Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... mîngîiere. Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere. Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară ! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște Cînd a ochilor mei lume din vedere îmi lipsăște ! Soarele, ce eu cu plînsul îl întîmpin cînd răsare, Și luna, ce mă găsește în suspin și în oftare, Pentru mine nu ... pe colnice părăsîte, Udate de-a mele lacrămi, cărările-acelea toate, Or ține spre pomenire urmele mele-nsămnate, Pînă cînd vrodinioară pe-acolo, din întîmplare, Vei trece și vei cunoaște, ah, cît te-am dorit de tare ! Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară, Ca doar oi uita de ... la tine. A nopților întuneric nu mă îngrozăște nimică, Groaza mea îi numai una, tu o știi, că mori de frică Nu cumva din nevedere sau din ciuda depărtării, Dup-atîta pătimire, să mă dai și tu uitării. Ah, la o așa-ntîmplare, tu știi, fără îndoială, De mai pot trăi, Zulnio ... ...
George Topîrceanu - Rapsodii de vară
... arată Doi ochi adânci și triști Și-n orice strop de rouă Văd două brațe, mici Ca două Picioare de furnici. Dar dacă o lăcustă, Din verdele talaz, Robustă Îmi sare pe obraz, - Din ochii mei dispare Mirajul interpus, Pe care L-am zugrăvit mai sus, Și-n ochii mei deodată, Ca-n alte dimineți, S-arată O tufă ... meu? Iubirea mea nebună, De-abia trezită-n zori, Adună Mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă - ce să facă? Și făr-a pregeta, Ea pleacă Întins, la casa ta. Și nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat, Ci doar treasari deodată ... unui plop, Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit, Și-afară, Ca un copul trudit, Pe-un maldăr de sulfine, Cu cel din
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... inima în dinți, ieșii din cabinetul meu de lectură (din coș) și făcui să țipe biata Ilinca, cât alergară toți din casă. Mă deteră binișor din pod, mă puseră în cârcă lui moș Mâinea și mă trimiseră la școală. Dascălul mă primi în bătăi și mă puse iar la psaltirea grecească ... dar din ziua aceea o urâi și mai mult, ș-a trebuit s-o sufăr până când dete Dumnezeu ciuma de la Caragea, din 1812. Toată lumea era tristă atunci; numai eu eram vesel, c-am scăpat de dascălul Alexe și de psalteria lui, pentru că fugeam la moșie ... Mai pe urmă veni din Brașov acestor păstori și Istoria lui Arghir . Eu până atunci, din câte citisem, știam pe dinafară numai Epistolia ce căzuse din cer la Palestina ; îmi plăcea unde zice că se jură Hristos pe brațul său cel drept, și când declamam pe dinafară, ardicam și eu brațul ... știa elinică, dar era român, și zise părinților să-mi ia cartea lui Papazoe ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri ; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... Iară șoimul, sprintenel, Pe deasupră-i zboară el:  Hai Mușatin, măi Mușatin, Voios aripile-mi clatin Pe-al tău coif m-aș așeza Și din gură-aș cuvânta:  Să trăiești, Măria Ta   Rămâi, codri, sănătos, Că mă cheamă apa-n jos Și menit în lumea sunt Să ... Scânteiază mândru soare. Și-nainte-i vede-un munte Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale-adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și spre mal se-ndreaptă iară ... lumea toată; Vede cerul sfântului Și fața pământului: Că departe se-ntind șesuri, Ce cu ochii nu le măsuri, Unde soarele cel sfânt Parcă iese din pământ; Colo-n zarea depărtată Nistrul mare i s-arată Dinspre țările tătare Și departe curge-n mare La Liman ca și o salbă Se ... Iar privind spre miazăzi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare-ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. De la Nistru pân-la ea Țară mândră se-ntindea Vede șesuri fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codri cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Răsfirându-se pe șes, Unde ...
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... câte ori ieșeam de la școală, iscăleam toți da, și fiecare de mai multe ori... De mici aveam sentimente civice în orașul meu natal! Ulițele din dosul "Victoriei Române" au rămas cum le știam odinioară. În cele două colțuri ale răspântiei din față, este de-o parte un birt și de alta o cafenea mică. De la fereastra mea văd bine ce se petrece peste drum. În ... lumânarea aprinsa și mă așez în pat... Mă doare capul... Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existând deochiul?... Un neastâmpăr nesuferit îmi furnică din talpă până-n creștet... Insecte!... Iute jos din pat!... Iau lumânarea să văd de aproape... E grozav!... Un popor întreg, ca la un plebiscit... și umblă și aleargă pe cearșaful alb încoace și ... Acu încep vâjiiturile măturoaielor... Dacă ar fi cățelul favorit al vreunei dame, - parcă-am văzut una adineaori la "confiserie" cu un cățel în brațe -, și ea ar fi amica vreunui om influent din localitate, atunci măturătorii... Ceartă jos în cafenea... S-a spart ceva... parcă o ușă cu geamuri trântită cu violența... Țipete de femei, strigăte ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă acoperită de un acord de orgă; un țipăt desperat și un marș funebru; și din ... mi se bătu inima. Genile i se lipiră de frunte. Ce ochi mari și albaștri, ca două flori de cicoare ! — Îngrijesc alde părinți... răspunse ea arătîndu-mi două cruci vechi de lemn. — Aci odihnesc? — Aci; și le-am pus la cap doi vișini, și amîndoi înfloresc, dar se ... drum. Și iar auzii glasul, și mi se păru și mai trist... și se duse tremurînd și mai departe. Într-o clipă fusei pe platou. Ea smulgea bălăriile de pe două morminte alăturea cu celelalte. Și crucile de lemn nu erau așa de vechi. Se uită blajin și trist la mine ... vrut s-o văz, s-o întreb cine e. Mormintele sînt așa de triste fără cîntecul ei subțirel... Mi se păru, sau crucile se mișcaseră din loc?... Păreau mai strîmbe. Două se plecaseră una spre alta, parc-ar fi voit să se sărute pe furiș, să nu le-auză nimeni... Cînd ...
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală Cronica sentimentală de Ion Luca Caragiale În una din livezile 'nverzite ale Africei necunoscute de miază-zi, prin care curge liniștită apa Zanzibarului, se rădică un cătun de bordeie locuit d'o populațiune barbară ... aventuri. Nicidecum ! Voiu să vă fac cunoștință pur și simplă cu o specie de oameni cari, mă prind, nu-și pot găsi semeni în niciunul din cele patru înghiuri ale pământului. Liniștiți, pacifici și muncitori, ei cultivă pământul pe țărmii Zanzibarului. Nu au făcut nimănui niciun rău, și cu toate astea ... odată prin acel minunat ținut, și-l voiu pomeni și morților. Am admirat moravurile bizare ale acestor nefericiți. Am văzut de nenumărate ori repetându-se din ce în ce mai cu furoare, scena de mai sus. Aproape să mă tâmpesc și eu de prea multă admirațiune, am atras într'o zi ... de crăcile palmierilor voștri ? Ce dracul ! nu mai aveți nici instinct ? Până când o să vă numiți Tâmpiți ? Căscară toți gura, deschiseră ochi mari, rădicară din umeri și începură să cam surâză. Nu 'nțeleseseră ce le spusesem. Adevărat Tâmpiți, de trei ori tâmpiți, zisei în mine, sunteți demni de admirat ! Mă ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... cei mai mulți, pe cei ce n-au fost destul de stăruitori și n-au știut să prindă ceasul potrivit ca să și-o însușească. Ea aprinde însă licăriri de luceafăr în ochii celor aleși și transfigurează pe cei ce s-au lăsat sărutați de ea. Între fericiții aceștia a fost și Giuseppe Verdi, și fiind dat că acum se serbează centenarul lui, voi adăoga și eu o amintire ... cîțiva pași de mine. Luminele acelea licăritoare și nenumărate, pe