Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR��I����
Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 1398 pentru AR��I����.
... ploaie curată, Dar cu ciumă-amestecată! Unde-ajunge picătura, Se închid ochii și gura, Ochii să nu mai privească, Gura să nu mai grăiască! Plină-i țara, mult e plină De scaieți de mărăcină; Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele mai dese, Morminte de jupânese ... Stă voinicul la potică. Ciuma rea îi iese-n cale, Voinicul zice cu jale: ,,Na-ți calul cu armele Și-mi lasă tu zilele." Ea-i răspunde: ,,Dragul meu! Cal și arme nu voi eu, Dar pe tine chiar te vreu". Frunză verde garofiță, Trece-n câmp o copiliță Cum e ... mână. Copilița-i zice: ,,Ciumă! Nu-mi fii ciumă și-mi fii mumă! [2] Na-ți salba cu florile Și-mi lasă tu zilele." Ea-i răspunde: ,,Drăguliță! Am o neagră sălbuliță [3] De cercat la gâtul tău, Care nu te-a prinde rău." Frunză verde toporaș, Iat-un ... Dă la fugă spăimântată, Culegând în calea ei Pruncușorii mititei, Nevăstuice tinerele, Copilițe gingășele, Feciorași cu mintea crudă Și bărbați voinici la trudă. Ducă-s-ar în pribegie! Ducă-s-ar ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... signor Vacano. El își scutură luleaua de scrum și și-o umple, iarăși, cu tabac. Toată vremea, îi joacă pe buze râsul cel ștrengăresc, care-i stă așa de bine, mai ales că are comănacul pe-o ureche și luleaua-n colțul gurii, de parcă-ar zice: - Pe moș Vacano nu-l înșelați cu una, cu două! Și, ca și cum i-aș fi ghicit gândul, îl întreb așa, în șagă: - Ei, ce suntem noi, signore? - Na, apoi italieni din Lombardia, ori din altă parte, căci Italia ... viță sălbatică. În cerdac e așezată masa, iar de sus, din tavan, atârnă lampa. Ce fericită idee de a cina în cerdac, unde-i așa de răcoros și unde Transmontana se joacă cu frunzele! Eu stau față în față cu Giovannina și-i privesc gropița din bărbie, ochii, ciudații ochi, și buzele ce par tăiate cu un pumnal. Ea ține privirile pironite-n pământ și rar când rostește ... către bărbatu-său și zice: - Cât de bine seamănă signorino cu Girolamo! Numai mie îmi ziceau signorino, de ce, nu știu. - Ce zici, Vacano, așa-i că-i ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... ediție Imitație dupre o tradiție poporană. De la curtea unui sat, Prin preluca cea umbroasă. Întristat-au alergat Fata-Irina cea frumoasă ; De plîns ochiu-i roura, În vînt păru-i flutura. Cînd din luncă a trecut Unde-un rîu în lac s-afundă, Fata-Irina a stătut Și, uitîndu-se la ... trecu pe cea carare, Că-nsurățeii s-a dus Pe-acolo la preumblare, Pentru că-n rediul tufos Paserea cînta frumos. De departe i-a urmat Și, ascuns în cea camară, El aici i-a așteptat După prînz, pănă în sară, Ca să vadă pe-amîndoi, Să se-ntoarne înapoi. Însă-n urmă, îngrijit, El din palmă ... n jos, în sus, Și, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată o minune : Unde apă-ntăi era, De arină-amu-i genune ; Pănă-n fund lacul e sec, Pe-unde lupi și șerpii trec. În fundul acestui lac Vede cu nedumerire Vestimente două zac, Dar nu ... ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... mulțimea mediocrităților și, cu steagul naționalismului și al libertății în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanț. În contra lor rezistența, fie și violentă, era o datorie. De aci critica! Însă critica unde trebuie și constructivă unde poate. Paginile ... în reeditarea de față. Cele 11 poezii lirice, 10 fabule-epigrame și 13 balade de Gr. Alexandrescu, Alecsandri, Bolintineanu, M. D. Corne, G. Crețeanu, Donici, I. Negruzzi, Nicoleanu, T. Șerbănescu și A. Sihleanu, relevate atunci ca singure posibile, nu mai pot avea astăzi această însemnare. De atunci încoace s ... Ollănescu-Ascanio, A. C. Cuza, Bodnărescu, Coșbuc, Volenti, ale doamnelor Matilda Cugler-Poni, Lucreția Suciu, Veronica Micle și, mai ales, ale lui Eminescu ar trebui neapărat să figureze ast[...]ntr-o asemenea antologie. [1] Unele din ele au înălțat limba, forma, ideea poeziei române cu mult peste treapta de ... de ani rămâne dar numai ca un indicator pentru distanța străbătută pe calea evoluțiunii de progres. T. M. București, septembrie 1891 POEZIA ROMÂNĂ - CERCETARE CRITICĂ I - Condițiunea materială a poeziei Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. Cea ...
