Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... artă. Ceea ce constituie defectul operelor de artă celor rele este confundarea acestor sfere, este lipsa de inspirare sentimentală și producerea sub impresia reflecției. Cei mai mulți poeți ai noștri cântă fără cauză firească, simulează inspirări ce nu-i agită, descriu sentimente ce nu-i insuflă, și nu este o excepție junele de 17 ani care în anul trecut trimisese spre publicare un caiet de poezii plin de „iluzii piedute asupra sexului ... Care mă ucide rău. Sloi de gheață netopită E chiar inima-ți răcită Și de mine deslipită! (pag. 53) BUSUIOCUL — Busuioace, busuioace, N-ai mai crește, nici te-ai coace! — Dar de ce să nu mă coc, Că mă port fetele-n joc? — Trandafire, n-ai mai fi, Nici în cale-ai înflori! — Dar de ce să nu mai fiu, Că mă poartă lelea viu? — Tu ești viu, dar eu sunt mort, Și de-abie-n lume mă port. — Mergi în horă ... cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine. Că e lumea-ncăpătoare Pentr-o pasăre ș-o floare! (pag. 31) Nu mai ...
Ion Luca Caragiale - "Constituționalul" poet
... o coloană de fum puternică și deasă. Împrejurimile erau luminate a giorno de puterea focului... Focul era în toată puterea, cu toate că nu trecuse nici un sfert de oră de la anunțarea lui...â€� Se știe că un foc, mai ales puternic, nu începe decât de la anunțarea lui. Poetul trebuie să fie și este totdeuna și logic. “Totul fusese prada flacărilorâ€�; însă afară de Totul, tot ... teatru așa de bine aranjat și... asigurat contra incendiului!â€� Asta în adevăr este mare minune: cum să poată arde un edificiu bine aranjat și mai ales asigurat tocmai contra incendiului? Asta e tot așa de absurd ca și încetarea din viață a unei persoane asigurate în contra cazului ... œBieților artiști francezi, cari au dat aseară în fața unei săli goale La fille da Tambour-major, le-a fost dat cupa cea mai amară...â€� Care să fie acea cupă? “...le-a fost dat să se întoarcă cu o garderobă de 30—40.000 ... de talent si un om ordinar; eu, comun muritor, dacă mi-aș fi pierdut garderoba, sunt sigur că mă întorceam fără ea. Artistul tot artist: după
... la rele de-a pururea urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Ferește-te de una, să te păzească ceriul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul. A spune: că nu-s vrednici decât de-adânc dispreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți, Că-n tine nici îți pasă măcar de ... n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare, Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită". Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii, Iar preotul ... universu-n brață, Cum cerul sus se-ndoaie și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne, Și decât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. ,,Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, Dacă deschide ... ...
... la o parte și am intrat în casă. Rănitul era un om în vârsta mijlocie. Primise o muche de topor în cap, la ceafă, dar nu murise. Nu putea scoate însă nici o vorbă. Nici nu se gândiseră măcar să-l ducă la spital. Am poruncit să-l trimită în trăsura mea și-am întrebat de cel ce lovise. Era vecinul ... lar... Doamne iartă-mă... — Ei, îi zic eu, și pentru un purcel să omori omul? Moșneagul dădu cu mâna, să n-am grijă: — Nu mai moare el, că doar nu l-am lovit să moară. L-a bătut tot satul odată, și n-a murit, că-i soi rău. Soiul rău ... de gard, am văzut roșu și l-am lovit pe la spate. Și dacă a murit, Dumnezeu să-l ierte. Da eu tot nu puteam să trăiesc să știu pe tătuca în gros pentru mine, că m-ar fi muncit gândul. Bătrâna bocea mai tare. Moșneagul își șterse fruntea de sudoarea ce-i picura pe față. Ceilalți rămăseseră încremeniți... L-am arestat. Mai
... nici urăște pe nime desăvârșit. Tainile ei nu le spune decât tot cu scăzământ, Și tu știi că fără ele n-are-amoriul crezământ... Slăbăciunea nu-și arată nici într-un chip nimărui, Căci slăbăciunile spuse moaie inima oricui - Ce arată o mândrie, care nu-i de suferit La tot omul ce cu cinste amoriului s-au robit. La iubit, temut nu are, căci temutul la amoriu Îi a dragostei ș-a ciuzei focul cel mai arzătoriu! Lacrimi, plânsete, suspinuri, la ochii ei nu prind loc! Și scrisorile acelea de-amoriu scrise cu foc, Pentru dânsa sunt de gheață și răspuns nu mai primesc: Căci viclenii totdeauna de răspunsuri se feresc. Arătatu-i-am iubire? ochii ei posomoresc! Arătatu-i-am răceală! pe loc se sălbătăcesc De m ... silește la temut a mă porni! Totdeauna cu-ndoiele, totdeauna amăgit! Niciodată lângă dânsa n-am putut fi liniștit!... În scurt, maică milostivă, mai bine voi muri azi În închisori, în pedepse și cu lanțul în grumazi - Decât să mai sufăr răul care mi-au pricinuit Și care-mi pricinuiește acest suflet otrăvit Dar pentru încredințare că astăzi mă despărțesc, ...
