Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
... cu multă frică îl voi zice, întru lauda și cinstea ei: Bucură-te cĂ©ia ce ești plină de dar, Domnul e cu tine. Că mai mare și mai lăudat și mai cinstit tituluș decât acesta nu s-au dat din vĂ©ci, nimănui, nici să va da până în vĂ©ci, fără numai ei; că au aflat har înaintea lui Dumnezeu ... și au zidit toate lucrurile cĂ©le văzute și nevăzute, poate cu adevărat, cu cea desăvârșit a lui preputernicie, să facă stĂ©le mai luminoase decât acĂ©stea ce strălucesc pre ceriu și lună mai iscusită decât aceasta ce ne povățuiaște noaptea și soare mai strălucitoriu și mai luminat decât acesta, carele stinge cu lumina lui toate cĂ©lialalte lumini și ceriuri mai mari și mai largi în rotocolime și păsări mai cu dulce glasuri și flori mai cu multe mirosuri și copaci mai nalți și mai roditori și vânturi mai sănătoase și văzduhuri mai de folos și hiară mai multe la număr și mai de multe fĂ©liuri și mai ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul
... amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ... câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci ... Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii! ( Familia , XIX, 17, 24 aprilie/6 mai
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... se uită la noi, apoi șopti un ce tovarășei sale, apoi, după ce ieșirăm din biserică, îmi dete cunoștința. "Sunt sigură  zise  că nu mă mai cunoști; dar nu pot să mă mir, că știu bine cât m-am schimbat." Se poate înțelege uimirea mea, când mă încredințai că este aceeași persoană pe care ... ani mai-nainte o văzusem tânără și frumoasă; îmi adusei aminte de cuvintele prorocului: "O suflare trecu și floarea căzu, și pământul ce o purta nu o va mai cunoaște". Trei ani au fost destul ca să pună o deosebire grozavă între fata de atunci și femeia de acum. Dar multe sunt durerile omului ... au întemeiat; să ni le arate acestea, și atunci vom zice că trebuie nu numai să li se lase veniturile, dar încă să li se mai adaoge. Cei dintâi călugări cărora li s-au încredințat direcția mănăstirilor s-au arătat vrednici de sarcina lor și au împlinit în cuget curat dorința ... la bogății și au preumblat trufia lor în mijlocul obștii. Știu că sunt la aceasta excepții vrednice de cinste, dar aș dori să fie încă mai ...
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei
... Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri I În rai nici o minune plăcută nu lipsea. Văzduhul lin, răcoare, a crini mirosea, Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sânuri arome nesfârșite ... nu găseau răsunet în el a lumii plângeri; Căci scris era pe ceruri, pe frunze și pe unde: Nici umbra de durere aice nu ... îi ies lui înainte, Primindu-l cu zâmbire, cu gingașe cuvinte, Și-i zic: În raiul nostru bine-ai sosit, copile! Curând plecași din viață! Nu plângi a tale zile? Nu, căci am dat o clipă de viață trecătoare Pe alta mai ferice și-n veci nepieritoare. Și nu ți-e dor acuma de lumea pământească? Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească. Cum? Nu lași nici o jale pe urma ta duioasă? Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă Și vecinic după dânsa voi plânge cu durere! Zicând ...
... Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ... aminte ceasul când te-am văzut întăi. Ca marmura de albă, cu mâni subțiri și reci, Strângeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voi uita cum tâmpla c-o mână netezind Și fața ta spre umăr în laturi întorcând, Știind că nimeni nu e în lume să te vadă, Ai fost lăsat în valuri frumosul păr să cadă. În orbitele-adânce frumoșii ochi ce-ncântă, Pierduți în visuri ... crez. Tu ești? Tu ești aievea? Sau poate că visez... Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu piept Și fă ca pe vecie să nu mă mai deștept". Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre ... Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! O, dă-mi-i numai mie și nu ...
... dobitoc pe om nitot. Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr Și-n prăpastia pierzării îl tîrîește de păr. Decît toți a fi mai mare, în patria mea dorem Și pentru pogorîtorii cei din mine o gătem. Aceasta cum se lucrează ? Să lucrează prin păcat. Ca să calc în ... prin documenturi că de-a dreptul mă pogor Tot din spiță bărbătească din Vasilie Pogorâ€� ; Cînd dezbrăcat de sîmțire și în stihii desfăcut Nu voi auzi din aer nici nu voi sîmți din lut, Cînd focul ce zădărește patimile sufletești Și apa care dă vlagă vînzoșiei cei trupești, Întoarse la a lor vecinic ... nedrept și năpraznic, egoist și răpitoriu ? Ce puținare de suflet și de frică în zadar Cînd toate sînt trecătoare cîte vecinice să par ! Cînd adevărul nu poate să stea mult mistuit , Nici omul drept în uitare să zacă înnădușit ! „Ca p-a Livanului chedru pe păcătos l-am ... nume și blăstăm a-i arunca Iar a norodului lacrămi, pe care el le-au prădat, Ca puhoiul cel năprasnic cel mai strașnic întărtat. Îneacă, răstoarnă, spală, tot cee ce-au
Alexandru Hrisoverghi - Ruinelor Cetății Neamțu
... sânge, Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge. III O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare? Priviți marturul ce unul din veacuri ne rămăsese, Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse, Cum îl darămă și ... sărba, Strigați și băteați în palme, plângeați cu lacrimi fierbinți, Căutați unul la altul, dați din cap, crâșcați din dinți; Ș-acum vedeți daramarea, și nu ziceți un cuvânt! Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt? Oare nu era ș-acele vro jărtvă d-a măgulirii? Nu, fraților, nu, vă rog, nu mai dați prilej hulirii, Nu vă mai trageți asupră-vi hula neamurilor toate, Ci strigați, opriți pacatul, cereți cu glas o dreptate. Iară voi care pacatul nu vă sumețiți a-l face, Ci patimii vă-nchinați, cugetul poate vă tace? N-ați gândit că-i să dați samă veacurilor viitoare ...
