Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SPRE MARE

 Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 1092 pentru SPRE MARE.

Ion Creangă - Păcală

... de la noi, răspunse Pâcală. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal. — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l știu. — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu ... — U! hu!... este badea Mușat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman și alții. — Ho! mă, destul! Dar cine este mai mare decât toți la voi în sat? — Cine-i mai mare? Badea Chițu; el este mai nalt decât toți; e atât de lung, încât mai n-ajungi cu mâna la umărul său. — Bre!... proastă lighioaie ... — Ei, cum? — Eu te-ntreb de cine aveți frică aici în sat mai mult. — Văleu, maică! Ia, de buhaiul lui moș popa, mare frică mai avem, mămulică. Când vine sara de la păscut, fugim de el care încotro apucăm; că atât e de înfricoșat, de gândești că e ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

... la iad să pogoară. Pe-unde mèrgere, fĂșlgeră, tĂșnă, Toate spulbără, frânge ș-oboară. Însuș' pe diavoli prinsă mirare De năpraznă-așa iute și mare. Iar' deacă stete fără sfială Naintea nĂ©grii mării-sale Sătanei ce cu multă pofală Stăpânește-a tartarului vale, Rădicând ia sprinceana sumeață ... îmbrăcată, Așteptând cea de pe-urmă poruncă, Încătro și pre-unde să se ducă. Acolo era din țara-întreagă Strinși țiganii cu mic și cu mare, Părăsindu-și viață pribeagă Și puindu-să la noao stare, Să nu mai umble din țară-în țară, Nici să mai fie-altĂ²ra de ... ș-alții, mai apoi? Zieu! privind la lucruri așa rare, Ca când treaz fiind, aș visa-îm pare... Și ce ne mai trăbuie doar-încă Spre viețuirea fericită? Zieu nimică!... Numa cât mă mâncă O gândire!-adecă ha clipită Mai dă pă urmă-a vieții mele, Căci acum a ...

 

Vasile Alecsandri - Un salon din Iași

... Vasile Alecsandri - Un salon din Iaşi Un salon din Iași de Vasile Alecsandri Fragment Scenele următoare se petrec într-un salon elegant, mare, împodobit cu tot luxul parizian. Lumina aurită a policandrelor de bronz se revarsă pe deosebite grupe de dame și cavaleri în toalete de ... foarte grațioasă) : Unde-oi scrie că-ți mai aduci aminte de prietene și că te apropii de ele! AGHIOTANTUL: Doamna mea, am avut totdeauna de mare plăcere a mă g[...]n compania d-tale, și dar... ROCHIA DE CATIFEA (iute) : Și dar, vii să mă poftești la cel dintâi ... mi-a dedicat mie domnul X. UN CAVALER BĂRBOS: Nu știam că X este compozitor de muzică... Pân-acum l-am cunoscut ca un mare amator de cai, și nu-mi închipuiesc ce relație poate fi între călărie și arta muzicală. DAMA DE LA CLAVIR (zâmbind) : Un om cu gust ...

 

Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene

... se găti: Peste trup s-au înarmat Cu cămașă de oțel, Pe cap cu coif cu zebre, Peste coapsă s-au încins Cu paloș de mare preț, Și pe spate aruncă Arc și tulbă cu săgeți, Iar pe piept și-au agățat O platoșă de argint Pe care săpat era: â ... œNoroc! noroc! Unde ești, vin să-ți grăiescâ€�. Și iată că dintre stânci O roată au și sărit, Pe care într-un picior Norocul venea spre el, Repede ca un vârtej De mai că nu l-au stropșit, Și zicea: “Ce vrei să-ți dau, Comorile de sub munți, Sau ... altă nu cer să-mi dai Decât să-mi spui, unde pot Să găsesc ursita mea?â€� Atunci Norocul i-au zis: “Mergi, Bogdane, spre apus, Nouă zile, nouă nopți, Și pe-al unui munte pisc Pe sora mea vei afla Ursitele împărțind, Însă chibzuind așa: Ca să fie potriviți ... apă să-i dai, Căci negrăbind va muri.â€� Așa Norocul grăind, S-au și făcut nevăzut. Iar Bogdan, mire erou, Pohodnicul și-au întors, Spre apus l-au îndreptat, Cu pintenul l-au împins, Și ca săgeata din arc Slobozită de un brav La fugă l-au repezit. Aleargă negrul ...

