Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI PLIN
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 1119 pentru FI PLIN.
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... r fără de lege Și cu răii nu va sta-n cărare, Nici a ședea-n scaun de pierzare. Ce voia lui va fi tot cu Domnul Și-n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile ... s-a vântura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul, Și cu grâul n-iț1 cădea-n fățare, Ce veț fi suflaț cu spulbărare. Și la giudeț nu vă s-afla locul Să vă sculaț, ce-ț peri cu totul. Nici păcătoșii din direapta Vor fi ... le vede Toată calea din scaun ce șede. Și calea păgânilor cea strâmbă Va pieri, și vor cădea-n grea scârbă. PSALMUL 2 Ce poate fi de poveste, Ca aceasta, și de veste, De să zborâră păgânii, Gloate, tineri și bătrânii, De să vorovăsc cu svaturi În deșert din toate laturi ... veț scăpa de la ceata CelĂ³ra ce-s de-a direapta, Când urgia lui cea mare Va arde fără-ncetare. Atunce va fi ferice De ceia ce nu pun price, Ce cu inemă direaptă Nedejdiuiesc să ia plată. PSALMUL 3 Doamne, ce să înmulțâră Ceia ce mă trag ...
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în voiaj
... Soțul meu nu-i pe aice? Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul și, zău, între noi să rămâie... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că... UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiriță! CHIRIȚA (adresându-se către capelmaistru): D-apoi cum socoți, domnule ... C-un tânăr delicat Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe. Ș-apoi înspre Paris Am plecat cu grăbire. Căci Parisu-i un paradis Plin de ademenire. Ce voiagiu minunat! Ce frumos m-am primblat! În urmă-mi am lăsat Un nume lăudat. În sfârșit am sosit la Paris, în ...
George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)
... Dar bine venitu-mi-a-n minte Vulturul văzut în rotire la fel Cu ani de viață nainte. Un pisc singuratic al muntelui plin De colțuri de stâncă, cu zborul său lin Acela-l rotea prin văzduhul senin În sute de cercuri egale, Și-n fiece zi și tot ... nu mai fu-n lume vro seară! Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura, De farmec cuprins, ca pierdut se mira! Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era Și-n locul lui gol și lumină Vulturul, el însă și-acu-nconjura O stâncă trăsnită-n ruină. Deodată cu ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... de gingași, podoabele lor așa de asemănate cu ale femeilor, fețele lor așa de drese și întocmite, că în orașele Principaturilor seamănă a fi numai sexul femeiesc, iară bărbați nici unul. Așadar, sufletele unora ca ale acestor români, fiind dedate desfătărilor, nu sunt în stare să simțească adevărata mulțumire ... deprins cele mai rele deprinderi ale Europei, adică sub masca politeții amăgitoare, atâtea viclenii. Privesc cu oțărâre la fudulul fanfaron și la caracterul lui cel plin de zădărnicii, care nici un pas, nici o mișcare nu face făr’ de îngâmfare și sumeție; el vrea să se înalțe peste ceilalți oameni și ...
... nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor ... nimic, acești mișei Au curaju-n fața lumii ca să strige-n gura mare: Ne vrea țara! Îi vrea țara? Auziți nerușinare! Vai, de-ar fi pe voia țării, știți voi unde v-ați trezi! Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi! Cum să mai vedem în țară cinste ... pune-ți mască, fă-te blând, Pleacă-ți fruntea ta cucernic, bate-ți pieptul tău strigând: Scumpa, draga Românie, idolul vieții mele! Și când vei fi Leu , pisică, scoate-ți ghearele din piele! Iată norma după care poți s-ajungi unde poftești! Ș-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată ...
Ion Luca Caragiale - Căldură mare
... pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat ... e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!... poate că s-ar fi putut... Ține minte! F.: Țiu, domnule... D.: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute... În vremi demult trecute... de Mihai Eminescu În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mândră-mpărăție Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea, Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul... ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele Povestea magului călător în stele de Mihai Eminescu I În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborînd pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc' adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mândră 'mpărăți Ce - avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea Și mâna lui sbârcită, uscată însă, tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările 'nflorite și 'ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă 'nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe - albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și 'ntind umbre cu miros pe-a salei întins ...
... Poate nu mai e Zopira pentru el același vis? Și din nou se redeșteaptă schimbăcioasa lui natură? Dar în urmă zic tot dânșii: Orice-ar fi, așa e scris! Maynoții [1] cu sfială pe Osman îl înconjoară, Înaintea lui s-apleacă, își duc mâinile la piept; Le e teamă și o ...
George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...
... să mor așa? Nu mai vreau țărănci naive, Primitive... Mie dați-mi altceva! Dați-mi, dați-mi strada-ngustă Unde gustă Omul viața mai din plin
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... Zadarnică este iubirea ta, june! De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. Oricât mi-ai fi drag, și-o jur că-mi ești drag, Un farmec te-oprește, te leagă de prag... De-aceea de mine să fugi, Cavalere, Și uită ...