Constantin Negruzzi - Gelozie (Negruzzi)
... Constantin Negruzzi - Gelozie (Negruzzi) Gelozie de Constantin Negruzzi Știi, dragă, pentru ce când te văd, mă mâhnesc? Știi pentru ce ades când mai mult te privesc, Mă vezi posomorât, și ne-ncetat oftez, Când tu mă-mbrățoșezi, eu tac și mă-ntristez? Când tu credință-mi juri, și ... Când îmi închipuiesc că numai Dumnezeu Fu-n stare a crea un suflet ca al tău, Când știu că n-a mai fost nici poate a mai fi Ca tine pe pământ să poată a iubi, Mă tem de orice om se-ntâmplă de-ntâlnesc Să nu-ți zică cumva cuvântul: te iubesc! Cunosc că mă iubești, o văd neîncetat, Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat? Noaptea când toate dorm ... gândit La altul careva ce iarăși te-a iubit? Când luna strălucind săltează pintre nori, Ș-un grier răgușat cântă ascuns prin flori, Nu-ți lași capul ades plecat pe mâna ta, Ș-aminte nu-ți aduci atunci de cineva? Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat, Și după acel vis cumva n-ai suspinat? Tu-mi zici că mă iubești c-un dulce blând surâs, Dar oare-acest cuvânt la altul
... cum numai un divan lipsea ca să împlinească cuprinsul văzut cu imaginația, plecară de-acasă cu gîndul să-și aleagă stofa ce s-ar îmbina mai bine cu cele ce acum erau toate la locul lor și nu-i așteptau parcă decît pe ei ca să sosească. Aceasta era ținta ieșirii lor în tîrg și nimeni n-ar fi putut bănui, văzîndu-i ... peste o oră înapoi, căci nimeni nu-și poate închipui ce este un suflet femeiesc în care a încolțit odată sămînța geloziei. Nimeni nu și-ar fi putut închipui, căci puțini știu că trecutul e o împărăție la ale cărei negre porți nu trebuie să bați niciodată, dacă vrei să fii fericit... Din popas în popas, găsiră în sfîrșit ce le trebuia și, intrați acum în prăvălie, răscoleau ... furnica pretutindeni, aceleași elegante și aceleași mizerii se încrucișau, făcînd popasuri de-a lungul vitrinelor, și în mulțimea aceasta perechea celor doi îndrăgostiți după care adineauri își întorceau toți ochii cu jind mergea și ea; el, ca un detectiv în urma ei, iar mult îndrăgostita o clipă mai ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... cît desfînați, L-e destul că-s neam mărit Dîntr-un sînge strălucit, D-un marchez, graf lăudat, Din vrun prințip luminat, Și n-alerg, nu ostenesc, Cei mici pentru ei muncesc. Nici după științi alerg. Nici la școală-ndestul merg Zic că n-au ce osteni, Lor le-e-ndestul a ceti, N-au atîtea trebuinți ... Alerg, să primejduiesc, La cîte-i îndatoresc. Cred țirmoniile lor, Și-i supun la cîte vor. Apoi dacă-și săvîrșesc Acea treabă ce-o voiesc, Nu că cu ei nu mai șăd, Dar trece și nici nu-i văd. Trec repede ș-îngîmfați, S-arăt că sînt supărați, Sau de șed, iar nu șed mult, Zic n-am vreme să te-ascult. Cu azi, cu mîine-i prelungesc. Pînă deznădăjduiesc. Fug sărmanii necăjiți, Le pare rău, ș-îs ... cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf de păr, Socotind că sînt mai mari, Cu putere și mai tari, Nu poate fi defăimați, De cei ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... mă