Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI DEPARTE
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 806 pentru MAI DEPARTE.
Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
... ție, căreia aș vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple. Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume. Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu ... rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai mai iubi pe Emin Scrie cu degetele pe cari le sărut. (1880 Februar) București 3 Mai 1880 Stimabilă Doamnă și respectata mea amică, Dacă v-am putut trimite atât de repede scrisorile în cestiune, cauza e că ele au fost totdeuna ... un merit pentru care îți voi fi recunoscător toată viața mea. Nicuță, fii cuminte. Pe mine m-apucă iar furia înnăscută caracterului meu, gelozia, cea mai rea și mai amară din toate patimele. Te rog să n-o hrănești, dacă nu vrei să-mi iei liniștea trebuincioasă pentru a iubi atât de ... și Madonă" și "Epigonii". Vai Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV
... voinicii noștri în soție, Pe JĂ²rgiu și pe Medru, gios te pogoară Ș-ajută lui Vlad în bătălie. Așa gândesc eu că-ar fi mai bine, Însă n-așteptați de-azi pănă mâne!... Ci cât mai curând trebuie-a merge, Că-amintere poate fi zădară Ajutarea. Cești doi pot s-alerge Degrabă fiind călăreț, iară Tu pedestru (precum din ... nu știea ce vor face, Că-între dânșii să scornisă-o sfadă Unii voind să călătorească, Iar' alții pe loc să hodinească. Din bătrâni încă mai mare parte Stă pe-aceaia ca cât mai degrabă Să meargă la Spăteni, nici să-întarte Domnia, prin zăbavă fără treabă. Drept aceasta țiganii grămadă Strângându-să-începusă la sfadă. Unii striga că ... groaznică moarte Porunci ca pe toți să-i înțape, Ce la tâlhărie avură parte, În pădurea ce era de-aproape. Hamza fu-înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copaci, grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte-îngrozită! Dar acelui nevinovat pare Că vânzarea-i și mai neomenită. Om ticălos, totuș' nu te spare De la fapte rele câteodată Pedeapsa,-ori cu ce moarte-așezată! Dacă estea-în Țarigrad s-auziră, Sultanului ...
George Coșbuc - Crăciunul în tabără
... acei ce de-a pururi au glume, Azi tremură muți și-nghețați În jalea cea fără de nume; Pustii ei simt, și-aruncați Departe la margini de lume. Iar codru-ngropat e-n zăpadă; Nu-i ușă, nu-i cale, nu-i loc. În haine ca-n zi de ... rîset în stradă, Și însuși bunicul acum Se-ndoaie spre geamuri să vadă Amestecul vesel din drum Și lupta cu plumbi de zăpadă: O ceată mai mare de fete Au prins de flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sunt plini Și-n gura și-n sînuri și-n plete... Și-aici, în ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... lui Caragiale, profesorul Suchianu, Delavrancea și alții. Se fac grupuri-grupuri și discuția se animează. Caragiale era într-o vervă drăcească. Se juca cu cele mai fantastice paradoxe și susținea, azi pro și mâine contra, tezele cele mai subtile, cu o argumentare și o demonstrație uluitoare. Pe atunci se începuse în Adevărul literar faimoasa polemică asupra artei pentru artă și asupra artei cu ... Să scriu versuri cu tendință, Dar cum mă silești să-ți fac, Voi învinge-anevoința, Însă numai cu tendința Să vă plac! Ca să-l mai necăjesc pe maestrul Caragiale, pentru care aveam un adevărat cult, i-am făcut în altă seară această epigramă la care a binevoit să ... cu poanta finală, la care un altul s-ar fi muncit mult. El pleacă odată cu Coșbuc la Brașov, și în ultimul moment îmi spunea: Mai e o minută până la plecare. Ești în stare să-mi faci o epigramă de șase versuri contra mea și contra foiletoanelor mele din Universul ... să le știi Tu, ce c-o zestre o să vii Necunoscuta mea soției. Bineînțeles, după aceste versuri interesante, logodna nu s-a mai ...
