i Cristea (ce se afla la Buda la băi) de a-l lua cu sine spre a-l duce la casa părintească. — După ... ocupat de un tânăr cu asemene principii și amic al Cuciureanului, acesta s-a apărat de a primi funcția, presimțind paguba ce ar suferi asemene schimb poetul și caracterul său. Mai târziu primi un așa post în tribunalul pentru Suceava, unde la scurt timp a dezvelit ... suflet gingaș și dulce, îndatoritor, blând cu micii, vrednic cu cei mari, un suflet ales, iubitor de flori, de natură și de frumusețile zidirii; lucrul ce inima lui iubea mai mult decât viața, decât prietenii, poate, decât natura, decât florile, decât poezia însăși era... România. "Cercările poetice", tipărite la 1839, sunt ...
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
... și iară Să-ncep același lucru din zi și până-n seară, Să pot trăi, nu însă, să pot a și muri! Dar ce e după moarte?... Mai este altă viață Când sângele s-oprește de frigul ce-l îngheață?... Un Nu ca să rostească ce om ar îndrăzni?... Și moartea ce e oare?... — Un somn de-odihnă sfântă, În care, lutul nostru, prin lut iar se frământă, Suprema preschimbare să-și poată înlesni! Hârtia dacă ... se duc să-nvioreze Aceleași elemente din care au ieșit! Sfintelor umbre care-ați trecut, Nu, voi prin moarte nu ați murit, Trăiți în totul ce e văzut Din nevăzutul unde-ați pierit; Al vostru suflet este-n tot locul, Zboară cu vântul, arde cu focul, Se află-n frunza care ... dezmierdătoare, Amante june în orice floare! Mume,-ntr-acele tulpini puternici, Și în stejarii de munți — eroi! De moarte să se teamă ființa mărginită Ce pune, ca să scape de-o vecinică ispită, Sfârșitul veciniciei l-al traiului hotar; Dar dincolo de groapă acei ce
... speranței mângâiere mă renfășură treptat... Simt prea bine, buna zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență, Sunt din nou iar bunătate, — imn din veacul legendar ... Oh! și visul meu e tocmai c-ale undei legănări... Sidefat e cu nuanțe, ghirlandat de roze albe... Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe Ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări. IV Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur, Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz, Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz Cu magii de filomelă, și cu tremolo de graur. Toată zarea ... an, Iar surorile, zadarnic, brațe albe-ntind spre dânsa. V Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace val... E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară, Ce prin aer se propagă ca un vis de primăvară, Ce-ar zâmbi din flori de piersic și răsunet de caval. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau țesătură de brocart muiată-n fir, Verdea ... ...
Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști
... Alexandru Vlahuţă - Vechilor ateneişti Vechilor ateneiști de Alexandru Vlahuță Acei ce v-ați legat viața De-un vis frumos și fericit, Pentru a cărui întrupare Cu-atâta dragoste-ați muncit, Voi toți, cari-ați ... strălucit palat, Puteți în adevăr fi mândri Și fericiți c-ați izbutit: A prins ființa visul nostru De-acuma drumul e croit!... Și ce răsplată glorioasă! În templul ridicat de voi Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! Desigur, a fost grea chemarea Și ... Dar azi puteți întinde mâna Și zice: Iată ce-am făcut! Acestea-s luptele ce-aruncă Lumină-n calea tuturor, Și-acestea-s marile trofee Ce onorează pe-un popor. Aici de-a pururea vor curge Izvoarele de gânduri sfinte, De-aici va răsuna trivoga Deșteptătoarelor cuvinte; Și roiul ... n larga tabăr-a vieței Își vor aduce jertfa lor, Vor pune pace și iubire În inimile cari gem Sub valurile de-ntuneric, Ce-mping la ură și blestem; Vor șterge vrajba dintre oameni Ș-or face traiul mai senin: Aceasta-i nobila chemare A luptătorilor ce ...
Alexei Mateevici - Două cuvinte despre tutun și băutură
... și de prin târguri — mai toți țăranii de la cei mai mici pân’ la cei mai înaintați în vrâstă fumează; iar între oamenii cei ce, dragă Doamne, se numesc mai luminați, adeseori vezi și femei ușoare la minte, care fumează tot așa de mult, ca și bărbații lor. Pân-în ... îl fumăm are într-însul veninuri care intră în trupul omului prin plămâni. Fumul, care iese din arderea tutunului, are într-însul veninuri foarte puternice, ce se numesc nicotin, piridin, niccolin, acrime învinețitoare și veninuri mai slabe: acrime de cărbune, ammiac și altele. Fumul de tutun este vătămător pentru om din ... alte mădulare. Din cele spuse iese că fumarea aduce mult rău sănătății noastre. Fumarea gunoiește plămânii. Fumul de tutun foarte strică și dinții. Dacă cel ce fumează pătimește de bateri puternice de inimă, dureri de cap, își pierde somnul, el trebuie să lepede cât de repede fumarea și, cu cât va ... vedem că tragerea țăhărcii este o nevoie mare, cu care trebuie să luptăm, o boală mare, care cere cea mai îngrijită lecuire. Să căutăm acuma ce-i cântă tutunul buzunarului nostru. Punem că într-o casă și tatăl, și doi fii ai lui ori feciorul și ginerele fumează. Să luăm, de