Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.
Alexandru Macedonski - Pădurea
... pe sub seară și-adăpostește-a lui comoară De dragoste înflăcărată sub umbra ta ce-l înfășoară, Din om ce este-l faci să pară ca sântu Gheorghe de măreț Și tremură sărmana fată sub buza lui de îndrăzneț. Pădure, cadrul tău convine la bucurie și durere... Dar cântecul ... liber și să reia a lui putere, Pădure, are trebuință de cadrul și de umbra ta. Cu gândurile mele singur aș vrea ca să mă pierd în tine, Să simt o dulce voluptate sorbindu-ți aerul cel viu, Să nu mai s-afle om să știe nici de-al meu nume, nici de mine, Și tot așa să nu mai fie nici om de care eu să știu. Tăcut, sub frunze ca nălucă să mă strecor fără-ncetare Pe unde locul mai sălbatic s-ar întâmpla în drumul meu, Iar dând uitării lumea-ntreagă și eu s-am parte ... e vecinic așternut. Și cufundat prin al meu suflet în armonie și verdeață, Răpit din visele frumoase ce-n al meu cuget s-ar ivi, Să simt și lumea să ...
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... scriu. Făcutu-ț-am izvod dintăiași dată de mari și vestiți istorici mărturii, a cărora trăiescÅ și acum scrisorile în lume și vor trăi în vĂ©ci. Și așa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână și din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintĂ©lile ... care am fost logofăt mare în Moldova Cap. I - de Italia Toate lucrurile, dacă să încep a spune din ceputul său, mai lesne să înțeleg. Și neamul moldovĂ©nilor fiindÅ dintru o țară care să chiamă Italiia, de Italiia și de Împărățiia Râmului, a căriia împărății scaunul, orașul Râmul, în dricul Italiei ieste, a pomeni întăi ... s-au zis mai sus, limba de mare și apoi Stiriia, Carintiia, Avstriia, țările Împărăției Nemțești; dispre miiazănoapte franțojii, dispre apus Hișpaniia, iară dispre amiazăzi să închide cu marea ce-i zicem noi Albă și totu acĂ©ia ieste carea să închide pănă la Țarigrad. Grecii zic Italiei cu altÅ nume Hesperiia, di pe Hesper, steaoa cĂ©ia căriia zicem noi luceafărul cel de noapte, că ... ...
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... așa de procopsit era și băiatul lui Nastratin Hogia. Când s-a întors acasă din străinătăți, a cerut lui tată-său să-i deie o odaie pe seamă, unde să-și așeze biblioteca și să studieze ziua și noaptea. Tatăl, foarte mulțumit că are așa fecior, i-a făcut pe plac. Seara, după ce și-a așezat ... a pus băiatul în pat, cu lumânarea alături, pe măsuță, să citească, ca orice tânăr studios. Dar, ridicând o dată ochii în sus, ca să reflecteze mai adânc, ca să-și reverse în spirit cine știe ce amintire, ce să vază!... O bârnă din tavan era mânjită... de o vacă, ori de un bou, ori de o mânzată, ori de un vițel!... în sfârșit, vârsta ... Cronicarii povestesc pe larg despre isprăvile și înaltele merite ale mărinimosului erou. Din parte-ne, credem că ajunge această scurtă notiță; nu avem loc aci să-i facem biografia; destul să arătăm că sir John Falstaff este și va rămîne una din cele mai nobile, cele mai strălucite și mai neuitate figuri ale istoriei Engliterii. Viteaz ... ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... O fată de-mpărat, cerând Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blând, Și cum te cheamă? Ana. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. P-un nor de aur lunecând A zânelor crăiasă Venea cu părul râurând, Râu galben de mătasă. Crăiasa-n purpur și ... De pom cu floarea albă, Făcea, având mărgăritari, Dintr-înșii Ana salbă. Crăiasa vine iar. Zărind Frumoasa jucărie, Aprinșii-i ochi mai mult s-aprind Să aib-acea mândrie. Ce-i asta? Salbă! Ard răzleț Mărgeanuri roșii-n pară, Și n-ai fi dat d-ajunsul preț Al salbei, dând o ... a pierit norocul. A treia zi, privind în lac Copila, ca-n oglindă, Cerca și nu putea pe plac Un brâu pe trup să-și prindă. Crăiasa vine iar. Grăbit S-a-ncins atunci crăiasa, Și cât de strâns i s-a lipit De caldul ... Alăturea o dată! Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, că am eu multe! Nu vreu! Și-n urmă asta ce-i? De ce
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... stăpân Ne-au trimis a întreba De măriți fata ori ba." El răspunde-atunci cinstit: ,,Dragi voinici, bine-ați venit, Dragu mi-e să v-ospătez, Cu voi să mă desfătez, Dar oricât m-ați întrebat, Fată n-am de măritat." Da-mpăratul din Apus Au venit și nu s-au dus, Două vorbe ... mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc, Eu nu mai îmbătrânesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ... ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurând Și din gură-ncet cântând. Una-i zice: Â Drag băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Â Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub soare. Zise-a treia: Â Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț ... eu tot voi împlini. Zâna pe copil se pleacă, Ochi-n lacrimi i se-neacă Și ea zice-încetișor: Â Nani, puișor, Cerul, când o ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
