Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... din menajerii; ele afară de chinul dureros al captivității mai sufăr unul, care acuma văd eu cât e de neplăcut - să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase. Dar dacă ar fi numai privirile! Exemplarele din menajerie, publicul este rugat să nu le atingă; pe mine, băiatul, cu mâna plină de spumă de zahăr, mă și pipăie ... râd; lângă ei pe o lavița, cântă doi lăutari. După gesturile și grimasele cobzarului, după mișcările ce le face cu pântecele pare a fi un cântec obscen. Dacă n-ar fi trăsurile, care se-nvârtesc mereu pe dinaintea otelului, aș auzi tot... Zece ceasuri... Să mă culc... Las ferestrele deschise și lumânarea aprinsa și mă așez ... un cățel mic, alb și lățos... Mă culc supărat la loc. Mai am două ceasuri și scap... Bietul dobitoc!... Acu încep vâjiiturile măturoaielor... Dacă ar fi cățelul favorit al vreunei dame, - parcă-am văzut una adineaori la "confiserie" cu un cățel în brațe -, și ea ar fi amica vreunui om influent din localitate, atunci măturătorii... Ceartă jos în cafenea... S-a spart ceva... parcă o ușă cu geamuri trântită cu ... ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
... din contra... dar este un lucru la mijloc, cucoană. Nu sunt deprins a mânca singur: în societate mâncarea se pare a fi mai gustoasă, gustul se pare a fi mai mâncăcios... Aș vrea dară... - Să ședeți la masă cu noi? - Dacă nu va fi cu supărare... - Putem începe chiar de astăzi. Ați fost aseară la teatru? - Am fost. - Cum vi s-a părut Maria mea în rolul ... plăcut. - Pentru ce? - D-șoara joacă cu prea mult foc. - Și de aceea nu vă place? - Da; artistul ar trebui să fie totdauna răce, răce ca dreptul pozitiv, răce ca litera legilor, răce ca pandectele, răce ca... - Dar fi-va el atunci natural? - Pentru mine. - Cum așa, pentru d-ta?... - Natura mea fiind răce, răceala pentru mine e naturală. Doamna Pacht trecuse peste patruzeci ... c'est peu dire!) și, deci, pentru a plăcea unei femei, trebuie mai înainte de toate s-o previi făr-a fi văzut, s-o faci s-admire caracterul și generozitatea ta, să-i apari ca
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... ascultând, cu jale: Ce să fac! Așa-i sub soare! Dar, te rog, spune-mi, moșnege, lat e drumul nostru oare? Mare de n-ar fi! Altmintrea până la viață nu-i? Vâjul îi răspunde-ndată: Pune-ți, doamne, grija-n cui! Drumu-i mic, fără putere, cam așa ca-n miez de vară: La primejdie n-ajunge din potcoavă până-n scară! Vâjul tace; craiul râde; sfetnicii se fac ocol: Pentru dânșii, cum se ... lucru-așa de minunat; De la un plugar să ceară sfetnicii vorbă și sfat, Nici nu s-a pomeni-n lume cât va fi iarna și vara! Mai umblă vâjul prin casă, mai râde și zise iară: Haida de! Glumă să fie, chiar de-ar fi așa cum nu-i Și-ați ajunge pân la vorba și sfatul țăranului: Totuși nu v-aș spune (deși mi-aș face pomană), Omul câte ... în față la moșneag cu grijă mare. Oare-l criticau și-acuma? Ce fel de logică are? Nu-i poveste! Chiar de cumva bătrânu-ar fi cuvântat Nonsensuri cât Himalaia, dânșii n-ar fi ...
... pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii ... de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e ... în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor jicnițe, grînare, Ca p-albine ne adun ; Cînd sunt pline de mîncare, De tot ce-are țara bun, Gonesc musca, înfund înfund uleiul. Ne pun fum ca să fugim ; Ei iau mierea, noi bordeiul Gol ca ...
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... și iar pule, belite și răsbelite, în toate părțile. — Vai de mine și de mine, nepoate! Asta încă-i una. — Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi, mătușa! Dar așa sînt sute de sute și mii de mii, în cur să le ții!… ’Tu-i așa și pe dincolo că ... ce să faci ca să te desfaci de dânsele răpede-răpede și să scoți bani înzăcit și însutit decât pe păpușoi, dar ce mi-i da? — Ce spui, mătușă? Învață-mă, că ț-oiu da ce mi-i cere și un vrav de pule pe deasupra… Când a auzit baba de pule, i-a zvâcnit inimaâ ... cum șuerăm noi oile la strungă, ș-apoi atunci, ține-te la frecuș — cât ce-i putĂ©, că las’ dacă m-a da de rușine. Iară când te-i mulțumi și-i vrea să te lese de frecuș, să strigi la dânsa: ho! ho! haram nesățios! Și atunci ... a fost Hristos și cu Sfântul Petru? Că numai ei sunt așa făcători de minuni… — D-apoi dă, cucoană, mai știu eu cine să
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... ce-mi frământau mintea în acel moÂment. — Cine sunteți și ce voiți de la mine? mă adresai furios către dânșii. Însă comisarul poliției, ca și când n-ar fi auzit întrebarea mea, nu-mi răspunse nimic, ci, plecându-se, începu a se uita pe sub patul pe care adormisem. Apropiindu-se apoi ... rilor, care, descoperind într-însul un deosebit talent limbistic, l-au trecut cu studiile în institutul orientaliștilor*. Ieșind din acesÂta cu diplomă, fu trimis ca misionar în Abisinia. Admirabila sa elocință teologică cuceri toate inimile, captivând chiar și pe Negușul Menelik. El ar fi putut face carieră strălucită, dacă nu s-ar fi lăsat condus de inspirația sa pentru niște idei ciudate, la o dispută ce sta în contra dogmelor vechilor apostoli. El își alcătui o filozofie exclusivă ... mea creștinească. Săracă este ofranda ticăloasei mele rămășiți, dar zbuciumat în viață, sărac m-am născut și sărac am murit, respins fiind din sânul societății ca funcționar, ce-și câștiga pâinea pentru viitor. Eu am fost născut din rândul acelor creaturi nemernice, arunÂcate ca ...
