Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI������EL
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1254 pentru MI������EL.
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz. N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase? Cine-a ... i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite  A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți ... lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcând-o să răsune o psalmodică gândire, Moaie-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cânta pe împăratul în hlamidă de lumină, Soarele stătea pe ceruri auzind cântarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. Dar ieșind ... templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă, Raze moi în ochii negri  ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... glas răsună oare? A dumbrăvii cântăreață, gingașa privighetoare, Prin accente iscusite rădiul tot a încântat; Ascultând-o simt că-n sine-mi un nou ce s-a deșteptat. Cât iubesc să-mi opresc pașii subt umbra de desfătare Unde cade în suspine a ei jalnică cântare! Gânditor și dat cu totul s-aud dulcele ei ... turbăciune achilonul se rădică, Și când frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzând natura murind, La al său iubit prieten departe de el gândind, Află-o crudă mulțămire în a firei dezbracare, Căci frumoasa primăvară înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu ... privind a lor morminte De Saturn desfigurate, îmi aduc ades aminte Cât de mari au fost odată, câte neamuri au învins, Și simt ochi-mi că se împlu de un patriotic plâns. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Văd o veche monastire, sfânt azil de pocăință, Unde nevinovăția își aleasă locuință. Al aramei tristul sunet gândul ... greu, Își petrec restul vieții lăudând pre Dumnezeu. Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia, Când îi văd, un nou preț are în ochi-mi ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... Și muzele vor plânge, rămase-n văduvire." Parada, cum se vede, e bine întocmită... Am popi, jandarmi și fete, iar poarta e cernită, Spre gloria-mi cea mare, de sus și până jos, Și nu-mi lipsesc discursuri ș-anunțuri prin gazete... Iar moartea-mi o să facă chiar cioclii să se-mbete, Spre-a viei propășire ș-al cârciumii folos. Sunt mulți ce zic că moartea e ... moare Și nu mai este viața un comic carnaval? Și ce?... N-au să mă ducă pe masa de disecții? Și ce?... N-au să-mi împartă cadavrul meu în secții, Și n-au să-mi pună oare nici creieru-n cântar, Luând apoi pretextul de lacrimi și de-afecții, Pe groapă au să-mi toarne pietroiul tumular? Dar ce-am fost oare-n lume?... Ce cugete sublime Veniră să mă-nalțe trecând pe harpa mea?... Cioplind mereu la versuri ... virtute mai sublimă, Gomoră renăscută, ce poartă-n al ei sân Pe lângă-a ei pieire pe-a neamului român; Când el rămase-n urmă, zăcând în jos pe vale Cu falșa-i bucurie mai tristă ca o jale, Și când, încet, urcarăm costișul înverzit -- Lăsând pe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)
... de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin ... culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și ... e rău să nu ai copii? - Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. - Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi dăsfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri ... părea grozav de rău că nu avea copii. Și... nu mai putea de părere de rău că nu are copii... Într-o zi veni la el un moș bătrân, bătrân, că-și târa barba pe jos de bătrân și de cocoșat ce era. Și era mic, mic de tot... - Cât era ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... se deșteaptă… și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist în casa șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mahomet, Că din dragostea-i lumească un ... A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul… Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oști, dară ... din vale de Rovine Grăim, Doamnă, către Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea Ta: Codrul cu poienele, Ochii cu sprîncenele; Că și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru ... cu spada ați întins moșia voastră De la munte pîn’ la mare și la Dunărea albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să- ...
... foarte caracteristică a neamului nostru. Vâlcu plângeși intră în tocmală... vrea să deie rușfert răului... și ce rușfert... rușfert părintesc. "Lasă copilele,:Că mi-s dragi ca soarele,:Și-mi ia zilele." Părintele și românul au vorbit, căci la român, după copil, ce este în rândul dragostei decât natura, câmpul, codrul și soarele!... Holera cea ... de soare se juca pe fizionomia maiorului și se asemăna, aș zicedacă le-ați cunoaște, cu zugrăvelile lui Rembrandt, iar fiindcă mulținu cunosc acele zugrăveli, el se aseamănă cu un chip din altălume. Fiecare din noi făcea monografia tutunului, spunea ziua,ceasul și prilejul când începuse a deprinde puturosul ... moartea în toate zilele în acea vreme, aridica străjile ce picau, a îngropa fără deosebire soldații și civilii,rugasem pe doctorul ștabului să-mi deie vreun leac, socotind și eu că ar putea fi vreun leac. Așa-i omul!... când zidirea lumii se sfarmă,omul cel mai tare seamănă ... când moartea bate laușă, stăruind la leacul hotărât ca un creditor îndărătnic, ne rugămsă mai aștepte o minută. Doctorul îmi dădu râzând un șipușor și-mi prescri să beau tutun: "Holera — zice ...