... partea, apoi a se unge și a se lega cu o cârpă curată — după povață". La colțul unei case trase mai înăuntru de linia veche a stradei, citim, sub o ferestruică cu brizbize: „A nu se face murdării pe didul casei mele". Mergem mai departe, după legea progresului, și citim: „A nu se lipi afișe și orce alte necurățenii". La Moși, pe stâlpii unui mare umbrar de berărie: „A se plăti la moment. A nu ... Nominativ — Țalii sunt murdari; Genitiv — obrăzniciile Țalilor; Dativ — li se trag chiuluri destule și Țalilor; iar, a doua zi, când nu mai e năvală și „nu mai face trebuință", patronul suprimă pluralul; dă afară (acuzativ) doi Țali, și rămîne numai cu singularul abitual — cu un Țal — destul! Dar să lăsăm ... publicat, în diferite reviste de la noi și din străinătate, studii sociologice, importantisime, după cum susțin directorii respectivi... Graziella trebuie să fie cu un an mai tânără ca mine, dacă nu mai în vârstă; dar tot plăcută, plină de inimă, de avânt, de entuziasm... ...
Grigore Alexandrescu - Oglindele
... Grigore Alexandrescu - Oglindele Oglindele de Grigore Alexandrescu Am citit altădată, nu mai știu în ce carte, Că într-o țară mare, de aici nu departe, Plăcuta frumusețe trecea de urîciune: Cîți se-ntîmpla s-o aibă se socotea slutiți; Iar frumoși de minune Se socotea aceia ce era mai ... Așa fieștecine Socotea despre sine Ceea ce auzea, Căci chiar undele gîrlei ce curgea prin cetate Era atît de negre ș-atît de-ntunecate, Încît nu putea omul nici umbra a-și vedea. Dar după multe zile și vreme-ndelungată, O corabie mare, cu oglinzi încărcată, Trecînd pe lîngă ... furtună cumplită, Sau ca să zic mai bine, furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obștesc; Și pentru-al obștei bine, o pagubă oricare Nu mi se pare mare, Mai vîrtos cînd acesta nu s-atinge de mine. Împinsă de talazuri, corabia slăbită Se sfărîmă, dar marfă puțină s-a-necat; Oglindele mai toate le scoase la uscat. Locuitorii țării, Cîți se afla atuncea pe țărmurile mării, Cu toții alergară, Și-n grab le adunară. Se priviră în ...
... M-am așezat la masă. Căpitanul era însă nervos, nu își găsea astâmpăr. Mă întrebă deodată: — Ce te face să nu joci cărți? — Nu știu, i-am răspuns, dar simt că niciodată n-o să pun mâna pe ele. — Pe mine, urmă el, m-a îndepărtat ... și unul în altul scăparea de urâtul ce se cobora cu aripile întinse peste viața lor mohorâtă. Și au început să joace cărțile înainte. Bani nu mai aveau, atunci care dintre ei doi și-o fi dat părerea? au început să joace pe lucrurile din casă. Când am priceput ce se petrece ... ferea, ca de o molimă, să se întâlnească cu cei doi vecini, faptul era vechi de peste șase ani. Atunci am căutat să văd lucrul mai de aproape... Cărțile se jucau numai la cuconul Gavrilaș, într-același loc, lângă fereastra a doua din partea stângă. Eu, unul, nu i-am văzut începând jocul; îl începuseră cu șapte ani înainte; acum îl urmau. Poate aveau un răgaz de un ceas, două pe zi, și ... înșii, plini de păinjenișul țesut ani întregi de la un capăt la altul al odăii. Da ploua, da ningea, mutarea se făcea, căci, Doamne ferește,
Vasile Alecsandri - Sună pietricica-n vale
... verde de alună, Duce-se lelea nebună Blestemând iarba și pirul Și căutând-o cu firul Să-și găsească trandafirul. Frunză verde de susai, Leleo, nu mai zice vai, Din ochi lacrimi nu mai stoarce, Că ce zboară nu se-ntoarce, Firul rupt nu se mai