Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
Constantin Stamati - Răpitorul
... a-l întreba spunea, Și sufletul își punea, Că el acea avuție nu că doar o grămădise, Dezbrăcând pe cineva fățiș, sau că o furase... Ce ca din cer îi picase, Și că el nu avea frică Cineva să-l oblicească c-au umblat cu oca mică, Adică că pe cineva ... au dat, Sau că poate el, sărmanul, gândea să se pocăiască. În sfârșit, el hotărăște pentru săraci să zidească O casă mare în care să-i adăpostească Și să-i hrănească. Deci răpitorul începe casa și mai o gătește, Și plimbându-se printr-însa, însuși cu sine grăiește: „Iată fapta minunată ce și Domnului îi place, Care de acum cu mine trebuie să se împace De câte pozne am făcut. Iar săracii pentru mine vor conteni a ... care eu le-am luat, Și mult mai bine hrăniți, Dându-le lor de mâncat Bucate boierești, Iar nu țărănești...â€� Atunci un om oarecare, ce pe acolo trecea, L-au auzit ce zicea Și i-au răspuns: „Adevărat, mulți săraci aici să grămădești poți, Dar nu știu de vor încăpea toți Pe câți ai jăcuit Și pe câți ai ...
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele ... și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin ... numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele ... și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin ... numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce ...
Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite
... ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate și ei acele rodii, după care sÂa prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulțumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, și ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă dÂo săptămână și mai bine ... mumă-sa: - Nu mă mai duc la apă, zise ea, o frumusețe ca a mea nu aduce apă. - Du-te la apă, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, îi zise măsa, arătându-i coceanul măturei. Ea se duse și iară se întoarse, ca și întâi, fără ispravă și tot cu astfel de vorbe. Mă-sa înțelese că acolo ... încât soarele mi-a ars fețișoara și vântul mi-a bătut perișorul. Împăratul, cum o văzu, rămase la îndoială și nu-i venea să crează că ea este zâna pe care o lăsase el acolo. Dară, după vorbele ce-i zise, pare că ar fi crezut, și deci se înduplecă și o luă. Nu știu cum, nu știu ce ...
Constantin Negruzzi - Chelestina
... îndeletnicit toată zâua întru a să găti; Chelestina, din parte sa, au așăzat și au disșăzat de de ori besacteluța ci era să-i întovărășască; pe lângă aceste, au strâns și o foarte mari și frumoasă piatră de smaragd ci amorezatul său i-o didesă. Chelestina și besacteaua era gata la 8 ceasuri de cu sară și încă nu era când don Pedro, a căruia trăsură ... Zaluzie deschisă!.. Strigările sale adună slugile; turburare să vestești în casă: Chelestina au fugit! Pedro, în diznădăjduire, vre îndată să alergi după dânsa: Enric, mulțămindu-i de enteresul ce are cătră nenorocire sa, vroiești a-l întovărăși piste tot locul, Dar pentru ca să fie mai siguri de a o ... Alpuxarilor, întrebând de don Pedro pe orișicine întâlnĂ©. Ea au auzât după dânsa un tropot de cai; gândul său cel întăi au fost cum câ-i don Pedro; al doilea că putĂ© să fii călători sau tâlhari: ea să abate din drum și să ascunde după niște mărăcini. Curând vedi pe ... și plugari. Un pământ gol și pietros, stejari sămănați încoace și încolo, râuri, cascadi huitoare și niște capri spânzurate pe vârfu stâncilor au fost lucrurile ce ...
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
... tu ești răsplătirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea și iubirea Și faci zilele amari. Tu faci ca să nască calomnia rea; Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge Dar care mânjește, după ce se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde ... vieții flori! Nimănui nu dai cruțare! Când se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Și pălesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată și o schimbă-n fiere, Ura-nlocuiește amorul ... până la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, Pe cei slabi și pe cei bravi. Tu inspiri adesea pana care scrie, Vorba roditoare unui orator, Ce combate crâncen oarba tiranie, Și reverși mânia până în amor. Lauzi cu nerușinare Pe acei ce slabi gândești, Și pe cel ce merit are Îl ascunzi, când nu-l lovești. Cum în bătălie vulturul de pradă Urmă o armată, șade priveghind, Și când se doboară corpuri în ...
