Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PURTAT
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1112 pentru PURTAT.
Vasile Alecsandri - Brumărelul
Vasile Alecsandri - Brumărelul Într-o verde grădiniță Șade-o dalbă copiliță Pe-așternut de calonfiri, La umbră de trandafiri. Trece-un voinicel cu grabă, Și din fugă o întreabă: —Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță, Ești nevastă, ori ești fată, [1] Ori zâna din ceri picată? —Nici nevastă sunt, nici fată, Nici zână din ceri picată, Ci sunt floare garofiță, Răsărită-n grădiniță; Dar tu, voinicele, spune, Ești însurat, ori ești june? —Eu sunt, dragă, Brumărelul, Îi răspunse voinicelul. Eu vin seara, pe răcoare, De mă culc pe sân de floare, Și când plec voios, cu soare, [2] După mine floarea moare! Note ↑ După datina antică fetele poartă capul gol, până când se mărită, iar de cum se cunună, ele pun ștergare pe cap. Cuvântul nevastă își trage etimologia de la numele zânei Vesta, căreia fecioarele erau închinate în timpul romanilor. Măritându-se, fata iese din rândul vestalelor și încetează de a fi supusă cultului zânei Vesta. Ea se face nevesta, nevastă . ↑ Tablou poetic, alegorie ingenioasă de pierirea florilor bătute de brumă. Brumărel este numele lunii lui octombrie, când încep a cădea brume mici. Românii dau lunilor numiri ...
Vasile Alecsandri - Busuiocul ,,Busuioace, busuioace, N-ai mai crește, nici te-ai coace!" ,,Dar de ce să nu mă coc Că mă port fetele-n joc". ,,Trandafire, n-ai mai fi, Nici în cale-ai înflori!" ,,Dar de ce să nu mai fiu Că mă poartă lelea viu". ,,Tu ești viu, dar eu sunt mort, Și de-abia-n lume mă port". ,,Mergi în horă, saltă-n joc, S-ai parte de busuioc. Vin' la horă ici în șir, S-ai parte de
Vasile Alecsandri - Cântec ostășesc (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Cântec ostăşesc (Alecsandri) Cântec ostășesc de Vasile Alecsandri Român verde ca stejarul, Râd de dușmani și de moarte! Să-mi trăiască armăsarul Și prin glonți să mă tot poarte! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cât mi-a sta mâna voinică Pe-a mea pală ostășească, N-aibă grijă de nimică Țara mea cea românească! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu șoim albit de spume, În dușmani vom da năvală, De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n
Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ștefan Vodă
Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ştefan Vodă Ștefan, Ștefan, Domn cel mare de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Ștefan, Ștefan, Domn cel mare Seamăn pe lume nu are Decât numai mândrul soare! Din Suceava când el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de apărare! Brațul lui fără-ncetare Bate hoardele tătare, Bate cetele maghiare, Bate leși din fuga mare, Bate turci pe zmei călare Și-i scutește de-ngropare. Lumea-ntreagă stă-n mirare, Țara-i mică, țara-i tare Și dușmanul spor nu are. A L T U L Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, În Suceava cuibu-și are Ca un șoim voinic și tare. Din Suceava când el sare Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. Pe tătari îi căsăpește, Pe unguri îi pârjolește, [1] Și pe turci îi risipește. Iar pe leși cu chica tare [2] Îi avântă-n spânzurare, Și-i înjugă ca să are! [3] Note ↑ Pe unguri îi pârjolește . Aluzie la bătălia de la Baia, unde o mulțime de unguri au pierit în focul acelui oraș. ↑ Iar pe leși cu chica tare Îi avânta-n spânzurare . Într-una din năvălirile leșilor ...
Vasile Alecsandri - Cântecul gintei latine
Vasile Alecsandri - Cântecul gintei latine Cântecul gintei latine de Vasile Alecsandri Latina gintă e regină Între-ale lumii ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi. Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă e vergină, Cu farmec dulce, răpitor; Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se mirează-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte De-ale pământului comori Și mult voios ea le împarte Cu celelalte-a ei surori. Dar e teribilă-n mânie Când brațul ei liberator Lovește-n cruda tiranie Și luptă pentru-al său onor. În ziua cea de judecată, Când față-n cer cu Domnul sfânt Latina gintă-a fi-ntrebată Ce a făcut pe-acest pământ? Ea va răspunde sus și tare: ,,O! Doamne,-n lume cât am stat, În ochii săi plini de-admirare Pe tine te-am reprezentat!
