Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CINE ȘTIE CE
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 837 pentru NU CINE ȘTIE CE.
Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)
... o oaste de șerpi derâzătoare:  Naintea unui caos de ani zeificat Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea ... vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție  Acum m-arunc la ...  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai sperat  răsplata ți-a fost dar acordată  ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... aflau atunci în focul cel mai înflăcărat al convorbirii, amândouă săltând din vreme în vreme cu mânie și bătându-se, zuruind, de marginile cutioarei. Iată ce ziceau: GALBENUL: Dar, mă mir de stăpânul meu cum de a uitat cine sunt eu și m-a pus la un loc cu o biată para ca tine, ce nu faci acum nici trei bani, atât ești de ștearsă și de ticăloasă! PARAUA (plesnind de ciudă) : Râde dracul de porumbrele negre!... Dar nu vezi, ciuntitule, cât ești de ros de chila zarafilor?... nu te vezi că ai ajuns în trei colțuri, că ai scăzut și ai slăbit cât un irmilic de cei noi?... Ți-ai pierdut toți dinții ... de întâmplări. Provocatorul, adică galbenul, văzând maiestatea și curajul protivnicei lui, se domoli, se trase înapoi, și prin această mișcare aduse o nouă dovadă observării ce am făcut demult, că: fala mare ispravă n-are. GALBENUL (după o scurtă tăcere) : Nu te bucura, proasto, că eu mă voi înjosi a te onora cu loviturile mele, și dacă te-am și amenințat dinioarea, nu ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... cerea. El întrunea în acelaș timp calitatea de comerciant și de judecător totodată. Singur judeca trebile sale cu locuitorii, singur le aducea întru împlinire!... Dar ce împlinire!... Aici era partea tragică a întreprinderilor sale. Nimic nu rămânea cruțat de mâna sa nelegiuită! Lacrămile și rugămintea nenorocioților locuitori erau o monedă necunoscută lui Osman, cu care nu se putea dobândi nici mila, nici iertarea sa. Oameni, femei, copii, fură aruncați afară din casele lor și averea lor înghițită. Apoi, după ce izbuti a-și aduna o avere destul de însemnată printr-un lung șir de tălhării, el se dădu desfrânărilor, căci lăcomia de bani ... zicea un flăcău, Toader, către vecinul său Ion, știu că mândră mireasă mai ia. Parcă-i o domniță. Ian vezi tu cât e de albă, ce păr lung și frumos mai are, ce dulce căutătură! Când se uită cu ochii la tine, parcă te frige în inimă. — Așa este, însă nu știu de ce de o bucată de vreme încoace e tot mâhnită. Are ce are. Îți aduci aminte tu cât era ea de veselă mai nainte; cum glumea de frumos? Îți venea să tot glumești cu dânsa... Acum parcă
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos
... arătat cu cĂ©le 10 rane, prin mijlocul lui Moisi. Așijderea și dreptul și mult pătimașul Iov, ca într-o clipă de ceas au pierdut nu numai mulțimea dobitoacelor, casele, feciorii, fĂ©tele și toată avuțiia ce avea, ci și trupul lui s-au umplut de bube și de viermi și zăcea într-un gunoiu. Iar pentru căci au răbdat ispitele cu ... de inimă, fără de zăbavă i-au dat Dumnezeu îndoit cĂ©lia ce au pierdut. Însă cu acĂ©ste vorbe ce am zis, socoteala noastră nu iaste alta, fărnumai ca să arătăm taina de astăzi a schimbării fĂ©ții lui Hristos, cu carea au dat mare ajutor apostolilor la ... necredinții, ce era să cază. Că văzând apostolii pe Hristos într-atâta lipsă și sărăcie, cât nici capul nu avea unde să și-l plĂ©ce și într-atâta smerenie de margine și într-atâta hulă, ce-i făcea jidovii, să turbura în cugetul lor, ca niște oameni proști ce era; și pentru acĂ©ia au început a nu ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... Ah! draga mea stăpână! Ferească Domnul sfântul De-a-ți asculta îndemnul, de-a-ți împlini cuvântul, Căci vai de-acel ce-apucă pe-a soarelui cărare! El intră-n cale lungă ce capăt nu mai are Și unde începutul se leagă cu sfârșitul, Și unde-și pierde mintea și pașii rătăcitul. Ah! Lia, te gândește că soarele-i cu ... stâlpii de safiri? Acolo-mpărățește frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gândul, acolo eu mă vreu! Dar cum să fac, vai mie!... ah! calul meu nu poate Să calce și pământul, și mările să-noate! Stăpână! zice Graur, ce nu pot eu pe lume O poate al meu frate, născut pe-a mării spume. Cum zice, cum nechează... Din marea cea profundă O ... de-a veni, Și iată că zărește a lui bătrână mamă, Cu genele căzute pe ochi ca o năframă! De când nu era încă pământul care este, De când tot ce e-n lume era numai poveste Și raza de lumină și razele căldurii Erau comori ascunse în haosul naturii, A splendidului soare ferice ... ...
