Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN PĂMÂNT
Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 1065 pentru DIN PĂMÂNT.
... în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește străbătând, pare că-ți zic, C-aci, una lângă alta, zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar ... a făcut numai ca pământul să dea rod? Îmi iei pâinea, — îmi iei viața, și îmi ceri să nu te-omoare? Ești bogat, dar din spinarea bietului popor nerod! Vai! Ce-am convenit cu toții a numi societate, Mult mai demnă ca tâlharii e de-acest cumplit locaș ...
... izbit de păcatele unei lumi cu totul străine lumea unor robi seculari ai turcilor și n-a văzut decât păcate și uriciuni. Multe din acestea le-a văzut bine. Gebhart confirmă foarte plauzibil pe About, și acum Teodor Scorțescu pe Gebhart, tot atât de plauzibil. Amintim aceasta ... noastră practică, sunt firește localizate în timp și în spațiu. Dar, pentru că artistul a nimerit să treacă prin Atena, o nuvelă lucrată din impresii de acolo nu devine cu nici un preț colecție de generalități despre viața grecească. Este vorba numai de motive ce au a figura ... strălucea, alb, atât de alb încât părea că pozează la magnezium pentru un film fără sfârșit. Limpezimea fără seamăn a cerului atic scotea din fiece nuanță o licărire delicată și precisă, și întregul peisaj strălucea ca imaginea proaspătă a unui apțibild. Noaptea nu era decât o zi ... Apoi o vede cu ochii, pe fereastră, vrăjită în fața cântărețului, stând în picioare într-o cămașă de noapte, roză, care se cobora până la pământ, atârnată la piept de două ținte. Picioarele ei goale, albe, apăreau pe marmura lucie, tăiate de marginea cămășii. Este vizibil cum efectele aceste de contrast ...
George Coșbuc - Noapte de vară
... Noapte de vară de George Coșbuc Publicată în Lumea ilustrată , 1892, nr. 7 Zările, de farmec pline, Strălucesc în luminiș; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu ... cântând în stoluri fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnotat. Focul e-nvelit ... pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câine-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, despre munte Iese luna din brădet Și se nalță,-ncet-încet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile ... n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... ați înțeles... de Mihai Eminescu (variantă) Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a ... surori de gemeni. Câte amoruri se jurau Să ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... înrâurirea artei? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să avem în vedere ce este un artist. Un artist este un om care, din pricina organizației sale nervoase, simte mai mult decât noi și are și puterea de a întrupa în forme alese și sugestive simțirea sa ... lui? Desigur acei care au trăit și s-au dezvoltat în și prin aceleași împrejurări sociale ca și dânsul. Prin urmare, va înrâuri asupra celor din clasa sa, căci numai aceștia vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o ... o femeie voinică, harnică, muncitoare, gospodină. Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă tipărită, va plăcea, va fermeca pe burghezi, cari din pricina trândăviei și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar care totuși voiesc cu orice preț să mai jertfească Venerei -- căci trebuie ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... în care, dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne — să lăsăm încolo orice modestie; căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției ... atârnate într-un ungher pe peretele unei taverne, înecate în fumul lulelelor proletare! Doi ochi pricepuți le-au redeșteptat la viață. Se scoate, se-nțelege, din discuție cazul de distrucție marerială completă. Cărțile unice din biblioteca Alexandriei, templul minunat de la Efes și altele s-au dus de-a binele fără putință de reîntoarcere, ca și boabele de ... lunii, ci acea cântare misterioasă interioară care l-a mulțumit atâta? Poate, cum am zice, să ne întoarcă în afară și nouă ceva din iritarea lui interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu ... ocol, credem c-am ajuns aproape de dezlegarea primei întrebări. * După mișcarea gușatului nostru, după fiorul de caldă mulțumire care l-a trezit ...
Mihai Eminescu - Mai am un singur dor
... lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu zgomot cad Isvoarele ... teiul sfânt, Să-și scuture creanga. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voi fi pământ
Mihai Eminescu - Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!
... clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atât de singur și-atâta ... mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câne, căci vezi în stare sunt Pe praful urmei tale cu fruntea la pământ. Și tu? îmi zâmbești mie , cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești  Și eu? eu sunt ... mult încă să-l sferme. O, cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochi-ți străluciți  Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură ... cale-ți m-a pus ca să pătrunz  Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt Decât că sorb din ochi-ți veninul ce l-am supt, Decât să fiu un preot la un astfel de cult, Mai bine-mi rupeam capul ș-aș fi ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... inimi s-avem stăpânire? Apoi suntem oare în starea aceea S-alinăm durerea altora ce sufăr? Deci și soarta noastră e deșertăciune! În palaturi mândre, din chedru durate, În grădini frumoase, verzi și răcoroase, Pe moile brațe sirenilor mele, Ascultam rostirea amorului fraged... Simțeam însă ură și scârbă de viață, Căci ... noi însuși în ticăloșie, Trăind dorim, cerem să câștigăm multe, Le avem, și-ndată altele mai cerem, Așteptând să moară clironomii noștri, Și ei iar, din contra, vor a noastră moarte, Când și avuția e deșertăciune! Deci pe acest luciu a mării vieții, Ne zbuciumăm groaznic în ... pieri ca umbra toți deopotrivă, Și pe toți înghite tot un mormânt rece, Căci și omenirea e deșertăciune. Câmpul înflorește pentru om și tigru, Un pământ hrănește pe neânduratul, Și pe-acel ce-ajută văduva, sărmanul, Și tot un mușchi crește pe a lor morminte, Căci omul și fiara ... sânge. Va trece lumescul răsfăț de la mine, Vinul și nectarul Libanului dulce Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul; Bătrânețea pleacă la pământ grumazul, Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece... Femei mult amate, a cărora brațe Au fost ca un leagăn desfătărei mele, Eu vă las ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi, ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire ... palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghi ascuțite Ținea o femeie... din capu-i zdrobit, Mușca câteodată, mușca cu turbare, Și creieri, și oase din gura-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văz... mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește ...
Ion Creangă - Punguța cu doi bani
... i o punguță și zice vezeteului: — Măi! ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc. Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, și c-un feliu de meșteșug, prinde cucoșul și luându-i punguța din clonț o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar și pornește cu trăsura înainte. Cucoșul, supărat de asta, nu se lasă ... face, i-azvârle punguța. Cucoșul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui și lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoșului, s-au luat după dânsul, de ți se părea că-i o nuntă, și nu altăceva; iară boierul se uita ... zis: — Stăpâne, așterne un țol aici în mijlocul ogrăzii. Moșneagul, iute ca un prâsnel, așterne țolul. Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și îndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri, și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni ... am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni; c-așa am bătut eu cucoșul, știi tu ...