... le bune și ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile: cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acĂ©stea toate să le întindem și să le lărgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și făr’ de lĂ©ge, carile nu să cad. Drept acĂ©ia, să cinstim și să slăvim pre ziditorul nostru și să-i mulțămim ca celuia ce ne-au făcut și ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul să slujim Dumnezeului celui putĂ©rnic și bun și întru nimica să nu lăsăm soarta diavolului, vrăjmașului lui Dumnezeu și pierzătoriul sufletelor noastre, să nu-l lăsăm să ne stăpânească el, ci totdeauna să rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că a lui făptură și zidire suntem. Gură ne-au dat ca să o desfacem și să o deschidem și cu mare glas să lăudăm mărirea și putĂ©rea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârnave, care nu să cad, nici să cuvin, de care apoi vom da și seamă la zioa cea mare și înfricoșată a judecății, la a doao venire a ... ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... simpaticul Costică a venit la București cu o afacere foarte importantă; că a plecat de-acasă acum câteva zile, cu intenția să sosească chiar a doua zi în Capitală. De ce n-a sosit decât peste trei zile și jumătate, se explică ușor ... pe la Valea Călugărească, la un prietin, cu ocazia culesului; s-a încurcat o zi s-o noapte; prietenul a vrut să-l mai ție, ca să vie amândoi în București; dar Costică i-a zis: „C-eșt' copil!?" și a plecat. — Îmi par' rău că ... mulțumit, departe de zgomotul Capitalii... — Bine, Costică, vara ca vara; dar iarna, nu ți-e urât? — Ei! aș!... — N-aș putea iarna să stau nici o săptămână... — Parol? — În sălbătecia aia... — C-eșt' copil!? Încă un rând de halbe... — Ei, aș! — Ale din ... se golească cele din urmă halbe, un supliment de anchetă nu strică. Cât de important va fi acest supliment, se va vedea îndată. Prietenii țin să ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar și-i pleacă. — Eu tocmai de asta am ținut să vă vorbesc, ca să vă rog... ca să vă rog să fiți mai indulgenți cu Artur... Ce Dumnezeu, pentru un punct la sută! — Ei! ei! un punct... Apoi aia trubuie ca să fie conziderat, mă rog frumos la doamna. — Ei!... dacă ai vrea d-ta! Se aud trosnind fălcile doamnei. — No! că-z aia altcum ... chemat doamna, mă rog. Că-z eu dacă nu mi-ar fi făcut onoare doamna să mă cheme, eu apoi n-aș fi cutezat altcum să mă prezentez la doamna, mă rog frumos.... Zic zeu lui Dumnezeu! Doamna sună. Jupâneasa intră. — Să-l dați afară pe domnul. — Să am iertare, mă rog... — Afară! Doamna iese pe unde a venit, foarte nervoasă. — No! că-z nu trubuie să fie grobiană doamna! mă duc, mă rog... Cu tot reșpectul și conziderățiunea... am onoare. Jupâneasa îl împinge. D. Tiberiu pleacă înjurând ungurește. De prisos a ... în vreme ce d. Mandache citea o gazetă, i-a zis d-lui Bumbeș cu toată asprimea: — Și, în sfârșit, alege! vrei ...
... Alexandr Puşkin - Poetului Poetului de Alexandr Pușkin traducere de Alexei Mateevici (Sonet) Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi județul și râsetul prostimii, Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minții tale zbor, Desăvârșește-ți roada ...
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
... nu! un codru ce de veacuri stă-n picioare Ca o strajă neclintită nu atât de lesne moare. Fruntea sus! Din piroteală te deșteaptă. Vei trăi, Căci menirea ta e mare! Să luptăm! Așa grăi. El, stejarul-Eliade, către codrul-Românie, Și un freamăt lung străbate toată pacinica domnie. Ca prin farmec toți copacii își ridică cu ... Fruntea-ți plină de lumină și privește din trecut Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut Într-o marmură eternă umbra-ți sfântă să se-nchege Și cum astăzi ți se-nchină și te-admiră codrul-rege! Note Poezie scrisă cu ocazia dezvelirii statuii lui Ion Eliade Rădulescu în ...
... Alexei Mateevici - Poetului Poetului de Alexandr Pușkin traducere de Alexei Mateevici (Sonet) Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi județul și râsetul prostimii, Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minții tale zbor, Desăvârșește-ți roada ...