Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU VINE
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 1083 pentru CU VINE.
Ion Grămadă - O noapte de groază
... sfarmă. Mie mi se tăiară, atunci, picioarele de pe la genunchi și-mi îngheță inima de frică. Copiii se ghemuiră într-un cotlon, lângă sobă, cu ochii mari și cu buzele deschise, aproape-aproape să înceapă a plânge. Mă dau, încet, lângă fereastră și ascult, lângă zid, cu urechea și cel mai mic zgomot din ogradă, ca să pot desluși ce este. Vifornița se potolise și, acum, strălucea, afară, luna. Gangul începu să ... eu. Începură să vorbească și unul merse la ușă, încercând să o deschidă. Gândul că poate am uitat ușa descuiată mă înlemnise de spaimă! Numai cu mare greu, nici nu știu cum, m-am târât, pe lângă perete, în tindă și am pipăit zăvorul: era tras! Parcă-mi veni inima la loc, căci ușa era de stejar vârtos, bătută cu ținte, și avea, de-a curmezișul, pus un par, iar fereștile erau întărite cu gratii groase. Înainte de a merge la ușă, slăbisem așa de tare, întocmai ca și când visezi că cineva vrea să te omoare ... tâlharii din gang, pe care-i auzeam cum se apără suduind. Sluga, și așa surdă, dormea somnul drepților în grajdul vitelor, pe care îl încuiase cu
... Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1891, nr. 109 (14 mai) Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. Și de pe bici l-am cunoscut, Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut ... Să mă sărute-n drum. Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins Dar n-am făcut cu dinadins, Și rău ce-mi pare-acum! O, nu mi-e că mi-am sângerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că ...
Vasile Alecsandri - Oaspeții primăverii
... Al primăverii dulce iubit prevestitor. El vine, se înalță, în cercuri line zboară Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară; Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!â€� În aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un ...
Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
... în simț colectiv și ce este slujnicarul în parte. Capitolul II - Mitică Rîmătorian În una din nopțile lui decembriu din anul 1858, vîntul muscălesc sufla cu tărie, ploaia curgea în mari cătățimi de apă amestecată cu zăpadă și grindină. Pavagiul Capitalei era plin de noroi amestecat cu gheață; era, în fine, tempo d’innamorati, precum zice Figaro în opera Bărbierul de Sevilia. Orologiul de la Bărăție suna cu lene și melancolie miezul nopții. Liniștea solemnă a naturei nu era turburată de nimeni, afară de desele patrulii militare care străbăteau capitala în ... Noi facem romanț, iar nu istorie. Pe acest grozav timp, un june ca de douăzeci și doi de ani, cu părul lung și negru, acoperit cu o pălărie bombĂ©e [13], înfășurat într-o manta tăiată dupe moda carbonarilor și cu galoși de gumelastic în picioare, sta lipit de ușa galeriei ce duce la bucătăriile caselor lui Hötsch et MĂ¼ller pieptănarul. Daca cineva ar ... și semnificativ. Puțin după aceea se auzi pe dinlăuntru un zgomot de pași; era cineva care venea către ușă. Eroul nostru, reluîndu-și curajul ce cu puțin mai nainte îl pierduse, începu a striga ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... e oare izlazul izlaz, dacă nu pentru ca să-l pască vițelușele oamenilor? Păștea dar vițelușa lui Păcală, păștea, și cu cât mai mult păștea, cu atâta mai vârtos creștea, încât nu era în tot satul vițea care s-o întreacă, iar când ajunse și ea vițea, nici juncile nu se ... a mai făcut, ce mai știe... Aici trebuia dar să fie ceva la mijloc, și Păcală, în loc de a adormi, trăgea când cu ochiul drept, când cu cel stâng, ca să vadă cele ce se petrec în casă și împrejurul casei. Nici nu se înseră bine, și muierea începu să fiarbă, să ... îndemână, iar pielea cea de ju- nincă, marfa lui, toată averea lui, îi era la picioare. Bărbatul se cam mira că ce va fi având cu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era bățul, a lui era pielea; treaba lui era ce făcea cu ele. Peste câtva timp Păcală iar trase una cu bățul, ba mai se și răsti la piele: — Ține-ți gura, sluto! Bărbatul iar tăcu. Păcală dete de a treia oară, și ... ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... fațada Teatrului Național... La ce se uită? Ei! la ce! la muscali... După multă dezbatere interioară, își alege unul foarte maladeț, îmbrăcat în catifea albastră, cu brâu pembè, cu doi trotteurs[l] negri, ce mănâncă jeratic... Picior peste picior și: — Paidiom, gaspadin! Unde?... Asta e! N-o să meargă omul cu muscalul să mănânce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret... La Șosea! unde merge toată lumea bună. Dar o să-mi zici dumneata: â ... un magazin de mode... O să fie o căsnicie foarte potrivită. A! tocmai iat-o și pe ea. Așa că-i foarte drăguță?... Cu cât gust se îmbracă! Ce pălăriuță cochetă! Ce botine elegante! Ia priviți-o cum calcă de ușurel, parcă e o păsărică! S-a oprit ... vineți superbi... roate galbene cu cauciuc... A! cauciucul! mai ales pe pavajul ăsta nou de lemn și de asfalt și pe șoseaua bătută cu mașina... — Quelle voluptĂ©, ma chère![li] Și... zboară! „Zboară, zboară, păsărică! zboară, cât ești tinerică!" zice poetul, uitându-se lung după trăsura ... se numește acea pornire foarte comună la oameni... — Mă rog — întrerup eu pe filozoful meu — dă-mi voie: poți să mă-mprumuți ...
Dimitrie Bolintineanu - Vornicul Dumitru
... Dimitrie Bolintineanu - Vornicul Dumitru Vornicul Dumitru de Dimitrie Bolintineanu Pașa din Silistra cu Hatif unit Vor s-apuce țara cu oștiri d-elit. Vornicul Dumitru înainte iese Cu treizeci de turnuri și cu oști alese. Pune-n care tunuri învelite-n lemn Și le duce-n taberi sub al păcii semn. Scrie că le duce birul de la ...
... și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi ... Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care cumva să mă deie de sminteală tocmai la adică; de altfel, drăguța mea de carabină cu două țevi era destul de durdulie și glonții destul de mașcați ca să nu-i poată mistui dihania oricât de bun pântece ar fi avut ... munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura și inima mea. Și doar nu eram așa stângaci cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați ... mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce va să zică a aștepta să dai bună dimineață cu
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... rărunchi ca să o scoață la liman bun, ca unul ce cunoaște nevinovăția ei, și ca pe una ce nu se știa la sufletul ei cu nici o prihană. Câteva zile se bălăbăni ea așa cu valurile apelor. În ziua a treia îi veni ceasul nașterii, și făcu un dolofan de copil ca un îngeraș. Biata femeie! căci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât ... stânga, de nu știură de unde le veni trăsnetul, și îi culcă la pământ. Și nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. Al treilea zmeu, văzând cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o nălucă, și se duse de se ascunse în pivniță. Văzu el că ... văzu că îi merge mai lesne la vânat. Acum începu a săgeta la căprioare și la ciute, căci până acum vâna numai păsărele cu lațul, și îi era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare și mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieși din pivniță și veni ...
Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos
... ce pătrund, Clocotind sub mii de forme, află viața încâlcită De la creștet pân' la fund. Oh! Ascultă... Iată noaptea ce de mult o așteptăm... Cu
Dimitrie Bolintineanu - La țară
... Pilotul are ochii prin nopți de vijelie Pe al busolei ac, Și regii ce plecară să afle pe mesie, O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag. Tu, țara mea frumoasă, în ținta de mărire La care tu pășești, Ce stea împodobită de sfântă strălucire Ți-arată a ta ... ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase, Ai râuri argintii, Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase Și pulbere de turme, femei cu ochii vii. Prosperitate, pace, amorul și plăcerea În sânu-ți locuiesc. Și călătorii care nu îți cunosc durerea, Răpiți de-atătea daruri, stau și te ... înclină fruntea ta, Străinul ce te știe, plângând l-a ta durere, La numele tău bun, Își zice: această țară în întuneric piere! Cu-oțetul te adapă, cu spini te încunun! Acele certe surde ce-n sânul tău răsună, O, țară, te slăbesc! Și cauza lor fie în fundu-i cât de bună ...