Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��SA
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 852 pentru L��SA.
George Coșbuc - Un pipăruș modern
... crăpat Și cioarecii-i sunt rupți în glezne, Pieptaru-i ros și destrămat— Și-Achim se teme-a prinde acul, De ce să-l prindă? Prindă-l dracul! Prin casă-i nor întreg de fum, Prin oale nu-i nimic acum Și-apoi—să fim mai scurți și repezi, Achim e singur ... au crăimea lor Și-apoi pe sfinți cam binișor Chiar toarta galbină-i desparte De celălalt lumesc-popor! Și-acum Achim—trei pași, oh, bată-l! Și iată-l sfânt, ca sfinții, iată-l! Dar ăști trei pași au fost cam grei: Sufla un vânt, iubiții mei, Atâta de nebun și tare, Cât munți în aer ridica Și prin ... stâmperi obiceiul Și nu te-ai săturat de sfat? Triodul zace pe sub pat Și-a mucezit acum mâneiul, De când în ladă l-ai lăsat! Iar tu—cătră Cotor—te cară! Să nu te văd p-aici! Auzi! De nu vrei să mânci cucuruzi, Pornește! Haid’, șperlă și ... pară...!“ Achim cotor e om cu minți; El dă din cap scrâșnind din dinți Și-o cam grăbește din picioare. „Oh, bată-l ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... bătrân și gelos, într-un fund de provincie oarecare, unde, nemaiputând trăi cu nesuferitul ei păzitor, îl lăsă într-o bună dimineață singur cu gelozia sa și răsări deodată în mijlocul Iașului ca ghiocelul în câmpie. Alții susțin că de mică copilă ea fu aruncată într-o monăstire, unde crescu evlavioasă ... vărul meu Petru, un provincial rușinos ca o fată mare. El a ieșit din cărți ca să între în lume; te rog să-l numeri între amicii tăi. Poate vei izbuti să faci ceva dintr-ânsul. Această prezentare originală puse pe junele Petru în mare încurcătură. Însă Eleonora, veselă ... care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar fi cunoscut de-o sută de ani, și-i zise cu cel mai dulce zâmbet: — Îmi pare bine de cunoștința dumitale, domnul meu ...
Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana
... cât ostașul încetează Obosit, și riga singur cu puțini scapă fugind; Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază, Plânge și în a sa țară se întoarce blestemând. Niciodată astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor câmpie, Mai mult număr ... e-așa a țării lege; Ca tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor: Al sudorilor străine rod ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot românul, țării lui folositor. Cugetări adânc ascunse, idei drepte și înalte, Ce în inimile-alese ura lor le ...
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6
... ce a fost prins întâia oară, el a fost scăpat din ștreang de mitropolitul Veniamin care îl și luă pe lângă sfinția sa în curtea Mitropoliei cu sperare ca îl va aduce astfel pe calea pocăinței. Zadarnică cercare. Ion Petreanu adeveri proverbul ce zice că ,,Năravul din născare ... a intrat în București, mulți din boieri înspăimântați se schimbaseră în haine proaste, iar pandurii lui Tudor dacă puneau mâna pe vreunul ziceau: ,,Catați-l
Titu Maiorescu - Comediile domnului Caragiale
... și poate pedepsirea autorului! Cum se repetă toate în lume, deși mutatis mutandis! Și în Franța secolului trecut, la sfârșitul terorismului, Ducancel pusese în scenă "l'intĂ©rieur des comitĂ©s revolutionnaires", unde își bătea joc de radicalii teroriști și "insulta instituțiunile țării", și atunci foaia radicală L'ami des lois ceruse pedepsirea autorului, care n'expierait point par mille morts tout le mal qu'il a fait a la ... fie alta decât influența morală a artei în genere. Dacă arta în genere are un element esențial moralizator, acelaș element va trebui să-l găsim și în orce artă deosebită, prin urmare și în arta dramatică. Ar fi o confuzie, care ar împiedica de la început orce dreaptă înțelegere ...
Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură
... ceva de folos; ci vă pohtim de ascultare. Precum un om casnic, vrând ca să samene grâu curat în holda lui, pune multă nevoință de-l cĂ©rne și-l curăță de neghină și de altele, așa și sfinții părinții noștri au pus multă nevoință de au cernut cu ciurul chibzuelii toată sfânta Scriptură și ... lui. Că zice la Ioan, în 14 capete: De mă iubĂ©ște neștine, cuvântul mieu va păzi. Iar noi, în loc de a-l iubi și a-i păzi cuvintele îl înjurăm și-i ținem cuvintele de râs și de batjocură, ca când ar fi niște basne ... cineva că iubĂ©ște pre Dumnezeu și pre fratele lui îl urăște, mincinos iaste; că de vrĂ©me ce nu iubește pre fratele lui, că-l vĂ©de, dar pre Dumnezeu, că nu-l vĂ©de, cumu-l va putea iubi? Și iată, dară, că precum zic că neavând dragoste între noi și nepohtindu-ne binele unul altuia, după porunca lui Dumnezeu, n ... lui? Că el singur ne-au arătat și ne-au învățat acĂ©ste taini, ca prin mijlocul lor să ne curățim de păcate și să- ...