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
Vasile Alecsandri - Ceasul rău Ceasul rău de Vasile Alecsandri Pe cel deal, pe coaste, Trece-o mândră oaste, Oaste de români! Toți voinici de frunte Care merg să-nfrunte Oarde de păgâni. Iar pe-o culme verde Ce-ntre munți se pierde Stau de mi-i privesc Două surioare, Albe lăcrimioare, Care mi-i jelesc: Vezi tu, surioară, Oastea se coboară Colo pe costiș, Vezi-o cum pătrunde Pe rând și s-ascunde Colo-n stejăriș. Vai! nu se mai vede! Cine, cine-a crede Grija ce duc eu, Oastea că-i purtată De bătrânul tată Și de dragul meu? Ei se duc în vale Unde țara-n jale Geme cu amar, Căci au intrat iară Sabie în țară, Paloș de tătar. De pe munți în poale, Cu armele goale, Ei mi se cobor, Și prin cea urdie, Dragă, o să fie Mare, mult omor! Căci tata bătrânul Nu cruță păgânul Când s-aruncă-n foc. El e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om cu noroc. Pentru el n-am teamă... Dar îmi fac de seamă Când stau de gândesc La dragul Lisandru, Că-i un copilandru, Și mult îl iubesc! El n- ...
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul Brâncovanul Constantin [1] Boier vechi și domn creștin, De averi ce tot strângea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra, Căci vizirul îl pâra. Într-o joi de dimineață, Zi scurtării lui de viață, Brâncovanul se scula, Fața blândă el spăla. Barba albă-și peiptăna, La icoane se-nchina, Pe fereastră-apoi căta Și amar se spăimânta! ,,Dragii mei, cuconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat [2] Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari!" Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă iurușea, Pe tuspatru mi-i prindeau Și-i duceau de-i închideau La Stambul, în turnul mare [3] Ce se-nalță lângă mare, Unde zac fețe domnești Și soli mari împărătești. [4] Mult acolo nu zăcea, Că sultanu-i aducea Lângă foișorul lui Pe malul Bosforului. ,,Brâncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevăr e c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi ...
Vasile Alecsandri - Copila murind
Vasile Alecsandri - Copila murind Cântă pasărea pe-o floare Pentru-o fată care moare, Cântă păsăruica-n spin, Copila scoate venin. Cântă păsăruica-n salce, Copila de moarte zace. Cântă păsăruica-n poartă, Copilița dulce-i moartă! Ah! amar sufletul meu, Tu plângeai de dor mereu Și pe floare, și pe spin, Și pe poarta lui Marin. Ah! amar sufletul meu! Ieși curând să mor și eu, Să mă duc la cel mormânt, Să mă prefac în
Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot zbori și croncănești? Ori pe mine mă jelești, Ori de mine tu-ți bați joc? Rămânere-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dânsele!" Corbul cât îl auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastră se lăsa Și pe limbă-i cuvânta: ,,Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că umblu de rândul tău De trei ani fără-ncetare De când zaci la închisoare. Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit Pe spinarea vântului În jurul pământului, Să te aflu, ca să știu De ești mort sau de ești viu." ,,Alei, corbe, de-i așa, Eu nu te-oi mai ...
... n față, Și seară, și dimineață. De-ar fi cucul voinicel, Mi l-aș prinde argățel Și cămăși subțiri i-aș toarce Și l-aș purta cum îmi place. De-ar fi cucul un viteaz, El mi-ar trece de necaz; Dar e cucul păsărea, El cântă pe rămurea Și zboară ...
... Cucul zice, mierla zice: ,,Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărâmat Și plugul neferecat Și pământul nelucrat!" Cucule, jivină rea! Nu purta de grija mea; Mierlușcă, pasăre sură, Nu-mi tot bănui din gură, C-oi veni cam tulburat Și-oi cădea într-un păcat, Și v ...