Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CA
Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 1621 pentru PENTRU CA.
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... au îndireptatu. AcĂ©stea cercând cu nevoință vornicul UrĂ©che, scrie de zice că "nu numai lĂ©topisețul nostru, ce și cărți streine au cercat, ca să putem afla adevărul, ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate, că lĂ©topisețul nostru cel moldovenescu așa de pre scurt scrie, că nici de ... că doară suntem neînvățat. Ci cu ajutoriul lui Dumnezeu, întăi m-am apucat a scrie ce au pizmit și ce au însemnat alții. Pentru acĂ©ia, gândindu și socotind de la inimă ca să pociu afla cu adevărat acest lucru, să fie deplin, adunat-am izvoade pre rând de i-am împreunat. Și citind izvoade pre rând, aflat ... cel Bătrân și Bun 19 (AXINTE URICARIUL) 20 (MISAIL CĂLUGĂRUL) 21 (AXINTE URICARIUL) 22 Cându s-au făcut săbor al optulea 23 (AXINTE URICARIUL) 24 Pentru pacea așăzată ce au făcut Alexandru vodă cu craiul leșesc 25 Domniia lui Iliiaș vodă și a lui Ștefan vodă, ficiorii lui Alixandru ... de adaosul lor, în ce chip s-au început și s-au înmulțitu și s-au lățitu la atâta mărire și cinste și tărie 87 ...
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... „merg repede morții", tristul adagiu al lui BĂ¼rger, a luat acum un înțeles deplin. În București, cînd a zburat pentru întîia oară BiĂ©riot, am avut și eu norocul să-l văd, și notez pentru mai tîrziu ciudata priveliște ce o înfățișa capitala noastră în ziua aceea. De pretutindeni, de prin mahalale și vecinătăți, poporul s-a trezit ... că visezi într-adevăr un vis rău. Bietele dihănii ce trăgeau înhămate la acest rîu tulbur de lucruri disparate erau și ele alese parcă anume ca să arate toate frumusețile și toate decrepitudinile regnului animal. De la pur-sangul de rasă și pînă la gloaba de saca și de pompe funebre ... chintesența de benzină, într-un exod nesfîrșit, așa mergea convoiul acesta bizar, înșiruirea aceasta de ani și de zile moarte, trecutul acesta funebru și dezmormîntat, ca să vadă plutind pasărea miraculoasă, triumful mult așteptat al aripilor. Ai fi zis că vin lucrurile însăși să se vadă biruite, căci lucrurile păreau încă ... și a zburat sfidînd pămîntul. Cuceritoare a făcut largele-i ocoluri, ea, cea mai nouă născocire a geniului omenesc,
Alexei Mateevici - Hristos după cina cea de taină
... mergea a-l vinde... Îndată L-au înconjurat Apostolii Lui în tăcere. Cu glasul dulce îi învață Hristos; le dă și mângâiere Și porunciri pentru viață: — ,,Iubiții mei! le zice, Vedeți, ziua sosește În care Domnul vostru Pe voi vă părăsește; Așa vorbește Tatăl În sfintele lui ținte, O ... Și tu, o, Petre!" — ,,Doamne! Aceasta nu se poate!" — ,,Mă-i lepăda, o, Petre, De trei ori în astă noapte! Nu credeți că ca morții Eu intru în mormânt: În locul tot și vremea Eu între voi sânt; Puterea cea cerească În tot locul domnește Și ochiul Providenței Pământul ... Prin sângele meu astăzi Pe om îl mântuiesc!" Apostolii rămas-au în mâhnire, Hristos de ei s-au despărțit, Spinosul drum spre răstignire Pe ei, ca
George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă
... Și el la discuție. Când deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere Cu poruncă de la centru Contra vinovatului, Ca să-l aresteze pentru Siguranța statului... De emoție, în surdină, Sub un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie. III Florile-n grădini s ... bătrână, De pe-acum se sperie C-au să-i cadă în țărână Dinții, de mizerie. Și cu galbena ei zdreanță Stă-n lumina matură, Ca un talger de balanță Aplecat pe-o latură... Între gâze, fără frică Se re-ncep idilele. Doar o gărgăriță mică, Blestemându-și zilele, Necăjită cere ... le usture!... Jos, pe-un vârf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatină, Giuvaer de smalț și aur Cu sclipiri de platină. V Dar deodată, pe coline Scade animația... De mirare ... trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung își flutură spre vale, Ca ...
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)
... surprinzătoare. Intriga e condusă cu aceeași măiestrie. Toate sunt fericit îmbinate, până și tonul sfătos și stilul cam greoi al scriitorului ardelean pare potrivit anume, ca să contribuie la impresia aceea de tragic, de trecut, de fapte întâmplate aievea, de „viață adevăratăâ€� intensă. Locurile și personagiile îți rămân pentru totdeauna în minte. Drumul care urcă dealul dinspre Ineu, hanul acela izolat, frecventat de drumeți pitorești la anumite epoci ale anului și la anume ceasuri ... țărănistă. Aceasta se datorează desigur faptului că Slavici era scriitor ardelean, că avea altă psihologie decât scriitorul român din Regat. Fecior sau nepot de țăran, ca toți intelectualii de dincolo, Slavici a păstrat toată viața lui, în fond, ceva din psihologia specifică a țăranului din Ardeal. Așa ... cu puterea instinctului de conservare: sentimentul spăimâ ntătoarei primejdii care ar amenința neamul nostru dinspre Rusia. [...] Toate aceste însă n-au fost, după părerea mea, pentru soarta lui Slavici decât niște capcane ale destinului, niște mijloace deghizate prin care marele Necunoscut a găsit de cuviință să-l lovească mai ... blestem. Târât la bătrânețe în închisoare, cu sensibilitatea sângerată de ofense, umilit și scuipat, Slavici poate că n-a înțeles totuși niciodată, clar, ...
... ei foc: - "O, șoptește-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu ... e vorbareț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochii-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr ... Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara ... ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... ei foc: - "O, șoptește-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu ... e vorbareț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochii-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr ... Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara ... ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai reflectează nimic. Nici amintirile căzute la fund ca niște cadavre nu se mai ridică la suprafață, nici zori nu mai mijesc, nici apusuri nu te mai întristează. Răsărituri nu mai sunt cu putință ... sui ca să rumenească cerul tău, atunci începe moartea cu adevăr. Trupul rezistă și vegetezi pînă obosesc în tine puterile și în vinele tale sîngele, ca în niște vaduri ostenite, abia se mai poate pune în mișcare... Și așa era și mortul meu, un biet lucru uitat și părăsit într-o ... cel ce trecuse hotarul celor o sută de ani hodinea, genele abia făceau o umbră viorie, cununa de păr alb arunca lumini argintii, mîinile palide, ca de sidef, țineau crucea, și totuși numai moartea parcă lipsea și nu era nicăirea. Și lumea începu să perinde, figuri grave, expresii severe, negre siluete ... ce în ce mai luminos i se zugrăvea acum misteriosul zîmbet, din depărtarea celor o sută de ani părea că surîde, neputînd clătina din cap ...
... secoli negri de dureri, de vijelie, Ce-au trecut fără-ncetare peste biata Românie, Tu, an nou, ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire, Îndurările cerești? Din noianul veciniciei ești tu sol de mângâiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? Ești amic sau tu faci parte din cumpliții ani de rele Ce-au depus în al ... i-au căzut armele rupte... O! puternic Dumnezeu! Sunt destule-atâte chinuri! Adă ziua mult dorită, Zi de pace, de tărie și de glorie iubită Pentru-acest sărman popor, Pentru-o nație creștină, care poart-un mare nume Și în sufletu-i presimte că-i chemat în astă lume La un falnic viitor. Fă ca ...
... cu zgomote deșarte Vreme trece, vreme vine . Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține poate; Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui Joace unul și pe patru Totuși tu ghici-vei chipu-i, Și de plânge, de se ceartă ... ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș Ce e val, ca valul trece. Ca un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momește în vârteje; Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De ... cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgești nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... sub curmătura unui deal, vine râul Bahna să întâmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul țării, cu al cărei pământ și destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară și cât a luptat Dunărea ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. A bătut ... ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ... la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde ... ...