... cupile: — Prietine, zici, dacă-i să mă ospătezi cum să cade, cântă-m ceva ca să fii desâvârșit: iată-ți și buciumul. — Și ce să-ți cânt? — Cântă-mi ... cântă-mi ... mări, cântă-m cântecul cel întâi cari l-au cântat Pan cu naiul cel făcut din nimfa ... și inimă de tigru, în sfârșit nu te-ai plecat la rugăciunile meli, în sfârșit m-ai lăsat într-o vecinică jale, cumplită amorezată! la ce nu ț-am plăcut! Cunosc că acești lungăreți ai mei obraji, sprincenile aceste afundate și nasul meu acest urât nu ț-au plăcut, dar însă ... arde, dar tu de-a purure cumplită, de-a purure surdă la rugăciunile meli, darurile meli îți era urâcioasă, și mielușălul acel încă sugători la țâțile maicii săli pe cari țâ-l dam me-l aruncai înapoi. Dar cu toate aceste, o, nemilostivo, nu mă diznădăjduiesc cu ... de pe urmă mângăieri, prefăcându-te în trestii. Te tânguiesc, o, nimfă, jăluiesc ochii tăi acei negri și mari, mă mâhnesc de acĂ© înaltă talie, acel piept ca crinul, mâinile tali aceli albi, pentru cari și Ira te-au zavistuit, ah! aceste toate nădăjduiem să li îmbrățoșăz, să li sărut și ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... lupi groaznici s-aud, răgușit, Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vânt-năbușit... Iar crivățul țipă... — dar el, ce-a greșit? Un haos, urgia se face cu-ncetul. Urgia e mare și-n gându-i ș-afară, Și luna e rece în el, și pe cer... Și bezna lungește o strașnică gheară, Și lumile umbrei chiar fruntea i-o cer... Și luna e rece în el, și pe cer. Dar scrumul sub vatră, deodată, clipește... Pe ziduri, aleargă albastre năluci... O flacără vie ... ducându-și a ei zvârcolire În pântec, în sânge, în nervii-ndârjiți... Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliți. Abia mai pășește cămila ce-l poartă... Speranța, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... Dar iată... — părere să fie, sau, ea?... În zarea de flăcări, în zarea de sânge, Lucește... Emirul puterea și-o strânge... Chiar porțile ... turnuri de-argint. Rămâne nălucă în zarea pustiei Regina trufașă, regina magiei, Frumoasa lui Meka — tot visul țintit, Și vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă... Pe când șovăiește cămila ce ...
... de-un mâner. Umbla iute-iute, cu pași mărunți, se întorcea la dreapta și la stânga, parcă îl apucase amețelile, și întreba pe toți: Unde-i primarele, unde-i primarele? până ce intră în primărie. Ciobanul se sculă în picioare și spuse: — Parcă-i un momițoi. Flăcăii râseră. Peste câteva clipe notarul ieși în ușă de strigă: — Să vie bolnavii încoace! Din pâlcuri se rupse o mulțime, ca ... și la spatele copilului, și toată vremea cât asculta, ținea ochii închiși; iar când ridica în sus capul, îi deschidea, clipea des, ca și când i-ar fi intrat într-înșii colb. După ce sfârșea, se repezea la lădiță, scotea câte un praf, îl învălea în hârtie de țigară și i-l băga bolnavului, cu de-a sila, pe gât. — Înghite, înghite, năucule! Dă-i apă, așa, dă-i apă! Câteodată se spărgea hârtia și amăreala se împrăștia în gura copilului, care începea să urle, de nu se mai auzea nici în cer, nici ... de scris, ce-i veni să facă din gură așa, ca atunci când vrei să sparii un copil: Chhâu!! Doctorul tresări și-l întrebă: — ...
... făcu-n văzduh roșeață Ca-ntr-un pahar cu sânge-umplut — Băiatul meu era pierdut Când s-a mai limpezit de ceață! Ce-a fost apoi — la Dumnezeu Sunt toate câte sunt să fie! Ce-a fost apoi, pământul știe; Dar spui ce-am auzit și eu — Că l-au văzut fugind orbește Se jură vameșul, de-i ceri, Și doar el nu-i copil de ieri Să nu-nțeleagă ce vorbește! —„Venea ca un nebun spre rău. Din jos de pod! Și cu mirare Eu stam să văd ce gânduri are, Că-n vad e apa până-n brâu. Pe mal s-a desculțat în grabă, Trecând prin râu. L-aș fi ... tragă. Nici sufletul, și-așa răpus Zăcea pe țol cu fața-n sus Cu ochii stinși și fără vlagă. În două zânele l-au rupt, I-au stors și sângele cu-ncetul Căci nu putea să-și miște, bietul, Nici ochii-n cap! Și i-au mai supt Și glasul, ca pe muți lăsându-l; Iar noi din gură-i n-am putut S-aflăm ce-a fost și ...
Dimitrie Anghel - Triumful vieții
... amintește o epocă, o coloană trunchiată sau un capitel fărîmat îți spune de splendoarea unui templu, toate, în sfîrșit, contribuiesc ca să alcătuiască comoara aceea ce e absolut necesară unui suflet de artist. Viziunea, oricît de puternică ar fi, doarme dacă nu e deșteptată prin întîmplare de un lucru de nimic ... la cărțile mele dragi adunate de pretutindeni pe unde am fost, la poemele iubite unde se deschidea volumul singur, la însemnările făcute, la florile presate ce dormeau în ele adunate întîmplător, ici dintr-o luncă, dincolo dintr-o dumbravă, gîndesc la Sfinxul lui Stuck, spre care îmi ridicam de atîtea ori ... mintea cîte le-a adunat nu le poate uita ; sunete, culori și forme, auzul și văzul urmează să le păstreze, și scînteia aceea ce a dormit o clipă sub cenușă, scînteia aceea mică, care se cheamă energie, o dată cu primăvara și cu vîntul care bate, simt ... aceea de piatră și de fier, în care am trăit laolaltă, alături, atîtea vieți, pentru mine poate să dispară. În norii de praf pe care-i ridică târnăcopul lucrătorului, piatră cu piatră poate să se dărîme. Vîntul de ici-colo poate să plimbe cenușa răscolită, căci altă clădire se va ridica ...