Alexei Mateevici - În zarea anilor
... În zarea anilor trecuți. E primăvară. Sunt în floare Salcâmii. Stau pe gânduri puși. Și o căldură-mbătătoare Și o miroznă-amețitoare Mă duce lin departe-n zare, În zarea anilor apuși. Ș-atunci salcâmii gânditori Stau înfloriți în zori de foc; În umbra crengilor cu flori Visam eu visuri de ... în floare, gânditori... Dar unde-s visele cu flori? Aceia ani, acelea zori Trecuți de-acuma sunt și duși În zarea anilor apuși. Chișinău, 13 mai
Alexei Mateevici - Căutarea lui Dumnezeu
... Eu nici aicea n-am găsit. Și iarăși văd minune nouă: Roș-sângeratic cerul arde Dintr-însul ploi de fulger plouă, Ducându-se-n vârtej departe. Și toate ard, de foc aprinse, Și sufletu-mi înspăimântează, Dar focuri și săgeți nestinse, Pe Domnul nu-L înfățoșează. Dar iată — liniște cerească ... face Acolo sufletul să-mi zboare: În raze vii, strălucitoare, În sfântă liniște și pace, Eu, împăcat, voios Îl simt Pe Cel din vecinicie sfânt. Mai
George Topîrceanu - Balada unui greier mic
... venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai... Și cum vine de la munte, Blestemând Și lăcrimând, Toți ciulinii de pe vale ... A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă: - Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam și eu s-adun O grăunță cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe ... Care-odată tăbărând Peste dâmburi și vâlcele Și focuri multe-aprinzând, Se părea stele picate Sau fulgere înfocate, Lucind pe fier fioros Și făcându-l mai tăios? Unde-s hatmanii aceia De buzdugani purtători, Ce cu a lor bărbăție S-au făcut nemuritori? Unde-i ceata panțirească, Ce păzi ... lănci, Și sărea ca niște ciute Peste șanțuri și pălănci? Și a arcașilor ceată Ale cărora săgeată Pătrundea fără de greș Dușmanii cei mai aleși? Unde-s cete cu sinețe A ghibacilor plăieși Ce la războaie-ndrăznețe Bătea numai în cămeși, Cu pieptul și brațe goale, Dușmanii ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... Trăsnind ... mânca-o-ar focul! Retează capul lui Cobuz Ș-astfel ne curmă jocul. Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată, Și nu departe-am tăbărât De Plevna blestemată. În fața noastră se-nalța A Griviței redută, Balaur crunt ce-amenința Cu gheara-i nevăzută. Dar și ... acum rămăsese Cinci numai, cinci flăcăi din ea, Și cu sergentul, șese! ... Veni și ziua de asalt, Cea zi de sânge udă! Părea tot omul mai înalt Față cu moartea crudă. Sergentul nostru, pui de zmeu, Ne zis-aste cuvinte „Cât n-om fi morți, voi cinci și eu, Copii ... da-o-ar Domnul să-mi îndrept Această mână ruptă, Să-mi vindec rănile din pept, Iar să mă-ntorc la luptă, Căci nu-i mai
Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana
... opri; apoi privirea-i peste lume aruncând, Lumină adânci prăpăstii, mănăstirea învechită, Feudală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe Părea unul din acele osianice palate Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc: Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stânca, peștera adâncă, în vechime ... a sa țară se întoarce blestemând. Niciodată astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor câmpie, Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat, Niciodată mândru vultur ce-n văzduh se cumpănește, Acel domn al atmosferei ce un ... așa a țării lege; Ca tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor: Al sudorilor străine rod ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot românul, țării lui folositor. Cugetări adânc ascunse, idei drepte și înalte, Ce în inimile-alese ura lor le apăsa, Vor ...
... cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în cer, a sorbit din lumina cea mai sântă, și-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în cer. Repedea umflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter ... citi cu o semivoce sarcastică: Opera italiană... Ughenoții. — Ai vrea să fie română? zisei indiferent. — Se-nțelege. N-am putea avea o muzică... mai dulce și mai frumoasă ca cea italiană? — Nu ești venit de mult. — Nu. — Înțeleg, zisei. — De ce? — Oamenii noștri, zic eu, sunt de ... Românie. Și încă dacă și-ar ăfiî câștigat prin ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai ...