Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU VINE
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1083 pentru CU VINE.
Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)
... și ursuz ca un cazac. Se spălă și se așeză la dejun. Pe semne, l'o fi supărat vr'o purdalnică de măsea, că trecu cu cinci litre fără una peste porția obicinuită; și mi se rădică dela masă făcând cu ochiul, din mahmur zefliu, și din ursuz chefliu, trandafiriu la obraz și cu barbișul cătând a gâlceavă. - A ! saperlote ! își zise strașnicul primar, legănându-se într'un fotoliu măreț. - A ! saperlote ! a ... de sărută mâna conașului. Asistenții își mușcă buzele; fetele râd; profesoara schimbă fețe fețe, și Marița, nepoata feciorului, iese din bancă și vine să mânjească cu nasul mâna primarului Bucharei. Conu Gugumano își scoate o gheată, se scarpină cu sete pe talpa piciorului, și esclamă: - Dar mulți purici aveți pe aici ! Apoi se adresează cu bună voință către Marița, care i-a sărutat mâna: - Bine ! să trăești ! Ei, fă ! știi tu carte ? - Hîhî, respunde fata. - Prea bine, bravo ... primarul vestit al Bucharei, cuvintele lui Byron: Tu es passablement insolent, Bob Southey ! Mesdames et messieus ! Signore e signori ! Doamnelor și Domnilor ! Vedeți că 'ncep cu ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! și veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă și rămase acolo trei zile și trei nopți plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în știre că el viază ... mâhnire văzu că se uscase; atunci își aduse aminte de vorbele bătrânului și se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură și iată că veni un șoimulean aripat și, stând înainte-i, zise: - Ce poruncești, stăpâne? Copilul spuse calului din cuvânt în cuvânt toată șiritenia cu moartea bătrânului și adăogă: - Iată-mă aicea singur. Dumnezeu mi-a luat pe tatăl ce-mi dedese, rămâi tu cu mine, dară să mergem într-altă parte, unde să ne facem o colibă: aici, lângă-acest mormânt, nu știu de ce, dar îmi tot vine ... fereastră, căci odaia ei da în grădină. Calul cu Făt-Frumos strică toată grădina și, când văzu că veselia lui făcuse pagubă, descălică, se îmbrăcă cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa
... sa vulturul Și-n svol făcându-și turul, A fame ca o streche În pipotă-l pătrunde; Și cată-n jur oriunde, Străbate cu vederea, o scorbură zărește, Jos repede se lasă și caută șoimește; Își vâră în cuib capul, ș-o slut-aci pereche De pui stârcită vede ... ochii urduroși Și galbeni, și zgâiți; Un glas pițigăiat, Strident, discord și spart. Cit nu putu să crează pârdalnicii c-or fi Aceiași despre care Cu-atâta înfocare Și laudă prea mare În timpul conferinței amica i-a fost spus. Așa, întinse gâtul, curat d-orice prepus, Și cioc ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel Într-o zi de sărbătoare, Într-o zi cu mândru soare Care lumea-nveselea Și cu aur o-nvelea, Iată, mări, se ivea, Ca alt soare strălucea Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. [2] Clopotele răsunau, Steagurile-i se-nchinau, Armăsarii spumegau, Frâiele și le mușcau ... apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare, Tocma-n timp de închinare?" [3] ,,Doamne, pun mâna la piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic armăsar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam, Mulți ... biserici, spre pomenirea numeroaselor sale izbânzi asupra leșilor, a ungurilor, a tătarilor, a turcilor și a cazacilor cu care a fost în luptă în tot cursul glorioasei sale domnii. ↑ Crâncena bătălie cu turcii de la anul 1476 în care Ștefan a avut a se lupta ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... putut cu drept zice că-l desprinsese de pe o pânză veche o vrajă. Poate fi plăcere mai rară pentru cei ce s-au împărtășit cu evlavie întru taina trecutului decât să întâlnească în carne și oase o icoană din veacuri apuse? Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o coconiță care copia după Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare ... pielița foarte străvezie a mâinilor, în cari, când la una când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate — șapte safire de Ceylan. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios — încolo, ca îmbrăcăminte, nu știu să-l fi ... a optsprezecea, coconașii din Paris și le spălau în Flandra și cei din Bordeaux la Curaçao și așa știa să vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri și amănunțiri ferme-cătoare de câte ori i se întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului, sau prin ostroavele pierdute ... afla din viața lui: că văzuse multe, cutreierând mări și țări și că citise și mai multe, prea multe chiar, pentru anii lui, fiind fost cu
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață ... cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ ... face tăcere mormîntală. Și uite !... uite-acolo ! pe zidul alb deodată Răsare ca o mînă, o mînă minunată, Și scrie, scrie, scrie, în groaznica tăcere, Cu litere de pară pe zidul alb, — și piere... BelsĂ zar vede totul cu mintea aiurită, Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu ...
Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar
... frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață ... cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ ... face tăcere mormîntală. Și uite !... uite-acolo ! pe zidul alb deodată Răsare ca o mînă, o mînă minunată, Și scrie, scrie, scrie, în groaznica tăcere, Cu litere de pară pe zidul alb, — și piere... BelsĂ zar vede totul cu mintea aiurită, Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu ...
... asta-i țara ospeției, Țara dulce-a veseliei. Taci, bădică, nu mai zice Că noroc nu e pe-aice, C-a veni luna lui mai De te-i crede chiar în rai. Iar de-i vrea să mi te-nsori, Să ne facem soțiori, Da-ți-oi ... umbră coapte, Cu izvoare dulci de lapte, Care soare n-au văzut Și vântul nu le-a bătut. Rotunzele amândouă Și spălate tot cu rouă, Tot cu
Panait Cerna - Floare și genune
... răspuns al lumii pământesti La zâmbetul de stele al tăriei, Tu te ridici din lumea vijeliei, Privești văzduhul, cerul – și-nflorești... O, floarea mea! Cu tremur și uimire Salut avântul tău spre fericire. De unde l-ai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vânt? Cum ai putut rămâne ... vrea s-o coborâm în viață; Dar cea mai slabă piedică ne-ngheață, Și numai gândul luptei ne-nspăimântă... Și ne-nturnăm în propria rutină, Cu inima-necată de suspin Nebuni și orbi! De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină... Noi preamărim umana înțelepciune Și care-i rodul ... a rămas... Aș vrea să mă avânt în lumi senine, Dar țelul este sus și drumul greu; Ce mult aș vrea să te răpesc cu mine Să te sădesc adânc în pieptul meu!... Tovarăș drag! Când voi păli de jale, Străbate-mi gândul cu mireasma ta; Când inima va tremura în cale, Înclină-te, tovarășe, spre ea Și spune-i taina fericirii tale... Învață-mă disprețul de primejdii, Și ...
... orașe în lume. Duduca Balașa clătina din cap c-un zâmbet de milă. — Capete înfierbântate, zise ea, ce v-ați face voi fără mine? Veni vremea mâncării; Elena desfășură una din multele legături cu merinde pregătite de duduca Balașa și începu să sfâșie cu albele-i degete un pui fript spre a-l împărți tovarășilor ei. — Pentru Dumnezeu! Ce faci! strigă spărietă duduca Balașa. Numai sălbaticii ... auzi în adevăr zbieratul oilor, întrerupt de lătratul a vro doisprezece dulăi, care, simțind oameni străini că se apropie de stână, dădeau năvală cu o furie nespusă. — În lături, cotarle, mânca-v-ar jigaria! strigă călăuzul învârtindu-și bățul împrejur. Buna vermea la ciobani, am sosit cu musafiri la stână. — Bine ați venit cu sănătate, răspunse baciul Toader Fuior, un om cu cămeșa neagră și unsă, de strălucea ca o mușama în lumina asfințitului. Ia pregătiți, băieți un caș pentru boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar ... a ciobanilor. Însurățeii însă care pentru întâia dată în viața lor se vedeau la obârșia urdei și a cașcavalului, într-o lume cu totul sălbatică și necunoscută, dar care se înfrățea atât de bine cu ...
... a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau câte-o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii ficși, mișcându-și și mușcându-și buzele făr-a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte-o gură din cafeaua sau berea ce le sta dinainte... semn de triumf! Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma. Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o fi scoțând din rezervorul memoriei sale vrun dulce ... Dumnezeu, decât suflete înamorate în limba și datinele străbunilor lor, decât inimi care să iubească caracteristica cea expresivă a poporului nostru, minți ocupate cu chestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni. Divorțul... adulterul umblă cu fețele bolnăvicioase, spoite din gros, măști vii, pe stradele noastre: zâmbind femeilor le stârpește, zâmbind bărbaților îi usucă și cu ...