Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOTUL
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 2348 pentru TOTUL.
... pustii. A lui Zamfiră preaiubită, Cu negri ochi împodobită, Îl mângâia cu dezmierdare, Mărturisind a sa plecare. Dar el în sine tot purta O mâhniciune tăinuită, În inimă pecetluită; Și-adeseori nevrând ofta: Păsăruică mică, Tu nu știi de rău, Nimenea nu-ți strică Cuibușorul tău. Pe ... A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare au crescut. Eu știu de la ... după moarte tânguire! Sau în sfârșit istorisire Sub șatra a unui țigan?!! Uitând cu ură lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea ... acum nu te mai vreu. Și tu măcar pân' la moarte De m-ai bate, de m-ai arde, Și bucăți de m-ai tăia Tot voi face cum voi vrea. Alecu Ce nu mai taci, că am urât A voastre cântece țigănești. Zamfira Dreptate ai să le urăști ...
... pustii. A lui Zamfiră preaiubită, Cu negri ochi împodobită, Îl mângâia cu dezmierdare, Mărturisind a sa plecare. Dar el în sine tot purta O mâhniciune tăinuită, În inimă pecetluită; Și-adeseori nevrând ofta: Păsăruică mică, Tu nu știi de rău, Nimenea nu-ți strică Cuibușorul tău. Pe ... A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare au crescut. Eu știu de la ... după moarte tânguire! Sau în sfârșit istorisire Sub șatra a unui țigan?!! Uitând cu ură lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea ... acum nu te mai vreu. Și tu măcar pân' la moarte De m-ai bate, de m-ai arde, Și bucăți de m-ai tăia Tot voi face cum voi vrea. Alecu Ce nu mai taci, că am urât A voastre cântece țigănești. Zamfira Dreptate ai să le urăști ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la iveală, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu olane roșii. Fumuri groase, negre clăbucesc din coșurile fabricilor. De departe s-aud bocănind în șantiere ciocanele de fier ... fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde a descălecat acum optsprezece veacuri împăratul Traian, pune întâiul pas pe pământul țării românești tânărul prinț Carol I, chemat să ia ...
Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae
... acea stricăciune mare ca să-i piarză. Mare era, cu adevărat, dragostea lui Moisi spre jidovi, iar mai mare au fost dragostea lui Hristos spre tot neamul omenesc. Căci Moisi numai pentru un norod pohtiia să moară, iar Hristos pentru toată lumea. Și Moisi nu zice: piiarde-mă numai pre mine ... la sfânta Evanghelie de astăzi: Sufletul mieu puiu pentru oi. Și într-alt loc iară zice că: Să cade să se înalțe fiiul omenesc, ca tot cela ce va crĂ©de într-însul să nu piară, ci să aibă viață vecinică. Deci de pe aceste vorbe ce-am zis vom putea ... să păstorească pre oameni, dând învățătură fieștecăruia după vârsta și rânduiala lui, că precum sunt boale de multe fĂ©liuri și nu să pot vindeca tot cu un feliu de doftorii, așa nici cu un feliu de învățătură nu să pot odihni, nici să pot îndrepta toate firile omenești, ci unii ... i va lăsa săraci, ci le va trimite alt mângătoriu, pre Duhul Sfânt, carele îi va învăța pre ei toate și-i va povățui întru tot adevărul, care făgăduială au rămas, necurmat, la toți arhiereii ce au păstorit, după vremi, turmele sale până în zioa de astăzi și va fi până ...
Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea
... strălucitul altar al zeului, pe care nu o dată se consumă vieți omenești, averi și onoare. Femeia a fost, este și va fi tot femeie, și Aspaziile moderne puțin se deosebesc în princip de Aspazia antică, care, sfătuind pe legiuita soție a lui Pericle, îi zicea: â ... mobilă, podoabă, sau sclavă,și nici măcar soție, penÂtru că amorul este neînduratul dușman al lui Himen. Femeia treÂbuie să fie curtenită în tot timpul de bărbat. Noaptea ea să intre în brațele soțului ca mireasă, iară dimineața să se scoale ca feÂcioară nevinovată...“ De așa ... fără poezia amorului? Și ce înseamnă în traducere modernă fabula pomului cunoștinței, de care scrie Biblia? Omul a fost și va fi în tot timpul însetat să vadă ceea ce nu vede, să afle ceea ce nu are. Cu acest cusur el se naște și crește și cu el ... fioroasă, ce cumplită iarnă afară! Viscolul mi-a troienit ferestrele odăiței în care mă aflu culcat bolnav de sufeÂrințele bătrâneților; mă doare tot trupul și ciolanele, și natura pare că din îndurare mi-a trimis pe câteva clipe mângâierea din vis a de mult ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... se veștezi, a putrezi și a se dărâma. Așa e istoria tuturor națiunilor, așa se sfârșește și viața a tot ce există și se mișcă în natură. Este deci luxul favorabil pentru dezvoltarea și bogăția unui popor? Răspunsul ar trebui să fie că atunci numai ... frățesc, unde părinți la baricade ucid pe copii și copiii pe părinți; pentru că omul, măcar că trece prin toate fazele filozofiei, rămâne la fond tot om, adică animal ce poartă în sufletul său de la zidirea lumii și a mamiferelor instinctul de lăcomie și răpire, instinctul egoismului spre ... și perine de puf. RoÂmanii, cucerind jumătate de lume, întunecară cu luxul lor orienÂtul, adunând în capitală bogățiile Asiei Mici, Arabiei, Mediei, și tot ce produceau acele