Vasile Alecsandri - Cântece de lume
... Vasile Alecsandri - Cântece de lume Cântece de lume de Vasile Alecsandri I Inima-mi e amărâtă, Zarea vieții înnegrită! De-oi trăi, n-am ce dori, N-am ce jeli de-oi muri! Inimă, fii răbdătoare Ca pământul sub picioare, Pân ce-i zace cu-al tău dor În mormânt nesimțitor. Ce-ți slujește de a plânge, De-a vărsa lacrimi de sânge Într-al lumii val cernit?... Valul trece neoprit! Taci, cumplita ... Duce-vei sufletul meu! II Avut-am odată-n lume Dor de fală și de nume, Dar acum vedea-l-aș mort Chiar și numele ce port! Avut-am odinioară Mamă dulce, dulce țară; Dar acum sunt rătăcit În pustiu nemărginit! Avut-am în fericire Un vis dulce de iubire... Unde ... i, Doamne, visul meu? Unde-i raiul, unde-s eu? Amar mie! amar mie! Din cereasca-mpărăție Ce lung fulger m-a pătruns! Ce-am fost eu și ce-am ajiuns? III Ah! durere, în ce parte De tine să fug departe? Urmă-n lume să ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... negoț frumos în Ieși... În târg, Leiba să fie sănătos, o să șază aproape de comisie... O să cinstească pe comisar, pe ipistat, pe sergent... Cine plătește bine este bine păzit. Într-un târg așa mare, noaptea e zgomot și lumină, nu întuneric și tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. E un han în Ieși, - acolo în colț, ce loc bun pentru o dughiană - un han unde toată noaptea cântă fetele la CafĂ© Chantan. Ce viață zgomotoasă și veselă! Acolo găsești la orice ceas, zi și noapte, pe domnul comisar cu fetele și cu alți poreți [3] . Ce mai trebuie multă bătaie de cap aici, unde, mai ales de când cu drumul-de-fier, care ocolește foarte pe departe mlaștinele, gheșeftul scade mereu ... izbește pe unul de altul cu atâta putere că le confundă ca pe niște ouă moi... Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara, la întâlnirea celor două titve smăcinate una pe alta. Leiba, cu inima înnodată, ca un om ce cade dintr-o nemăsurată înălțime, dete să țipe: "O lume întreagă mă lasă cu dinadinsul pradă unui nebun!" Dar glasul mut ...
... grozavă ereditate: numai pentru cine știe toate astea, versul poate fi frumos. Iar Bremond spune hotărât că valoarea versului aceluia exemplu rar de poezie pură nu depinde nicidecum de înțelesul său verbal. În general, ideile, sentimentele și imaginile nu sunt poezie, deși poezia se servește de dânsele. După un lung șir de lămuriri polemice, academicianul ajunge să identifice poezia cu rugăciunea: starea pur poetică ... confuzie. Fiindcă, în căutarea poeziei, el se oprește la starea mistică și spune că experiența poetică este o întâlnire cu Dumnezeu o atingere, inconștientă ori nu, dar reală și fecundă cu Dumnezeu. Preotul literat lasă astfel ideea poeziei pure confundată în ideea experienței religioase. Așa încât tot nu aflăm ce e specific propriu atitudinii poetice, independent de orice realizare expresivă. Teologul mistic a pierdut din vedere că mai mult poate decât cuvântul poezie ... arată uneori că aceleași locuri, anotimpuri sau ceasuri din zi, aceeași stare atmosferică dezlănțuie în același om impulsul misterios de a se gândi nu se știe la ce. Dar vreo calitate particulară care să explice de ce din acele situații, și nu din altele, pornesc asemenea asociații deschise nu se poate descoperi. Tot astfel
Alecu Russo - Studie moldovană
... n-a și sosit, în careși noi, tinerii de la 1835, tinerii și bonjuriștii suri de astăzi, vom fichemați barbarie, vom fi judecați nu după ceea ce am făcut, dardupă ceea ce ar fi trebuit să facem, vom fi osândiți nu după greutatea vremilor, dar după patima nădejdilor partidelor și a opinieimulțimii, opiniei, armă nouă ca și cuvântul cu care am îngropatpărinții noștri, și ... bucureștenisuntem Trisotinii și Vadiușii veacului al 19-lea. Pentru cei ce nu ar înțelege ideea mea, i-aș întreba cine oare citește nămolul de poezii, ce se nasc ca muștele vara pe toată ziua?...și cui nu-i place un cântec poporal editat de prietenul meu. Adevărat, filomela îi cuvânt poetic, azura îi frumos, orizonul nu-i slut și elementele fac bine în paginile poeziilor văduve de cititori.Dar ce folos! limbajul, geniul, inspirația și filomela cu suavele eimodulații plângeferi nu ne încântă sau pentru că sunt străine, iar nu române, sau pentru că suntem încă prea barbari, și nedemni delirele acestor armonioși , deși neinteligibili orfei Ne învârtim într-o dilemă grea; sau sunt poeții ... încă, și hainele, limba și obiceiurile societății moldovene de ieri se vor acufunda în uitare; cu ce vom fabrica oda, drama, vodevilulsau elegia trecutului? Cu ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... a lui mână Și simte că tot bate o inimă română. El zice cu mândrie, nălțând privirea-n sus: Pe inimă și paloș rugina nu s-a pus. O! Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de trai Pân ce-oi strivi toți lupii, toți șerpii de pe plai! Fă tu să-mi parâ numai atunci paloșul greu, Când inima-nceta-va să bată-n ... roată, Și cât îi vedea zare, a ta să fie toată! [1] De-atunci el stă de pază în mijlocul câmpiei Și nime nu s-atinge de zmeii hergheliei. Drumețul intră, zice: Bine-am găsit, Ursane!... Un aspru glas răspunde: Bine-ai venit, moș Dane! Ce vânt te-aduse-aice? Vânt rău și de jelire! Ne calc păgânii, frate, și țara-i la pieire! Ursan tresare, geme, s-aprinde-n gândul ... în dor. V E noaptea înstelată, e caldă, liniștită! Se pare că din ceruri pe lumea adormită Plutește-o lină, dulce, divină îndurare, Dar ea nu poate stinge avântul de turbare Ce duce călăreții pe-ntinderea pustie, Precum doi spectri gemeni mânați de-o vijelie. Ei zbor tăcuți sub ochii steluțelor trezite În orizontul negru ...
... cimilituri: - Măi dimonilor, ce-i aceea: curelușă unsă, sub pământ ascunsă? Băieții ridicau din umeri. - Măi zăluzilor, asta-i râma, care îmblă pe sub pământ. Cine va ghici-o astălaltă capătă un covrig întreg de la mine: Gâsca ară, omul mână, ghici condeiul ce-i? - Acela-i condeiul, nene Cărășel! țipau demonii, întinzând mâna după covrig. Cărășel ridica, atunci, cârja și se făcea că se ia de dânșii: - Acușâ ... buni, le povesti istoria trișcăi de os pe care o purta, totdeauna, în brâu. - Vedeți, măi, trișca asta? - Vedem, nene Cărășel… - Dar știți voi de ce cânt eu așa de frumos într-însa? - Nu știm, nene Cărășel, răspunseră prichindeii, scociorându-se cu un deget în nas și rozând la covrigii ce erau pe sfârșite. - Păi voi, țâncilor, ce știți? Abia vi s-a uscat laptele pe bot, iar din nas… Ștergeți-l, măi, că vă picură și acuma! Aferim! Rușine obrazului ... mea, cinstite persoane. - Și cum de îmblă pribeagă pe drumuri? - A sărit poarta și a luat-o la sănătoasa… - Dar de ce i-ai legat luleaua-n bot? - Ca să nu muște. - Și prepeleacul? - Să ...