Cincinat Pavelescu - Lui T. Arghezi
... Lui T. Arghezi Lui T. Arghezi de Cincinat Pavelescu Ca să se mire toți burghezii, Azi premiați-l pe Arghezi! Necontestat că al lui geniu Ar merita oricare premiu, Însă comisia ezită Sedusă, dar nedumerită. Ar fi ușor să se convie Ca premiul de poezie Să i se dea ca prozator Acestui mare scriitor, Iar cel de proză să-i
... sufletul. Atunci se auzi în poartă tropotul calului. Niște călărași îl prinseseră și-l aduceau. Colonelul tresări, se sculă repede și se aruncă strigând: Lăsați-i dârlogii! Când se opri în fața calului, repezi mâna și-i izbi un pumn strașnic în frunte. Calul se ridică în două picioare, vroi parcă să se arunce asupra stăpânului său, dar, amețit, căzu pe spate ... tremura, ca și al sublocotenentului; pe urmă începu: — În ajunul războiului eram sergent în regimentul de călărași pus sub comanda colonelului Grușan Grușan-Sălbaticul. I se zicea astfel în urma unei întâmplări: Într-o dimineață, pe toate ordinele de zi în josul cărora era iscălit dânsul, se găsi adăugat : Sălbaticul ... întreagă, drumurile se desfundaseră, calul răzbea cu greu prin glod. Întârziasem, și toată vremea mă gândisem cu grijă la întâlnirea cu colonelul, căruia trebuia să-i raportez. Când am intrat în cort, l-am găsit în picioare, uitându-se, cu ochii lui întunecați, la ordonanța ce-i povestea ceva, dar care, în clipa venirii mele, tăcuse. Am rămas lângă ușă, cu mâna la cozorocul capelei, așteptând. Comandantul se uită la mine, apoi ... ...
Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F
... Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F Oare teatrul este literatură? de Ion Luca Caragiale Articol publicat în Epoca din 8 august 1897 ; reprodus după I. L. Caragiale, Opere , ediția critică citată, E.P.L., 1965, vol. IV, p. 315-317. Principiul fundamental al artei în genere este intenția de a transmite ... concepțiune prin mijloace convenționale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenție constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepțiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuși de puțin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită firește din ... Literatura este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deșteptarea de imagini numai și numai prin cuvinte exprimînd gîndiri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi, literatura se mărginește la a închipui imagini, a gîndi asupră-le și a transmite cititorului prin cuvinte acele ... este și vorbirea omenească, nu trebuie să facă a se lua teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere teatrul ar avea mai multă rudenie cu arta oratoriei. Se înțelege că, la urma urmelor, izvorul comun al tutulor artelor este conceptiunea omenească; dar formulările interne, manifestațiunile ...
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... Constantin Negruzzi - Amintiri de juneţe Amintiri de junețe de Constantin Negruzzi Cuprins 1 CUM AM ÎNVĂȚAT ROMÂNEȘTE 2 ZOE 2.1 I 2.2 II 2.3 III 2.4 IV 3 O ALERGARE DE CAI (СКÐ�ЧКÐ�) 3.1 I - O ALERGARE DE CAI 3.2 II - OLGA 3.3 III - TRISTEȚĂ 3.4 IV - CÂTEVA RĂVAȘE 4 AU MAI PĂȚIT-O ȘI ALȚII 5 ... sară , dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. Asemene veți videa și cu a doua paradigmă. Băiatul mai scrise: Maică-ta de-i vηe Bine ar fi să vηe Pân-la noi la vie. Dascalul tinse brațul spre cuvintele scrise, cu un gest maiestos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei ... Spune-mi pentru ce scrii vie și sară în trei feluri? — Îți voi spune-o la vreme. — Pentru că ai o duzină de i , așa e? Dar cum scrii masă (table) și masă (pret. verbului mânere )? Cum scrii lege (loi) și lege (imper. verbului legare )? Așa e că tot ... să-mi învăț limba mea! Am alergat la biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare, purure deschisă, în coridor. Ajutat de o slugă, ...
Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac
... văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape ... mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea ... milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela dintre oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit ... și voi putea sa mor. Străin și făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură ...
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui poet simbolist
... face-o crimă: De fac crima, Eu fac rima! De ce mă tragi tu de păr, tată, Când mama, vai! e depărtată? O! Lina mea-i săracă Pribagă Messalina! ...Ei și?... ce-mi pasă dacă Mă bagă mesa Lina A! de n-aș fi fost un laș, Mă jur ... O! dar niciodată n-aș... Nu c-aș fi laș!... sunt fin, mi-e naș! Cu lumea trebui a fi fin: Nu mi-ar fi naș – nu i
Constantin Stamati - Leul și țânțarul
... Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Leul nu băga în samă cât de puțin pe țânțar, Deci s-au mâniet țânțarul, nemaiputând suferi, Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar și pieri; Și fiind însuși ostașul și tot el și trâmbițar, Bâzâiește cât ce poate, cheamă pe dușman la luptă; Leul face haz și râde ... și a sa coamă clătea, Iar țânțarul, ca un erou, de pe nas nici se clintea, Și ca să-l mai necăjească în ureche i-au intrat, Ș-acolo cântând dulce în sfârc pliscul și-au băgat, Încât leul Însuși cu a sale gheare capul său își drepăna ... tot au ostenit, Pe pământ s-au trântit, Și eternă pace de la țânțar au cerut, Cu tocmelele ce țânțarul au vrut; Care după ce i-au supt sângele ne-ndurat, Și ca un alt Ahil după ce l-au biruit, Apoi și ca un alt Omir însuși el și-au ...