Ion Luca Caragiale - O invenție mare
... ăi doi tâlhari... la mijloc... pe Golgota, de... - Bine, bine, zise Dumnezeu, vrând să schimbe vorba... Tu... ai mai fost p-acolo, pe la ei? - Da unde-mi fac eu vacul, stăpâne? la ei și cu ei: ziua și noaptea nelipsit, nici în somn nu-i las... Cine-i crește? cine ... De când îi tot dăscălesc eu? giaba: sunt grei de cap. - Bine, bine, zise Sâmpietru, văzând pe Dumnezeu necăjit, te știm noi ce procopsit ești; da Dumnezeu vrea dovezi, nu vorbe... Haide, nu ne mai împuia capul cară-te, cât e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! Ce ... numele omului!) Și… s-a-mprietenit amândoi și, de colea până colea, mai una-mai alta, s-au dus la berărie. Ce-or fi vorbit ei acolo, ce s-or fi sfătuit, ce i-o fi șoptit neamțului - Aghiuță știe: destul că neamțul n-a putut dormi toată nopticica de gânduri... Pe urmă ș-altă noapte și altele multe ... apostol se uită, și-ncepură amândoi să se scarpine-n barbă și să se privească adânc cu ochii lor înțelepți. - Așa e, Doamne? întrebă Aghiuță. Da
Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe
... tras de boi. — Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho ... pește să mănânci. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele. Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du ... bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în ... gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca ...
Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească
... • • • • • • • • • • • • Nu mergea cu pompă mare, Ci călare voinicește Și la cap legat turcește ; Ca galeongii dinpreună Și mazdrac fiind în mînă ! Și pe unde nu gîndeai P-acolo îl întîlneai ; Tiptil, pe jos și călare Prin tîrg și prin ... • • • • • • • • • Vai, o, Țară Românească Vezi cin' să te stăpînească ? Un Dumitru Turnavitu Care n-ai mai fi gînditu ! Păi, să te fi dat de-o parte, Că facea prin București Tot tarturi mavroghenești ; Apoi avea o mîndrie Lipită de mojicie Și-atîta o semeție, De nimeni nu ... goale. Alteori sta prin pridvor Pînă se scula din somn. În scurt se afla al vremii Al doilea Mavrogheni Avea în cap o căciulă Țuguiată, ca o sulă, Și o ghebă în spinare De nu făcea cinci parale, De aba roșie ruptă Cu ață albă cusută, Cu poturi, cu iminei, Se ... Chiar vătaf de haimanale. C-o grămadă de voinici Tot arnăuți, șocarici, Avîndu-i pe lîngă dînsul De nu puteai să-ți ții rîsul. Și da prin tîrg cîte-o raită ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... žO, fiule! îmi zice, iată a ta speranță, Te sfătuiesc s-o iei.â€� O, cruceliță sântă, tu prea duios dar ești, Dar ca să mângâi dorul, acest dar îi dat ție, Deci un etern amor în mine întărește Către a mea soție. Purtându-te la pieptu ... cruceliță, Ce-ți șoptea ea atuncea când te ținea lipit La recea ei guriță? În ore de pe urmă, când sufletul se stinse, Când ochii ca de gheață nu mă vedeau plângând, Și când a ei viață ca zorile se stinse, Pe fața ei pierind. Când moartea pe viață zbuciumă ne-ndurată, Precum zbuciumă vântul un pom până ce-l rumpe, Crăbindu-se ... amată, În mormânt să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ce ți-au șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n cer să-l locuiască? Au doar că pentru mine atunci se ruga poate? Acelui pus pe cruce ... păcate A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi săruta și eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ei guriță, Ca ...
George Coșbuc - Dragostea păcurărească
... i ești frate, de-i ești tată, Numai om să fii frumos; Te dezbracă și te tunde Și cătană te răspunde. Iar cătană... n-ar fi greu Și plăcea-mi-ar, plăcea mie Să tot fiu în cătănie, Dac-aș fi-n pământul meu Să trăiesc, cum se trăiește, Cum știm noi, ardelenește! Dar te duc, ca să fii dus Și să nu mai vii acasă, Căci cu anii nu te lasă Din porunci; și-acolo nu-s Oameni cu inimă bună ... or vrea păstorii, Eu s-ascult ce zic maiorii? Oh, și-apoi să fiu închis, Între ziduri de cetate, Unde soarele străbate Numai rar și ca prin vis Și să plâng cu lacrămi crunte, Largul meu, ce-aveam la munte? Țări străine! Mult amar, Mult amar de cine-și lasă Mamă ... cum să petrec! Să vă las câmpii iubite, Oi de mine păstorite Să vă las, căci mâine plec! Oare după ani de jele Iar veți fi voi ale mele? Renturna-voi oare când? Prin poiana de la Cruce Mai putea-mă-voi eu duce, Mai putea-voi eu, lătrând Și pitit ...