Ion Luca Caragiale - Identitate...
... străinătate (un dosar întreg), cu prietinul și gazda mea, d. Legrand, și cu o duzină de fotografii, care reprezintă pe amicul meu Legrand, pe soția sa, madam Legrand, pe cei doi copilași ai lor și pe mine, la masă toți, pe veranda vilei; madam Legrand, în fund, ține pe câte un ... — Treceți întâi la revizia pașapoartelor! Caut în buzunar... caut în săculețul meu de drum... Nu e... Afurisit pasaport!... iar pasaportul!... Zic: — Domnule, nu-l găsesc; probabil, l-am pierdut pe drum; dar sunt român, domnule!... Și voi să trec; dar el, și mai aspru: — Nu se poate, domnule, fără pasaport! n ... de documente; se uită la mine lung, parcă mi-ar lua semnalmentele, ca la un biurou de servitori pentru condicuță; alege unul dintre documente; mi-l dă discret pe sub masă, și-mi șoptește: — Na pasaport! mergi degrab la revizie! Mă uit la hârtie... Mă cheamă Bob Schmecker; sunt cetățean ... strig eu, și trec repede la domnul polițistul meu: — Am găsit, în sfârșit, pasaportul meu, domnule!... poftim! — Așa da! zice el. Și mi-l ...
... avea. Nu-mi zic nimica vorbele tale, Și nici ochii-ți nu mai au cale Ca să patrunză-n inima mea. La al tău zâmbet, l-a ta mânie A mea mâhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi. Crânguri stufoase, peșteri tăcute ... arată cu bucurie Lanțul în care ani a zăcut. Îți arăt starea-mi fară sfială; Vorbele mele n-au îndoială, Că sunt zadarnici sa nu gândești; Și orice-ai zice, fără-osebire, Deloc nu-mi pasă, n-am mulțumire Și știu de mine ce fel vorbești. Nici frumusețea-ți ...
... decât fecior. Petru nu face multă vorbă: el râde È™i cântă, cântă È™i râde de dimineaÈ›ă până în seară. Numai câte odată-l vede omul mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta È™i în stânga de pe frunte È™i atunci È›i se pare că ... Florea într-o bună dimineaÈ›ă. Dar Florea nu s-a dus: el È™tia încă de mic că împăratul se supără, dacă-l întrebă cineva de astă treabă. Tot aÈ™a o păÈ›i Petru È™i cu frate-său Costan. - Nu cutează nici unul; lasă ... capete, cu niÈ™te feÈ›e grozave, cu o falcă-n cer, cu una în pământ. Florea nici nu mai aÈ™teptă ca balaurul să-l scalde în văpaie, ci dete pinteni la cal È™i se duse ca È™i când nici n-ar fi fost aici. Balaurul suspină o ... Acasă după alt cal mai bun! Petru zise, încălecă È™i se duse ca iarăÈ™i să vină. Când sosi acasă, îl aÈ™teptă lăptătoarea sa baba Birsa în poarta curÈ›ii. - Hei fătul meu Petre! am È™tiut cum că iară ai să vii fiind-că n-ai plecat bine ...
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova
... ți-a fost ție gătit. Acolo-ți era locul al tău de moștenire: Poetul aci este străin și călător; Astfel vulturul mândru din nalta sa privire Parcă ar zice lumii din marele său zbor: Pământul mi-este leagăn, dar locuiesc în cer. O, fenomen ce-n veacuri abia când se ... jos. Cu care legătură afirea mea se-ntină, Întocmai ca ștejarul adânc rădăcinat?! Vântul când se răscoală, el geme și suspină, Trosnește și răstoarnă orice l-a-nconjurat, Și tot ce mai rămâne privește dureros. Vai! iată a mea soartă, și cât de povăroasă! Iar tu ai ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... ele nu trec pentru a fi stinse sau pentru a ieși cum au intrat, ci se răsfrâng în prisma cu care l-a înzestrat natura și ies numai cu această răsfrângere și colaborare individuală. Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel ... fire refractar. Esența criticului este de a fi flexibil la impresiile poeților; esența poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales nepărtinitor; artistul nu poate fi decât părtinitor. Nu este dar chemat d. Barbu Șt. Delavrancea, nu ... pronunțată, suntem mai lesne primitori pentru tot ce este lumină în felurimea manifestării ei. Junii noștri poeți sunt chemați să-și exprime, fiecare în propria sa formă, simțirile primite direct de la lumea reală, dar nu să-și slăbească această lucrare creatoare prin priviri de alături spre o altă lume subiectivă ... Îndărătul conferinței d-lui Vlahuță, în partea relativă la antiteza între poeziile lui Eminescu și poezia lui Alecsandri, se ascunde o întrebare pe care d-sa însuși nu a pus-o de-a dreptul înaintea publicului, dar care rezultă întrucâtva din modul d-sale de procedare și ...