 

Vasile Alecsandri - Baba Cloanța

... și lâna din fuior.â€� Baba Cloanța geme, plânge, Căci fuiorul s-au sfârșit, Iar voinicul n-au venit! Mânile cumplit își frânge, Crunt strigând spre răsărit: „Sai din hău făr' de lumină Tu, al cerului dușman! Tu, ce-n veacuri schimbi un an Pentru-un suflet ce suspină, Duhul ...

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... Pe pereți de-a rândul punea prin odăi.     De-a lor bărbăție Cu chef după masă Decebal rostea     Și cu sumeție Spre vechile arme ochii-ș țintea;     Zale blehuite     Cu-adânci săpături,     Paloșe zimțite, Coifuri ciocârtite de multe lovituri.     Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc...     Precum ... Armin cântărețul pe-ascuns se vedea;     Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om     Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn.     Minvana uitase     Al său neam înalt,     Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat...     Deci pe-a nopții frunte ... stejar tufos,     Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... Pe pereți de-a rândul punea prin odăi.     De-a lor bărbăție Cu chef după masă Decebal rostea     Și cu sumeție Spre vechile arme ochii-ș țintea;     Zale blehuite     Cu-adânci săpături,     Paloșe zimțite, Coifuri ciocârtite de multe lovituri.     Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc...     Precum ... Armin cântărețul pe-ascuns se vedea;     Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om     Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn.     Minvana uitase     Al său neam înalt,     Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat...     Deci pe-a nopții frunte ... stejar tufos,     Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele ...

 

Constantin Negruzzi - Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza

... Alexandru Dimitrie Sturza de Constantin Negruzzi Nemernice străine, dacă cumva vei trece Pe lâng-această mută și tristă peatră răce Oprește-te și pleacă privirea spre pământ; Căci într-acest mult jalnic, întunecos mormânt, Cununa României, de moarte secerată, E pentru vecinicie aice îngropată! Patriotism, blândeță, amor religios, Tot ce în ...

 

George Coșbuc - Oștirile lui Alah

... care-n vânt Geme-o plângere-ntreruptă      Și se luptă; Iar ce geme e cuvânt. Și-i a lui Alah cuvântul,      Sfânt și mare! Și tăcută ca mormântul Și-mpietrit-acolo-n zare Oastea-ntreagă stă pe loc. Codri, dealuri, râu și luncă      Toate-aruncă Ochii-n sus, spre ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi

... mâna lui udă și scorțoasă. — Cuconașule, păcat de Dumnezeu, mi-am omorât caii... Numai un franc? Apoi, văzând pe cucoană că-și întinde boierul spre gangul caselor, ridică glasul: — M-ai luat de la teatru... nu plec de-aici!... — Dă-i dracului ce i-oi da, șopti Sofi ...

 

Ion Grămadă - Serafim Cărășel

... și dracul copiii, iar celui sărac îi trage mâța de coadă. De multe ori, făcea botezul răsteului și, apoi, ieșea în halul acesta pe drum, spre bucuria băieților ce-l înconjurau din toate părțile. Serafim oprea, totdeauna, vreun alunar sau simigiu ce umbra cu tabla, plină de covrigi, pe cap și ... un ochi la diac și cu altul la trișca de os alb. Glasul lui Cărășel scade, acum, prefăcându-se într-un șoptit tainic: - În noaptea spre Sfântul Gheorghe, o împli cu vin pelin și-i astupi borțile cu ceară. Dar la ce, măi Piticot? - Să nu curgă vinul, nene Cărășel, răspunse ... supt-o! Ia-n poftiți mai aproape, să vă joc eu, și apoi las’ pe mine de veți mai zburda voi! Demonii țipau în gura mare: - Popa Bârrr!… Popa Bârrr! și fugeau de le sfârâiau picioarele, băgând în groază, cu țipetele lor, toate babele și câinii din mahalaua Precestei… Cărășel ... roșii, iar pe picioare au pantaloni suri, de dril, și ciubote cu tureatcă înaltă. - Ce veste se aude în țară, căpitane Cărășel?! întreabă Sorcovăț, împingând spre diac, cu dosul mâinii, o ulcică plină de vin. - Sabie și foc, jupâne Mandache! Azi, a venit ștafetă că l-au scos pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>