țări se înghițea și se mistuia în bâlciul colosal al Romei, ce era în acel timp centrul Universului plin de covoarele Babilonului ... complot misterios spre a răsturna un așa regulament barbar după opinia lor, și în ziua hotărâtă această armie de femei, înarmată ca în tot timpul cu tăiușul frumuseții și al ademenirii năvăli pe forum și pe străzile ce duc la Capitoliu, oprind în cale pe toți senatorii ce mergeau ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... cerul seninează, Stelele pier toate de-a zorilor frică; A soarelui raze chiar ca de foc suluri Aprind răsăritul; și Dragoș tot doarme. Soarele se urcă pe-a cerului boltă, Amiazăzi arde cu de văpăi raze, Iar din brazi prin coajă smoală lăcrimează, Și eroul ... încă doarme. Domnitoarea nopții, luna mângâioasă, Răsărind se uită holbat peste codri, Și din a sa urnă se revarsă rouă, Iar eroul Dragoș tot greu încă doarme. Negreața s-înalță pe bolta cerească — Adânc întuneric — sosi miezul nopții, Se trezi eroul din al său somn tare Și ... Ce zguduie zidul, dârdâiesc fereste, Și în întuneric fulgerul clipește, Sala luminează de focuri ciudate. Se deschid cu buhnet ușile la sală, Se arată umbre tot în giulgiuri albe, Cu făclii aprinse aducând schelete Cu-a lor mâini uscate o raclă de spijă. În mijlocul sălii au pus ele ... Acea cetățuie albă fu zidită În timpuri trecute de-a iadului duhuri, Și bașce și turnuri grămădind pe scale. Fiora cu moarte pe tot muritorul. Dragoș, făr’ de frică, în gând cu Dochia, În suflet cu pizma tocmai ca furtuna, Sfărmând porți de schijă și rătezuri groase, Intră ca ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Dochiei și ursitorile Ursitorile Mușatin și codrul Dragoș Vodă cel bătrân Peste codri sta cetatea... Între nouri și-ntre mare Doină (Ce stă vântul să tot bată) De-atâtea ori... 1881 Mănușa (după Fr. Schiller) (de Friedrich Schiller ) Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Sarmis Gemenii Gelozie ... colbul școlii... 1882 Apari să dai lumină Renunțare Nu mă-nțelegi Ochiul tău iubit Ochiul tău iubit (variantă) Dacă iubești fără să speri Și oare tot n-ați înțeles... Și oare tot n-ați înțeles... (variantă) Să fie sara-n asfințit Un farmec trist și nențeles Mușat și ursitorile Oricât de mult am suferit 1883 Luceafărul Doina ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... ta! Frații tăi mie-mi striga: Pe Lenuța nu o da! Tu ai dat-o, blăstămate, Pe hotară-ndepărtate; Dar te blăstăm, blăstăm greu Din tot suflețelul meu: Pământul nu te primească, Țărna nu te mai voiască, Lutu-afară te izbească, Căci de dorul Lenuței Rumpu-mi firul vieții! Astfel dânsa ... Și pe câmpuri floarea-i floare, Și de când e lumea lume N-a mai fost așa minune: Să meargă viul cu mortu Tot alăturea cu codru, Să meargă viul aproape Cu cel mort, ieșit din groape! Alelei! minune mare, Viu cu mortu p-o cărare! Constantin bine-auzea ... și cântecul Cum păzim noi umbletul Asta-n seamă n-o băgară, Calea lor că și-o urmară. Patru zile lungi de vară Ei au tot călătorit, Puțintel au odihnit. V Când a fost a cincea zi, Soarele când răsări, Au zărit și satul lor, Plin de ... Măritată-i, măritată, Într-o țară depărtată: N-oi vedea-o niciodată! Însă fie blăstămat Cine o a-ndepărtat! Dar Lenuța nu-nceta, Tot bătea și se ruga: Lasă-mă să intru, lasă! Și mă-sa cu greu o lasă, Și pe scaun o punea Și la dânsa cum ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Prolog
... aceasta este a scriptoriului. Luând firul istorii neamului nostru romănesc, de când să au așezat în Dacia, câți și mai câți bărbați, cu tot feliul de vărtuți strălucitori, am cunoaște doară acum, deacă să ar fi aflat între români, din vreme în vreme, bărbați care să fie scris viața ... toată cercarea mea, că nu aflai nici o urmă de adevărați strămoșii noștri, și mă încredințai, spre mâhnirea mea, cumcă țiganii noștri și la Eghipet tot aceiaș sunt ca și pe la noi, adecă defăimați și de toți urgisiți, ce nu vor să păzească nice o rânduială sau să să îmbunătățeze ... trecând un glonț de tun aproape, mi-au uscat un picior ș'am rămas învalid . Deci am luat slobozie de la slujba oștenească. De-atuncia tot aici sunt, la Eghipet. Dar, crezi-mă sau ba? cu toate aceste nu-mi pociu scoate din inimă dorul țării în care m'am născut ... pe ai săi? Eu socoteam că voi auzi cât de curând că pe tine au rădicat ceata vĂ²ievod, dar bag de samă, nătărăul acela tot trăiește și împute lumea!... Scrie-m, rogu-te, cum vă aflați, că eu încă mă țân de ceata voastră și nu mă am lăpădat până ...
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... Și mângâieri, și chinuri mă zvârcolea în vis. Pe câmpul norocirii objetele în sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfățișa grămadă, Cuvânt, vedere, cuget... în tot mă rătăceam. Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortoiate; Stam să-mi mai iau odihnă, și gânduri mestecate Mă îndrepta-n picioare, m-oprea... și ... Astfel păcatul este viclean ș-amăgitor! X Mă pomenii în casă-mi, și visu-și schimbă fața, În sânul casei mele eu mă vedeam străin: Tot nu ținea de mine, și însăși a mea viață. Rece, fierbinte-n toate, totul mi-era un chin. Voiam să-mi vin în ...