cari le înviora ori le stingea vîntul, erau o retragere cu torțe sui-generis, improvizată din chibrituri de ceară, din chibriturile acelea pe cari vînzătorii ambulanți le vînd la toate colțurile străzilor, îmbiindu-te cu glasul lor sonor : Cento cerini un soldo. Era dar o ... omul de zăpadă, cu pătrunzătorul lui ochi de diamant negru în cari rîdea soarele, viul între morți fu pus față în față cu tizul lui din marmoră făcut. Un zîmbet trecu sub mustățile bătrînului compozitor, piatra însă a rămas rece și nu a răspuns maestrului. Cîteva discursuri ... serafimi se înalță după o perdea de chiparoși, un miros puternic de roze ce mor lăsate pe ramuri aburi, și apoteozarea era terminată. Cel făcut ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... cârduri de cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale croncănea. Iar Grue se amăra Și din gură-amar zicea: ,,Căci n-am durdă, pui de corb, Zilele să ți le sorb! Ce tot țipi și croncănești, Ori de mine te gătești ... pe jos se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. Iar Novac că alerga, Pe Grue mi-l dezlega, Un paloș în mână-i da Și din gură cuvânta: ,,Bate tu marginile, Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele." El tăia la turci, tăia Pân' ce bine ostenea, Apoi iute purcedea ... Mihai-vodă Viteazul s-a deosebit Baba-Novac, om credincios al Domnului, și care a avut o moarte glorioasă de martir, din ordinul lui Ciaki și al Senatului unguresc. ↑ Simțul de naționalitate și iubirea de patrie sunt așa de adânc întipărite în inimile românului, că pentru ... pe pământ străin! Românii sunt supuși tristei boli a nostalgiei, când se află desțărați. De aceea în armia austriacă unde sunt mulți feciori din Ardeal și ...
... lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina cetatea sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului oraș. Și a Golgothei ... al lor... III A cui plânsoare tăinuită Ascultă cea de mijloc cruce? Ființa-aceasta necăjită De unde soarta o aduce? Nădăjduind la vindecare Ea peste mări și peste țări Venit-a, poate, ușurare Să-i deie Cel trimis din cer? Era de-acum cu rugăciune 'Naintea lui Hristos să cadă Și iată, cu amărăciune, Aude vestea minunată: Cel ce a dragostei lumini ... — noaptea toată Închipuirea ațâțată Pe cel vândut i-l arăta; Degeaba Iuda căuta Vedenia ca să alunge: Doritul somn la el nu vine, Și din lucirile senine Hristos vederea îi împunge; Degeaba ochii el închide, Ca minții sale ostenite Să-i deie pace. Luminos I se arată lui Hristos. V ... l-a jelit Cu plânsul inimii zdrobite; Căci vânzătorul nici n-a vrut Jelinți cu sufletul pierdut. Dar până-n cel ...
Ion Luca Caragiale - Cronica fantastică
... Tâmpitopolei; aci este rezervoriul ordinei și păcei, stabiliment liniștitor al spiritelor prea iuți și corigător al moravurilor. Ia uitați-vă la chinezul acela care iese din cancelaria Mandarinului Păcei, unde și-a petrecut noaptea din cauză că s'a aflat dormind beat de opiu pe stradă. Vedeți-l, mă rog, ce deșelat pare a fi în ... era gras și burtos acum vro cinci ani, când adversitatea soartei îl îmboldi să intente proces unui vecin care-i răpise un puiu de curcă din curte. Vedeți-l, iese din Casa Justiției. Ce tristă figură ! O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceaiu și șeapte doze de opiu pentru a ... părere, după atâta umblet și fatigă, să intrăm în acest elegant stabiliment public. Vom lua și noi ceaiul și vom fuma opiul, repauzându-ne puțin. Din fericire, acesta este tocmai locul public de predilecțiune al tutulor notabilităților chineze din Tâmpitopole. Este adevărat, nicăieri aici nu se servă ceaiul în mai bună calitate. Să intrăm. Priviți pe chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele ... ...