duc la târg?... Fie ce-o fi, și să nu mai aud: "Mamă, mi-e foame!" Mă duc la târg și fur... ce-oi putea fura "... Omul tresări. Cine-i zisese: — Ce să faci, dacă n-ai noroc! — Tu ești, muiere? — Eu, socoteam că dormi. — Ai ... tocmai de departe își întoarse capul. Casa i se părea în spate, cu gura căscată, adică cu ușa dată de perete. Ce Dumnezeu sfântul, doar nu s-o fi ținând casa după el! Ș-o luă la picior, iute, mai iute, până la curtea ciocoiului. — Poate mâine, că azi nu e de lucru. La taica părintele. — Poate poimâine, că azi nu e de lucru. — Mâine, poimâine, zise el oftând, dar astăzi cu ce potolesc eu opt guri și cu a Plăviței nouă? Ei ... o fi să fie, că cu mâna goală nu mă mai întorc acasă!... La cârciumă arvoni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul. Și glonț la târg. La târg se uită în dreapta, se uită în stânga, la fasole, la pâine, la pește, la pastramă, dar nu ... ...
Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit
... Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit de Antim Ivireanul Veniți după mine și voiu face pre voi păscari1 de oameni. Doftorii cei desăvârșit și înțelepți atunci mai mult măresc lauda meșteșugului lor, nu când cu hier și cu foc luptă patima să o supue, după cum iaste liagia războiului, ce numai când acĂ©ia ce pătimĂ©ște cu apipăeri mângăioase și cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului și cĂ ... lui și să-i învĂ©țe lucruri preaslăvite și poruncă noao și viiață cerească, cerca să afle slugi acestor porunci; și n-au căutat cetăț, nu s-au uitat la mulțime de oameni, nu s-au socotit slujba împăraților, s-au scârbit de putĂ©ria avuției, au urât biruința ritorilor, nu i-au trebuit limbile filosofilor, nu s-au slujit cu arme, după cum e obicĂ©iul ostașilor, nici cu alte meșterșuguri asĂ©menea acestora, pentru ca să nu aibă putĂ©re nimenea din cei necredincioși să zică că au tras la sine Hristos mulțimea cu unele ca acĂ©stea, ci numai s-au ... ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... X 12 XI 13 XII Epistolă scrisă cu gând să fie precuvântare la cartea Manualul vânătorului DOMNULUI C. C. CORNESCU Amice, Când mi-ai dat mai întâi să citesc manuscriptul tău, intitulat Manualul vânătorului1, ai arătat dorința ca să-i fac eu o precuvântare. Mai apoi ți-ai luat seama și m-ai scutit de această măgulitoare sarcină. În cazul din urmă, rău nu te-ai gândit, căci eu, după ce am răsfoit cartea ta, m-am luat în adevăr cu plăcere pe urmele tale de vânător; dar, pe când tu te ocupai cu gravitate ... mintea mea au putut aievea să-și însușească plăcerile și farmecul artei pe care tu, cel dintâi, o predai astăzi cititorilor români, înjghebată în reguli mai mult sau mai puțin riguroase. Daca chiar în anii tinereții, pe când trupul le bĂȘte (vita), cum zice Xavier de Maistre2 s-avântă mai lesne după zburdările inimii, dacă pe atunci chiar, gusturile-mi stătătoare și trândava-mi fire nu m-au iertat să deviu vânător, apoi d-acum înainte ce speranță să-mi mai rămână? mai ...