Cincinat Pavelescu - Florile ce ți le-am dat
... ce ți le-am spus Au apus! Parcul unde mă plimbai Ca-ntr-un rai, De bătrân și veștejit A murit. Numai doru-mi fără glas A rămas! El
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca să înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic ... de care multă vreme ai auzit vorbind, văzurăm venind către noi un bătrân, de talie scurt, cu ochii cufundați în cap, dar vii și vorbitori; el ne spuse că este fiu al împăratului Americii; ne arată câteva decorații de hârtie și ne întreabă ce face împăratul Nicolae; de a răspuns ... s-a sculat să mă puie pe tron, dar n-am primit". Acest nebun este unul din cei mai fericiți ce am văzut vreodată; el ține o corespondență ideală cu toți suveranii Europei, care au să pornească curând un război obștesc pentru drepturile lui. Îndemnați de bunii părinți, noi plecarăm ... auză un vuiet fioros, asemenea cu zbieratul depărtat al hiarelor sălbatice. Am văzut de multe ori răsărind și apunând luna, dar niciodată acea priveliște nu mi-a făcut atâta impresie. Tăcerea acestei cetăți unde răsuna odată zgomotul armelor, întinderea pustiului, singuratica lună ce se înălța melancolică pe câmpiile cerului ...
George Ranetti - Plugul și tunul
... George Ranetti Fabulă S-au întâlnit un plug ș-un tun Pe drumul unui mic cătun. Și drumul așa strâmt era Că nu putea Pe el sa treacă decât unul. Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul? În marea lor nedumerire Șezură-n loc, Dar Tunul, țanțoș, c-o privire Plină de ... un brânci Plugului, zicând: — „În lături, țopârlan de rând!â€� â€�Eu cel dintâiu să trec se cade;â€� Smerit iu urma să-mi mergi bade!â€� Dar Plugul spuse cu sfială: — „Prietene, fără-ndoială,â€� „Pesemne ești smintit, ori... Krupp?â€� „Aș înțelege-o ... treci-nainte?!â€� - „Ordon! Iar de nu vrei, - te rup!â€� Ș-adaogă: „Nu mă cunoști,â€� „Desigur dacă îndrăzneștiâ€� „Porunci-mi să te-mpotriveștiâ€� Eu-s fruntea falnicelor oști,„ Și nu s-a-ncumetat nici unul„ A umili pan ... žSă te distrug!â€� „Ar fi să-ți fac însă o farsăâ€� „Nedemnă de puterea mea.â€� „Privește!â€� „Și, spune-mi, nu te îngrozeșteâ€� „Această gură ce foc varsăâ€� „Ca un balaur din povești?â€� „Și, spune-mi ...
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... ca și mine căzuseră, desigur, acolo unde-i ajunsese ceasul rău. Împăcat cu soarta, în liniștea și singurătatea aceea mare ce mă împresura, simțeam că mi-era lesne să mor. Cu fața în sus, pîndind întîiele licăriri ale stelelor, așteptam niclintit clipa din urmă și, nu știu cum, simțeam chiar un ... ar fi fost decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase fără să-mi dau seama ; dar glasul celui ce poate sta să moară ca și mine, înfricoșat de singurimea ce-l împresura, reîncepu iarăși mai sfîșietor, mai îndurerat ... răspuns cu o altă plîngere, cu un alt strigăt de ajutor, la care glasul nevăzutului muribund s-a trezit din nou, simțind și el desigur ca și mine că nu e singur în fața morții și că o durere necunoscută se înfrățește cu a lui. Sus, cerul ... care întreabă : "Mai trăiești tu ?" și care răspunde : "Eu tot mai trăiesc". Și cît a ținut plîngerea aceea a necunoscutului, viața mi ...
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... Am reintrat în casă, dar făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?â ... negru ca ebenul, cercasem în zadar Să stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic, Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â€� Răspunsul, pentru mine, era fără-nțeles, Și cine-avu prilejul a întâlni vreodată O pasăre lugubră, și ... œProfete sau mai bine tu pasăre-a pieirii, “Tu pasăre sau demon, în numele iubirii, “Fiindcă Satan te mână în casa-mi dezolată, “Răspunde-mi se mai află balsamuri la Gadei?â€� Dar pasărea lugubră răspunse: “Niciodată!â€� “Tu pasăre sau demon, profet, te jur pe zei, â ... atuncea, și lasă-mă, te du “Acolo unde Pluton, azilul îți dădu. “Un fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce ...