Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BINE
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1186 pentru CEL MAI BINE.
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... le mireasma până la mine. Seara da însuflețire umbrelor, în oglinzi, tainic, treceau fiori. Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să admir colțul cel mai frumos al pieței — un petec de pădure rămas neatins în plin oraș — câțiva bătrâni copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod ... popasuri la o prăvălie unde se degustau capodopirele unei vechi rachierii neerlandeze. După RuysdaĂ«l, Van-Brouwer și Van-der-Hoogh. Nicăieri nu mă reculegeam mai bine ca în acea încăpere îngustă și cam întunecoasă, ce ar fi putut face cinste oricărei locuințe de burgmaistru sau de staroste de breaslă, așa bogat ... — nu-mi era străin, fiind numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerk de Stuarții de mâna stângă, ducii de SaintAlbans. Să se fi tras cumva din aceștia, nu i-ar fi făcut mai multă cinste ei lui decât el lor. Deși englez până la măduvă, în vorbire se slujea obișnuit de franțuzească și așa cum rar mi-a ... întreg desăvârșit, de o fericită armonie. Aubrey de Vere avea un creier de minune alcătuit și un duh scânteietor, el ar fi făcut fala clubului ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
... călcîile goale în pântecele cailor. Înaintea lor ies , în cârduri, copii dolofani, dăsculți și cu pletele cârlionțate pe grumaji și se uită cu jind cum mai-marii lor mână cîte și șase cai, fetițe săltate cari furișează câte o ochire pe cine mai știe ce flăcău voinic, muieri cu furca în brâu, ș-apoi, în urma lor, toți cânii mahalalii, lătrând și chefnind a bucurie. Și ... sprincenele albe și stufoase, își oprește caii, tușește în sec și prefăcut și dă să vorbească. - Tata Motoace, spune-mi drept ce știi, n-o mai potrivi, că tot degeaba este; mai bine să știu la un fel unde i-o fi osciorul. Așa tăie Maria cuvântul îngânat al bătrânului. - De, Marie, tată, ține-ți inima, dar de ... soarele apusese; luceafărul clipea ca un ochi de diamant, singur și viu în toată nemărginirea seninului albastru. Apropiindu-se de casă, Maria Sandului nu-și mai putu prididi plânsul; lăcrămile îi picurau câte trei-patru boabe dodată, scuturându-se de pe cerculețele ei pe picioarele goale ale copilului. Copilul își frecă ... boltă a cerului s-a stins, a pierit în întunericul lor. E un haos negru și nepătruns. Nu se ...
... le dea vacanță, și nevastă-mea pleacă să târguiască de-ale casei câte ceva, că știi, daca le lași toate pe ajunul Crăciunului, nu le mai poți prididi... Mă-ntorc eu acasă... îmi spune fata că s-a dus cuconița pân târg. Zic eu: „Bine!" Mai trece ce mai trece, se fac douăsprece, iaca vine și Acrivița foarte supărată. Zic: „Ce ai?" Zice: „Închipuiește-ți ce mi s-a întâmplat ... contra. — Din contra? care va să zică, și dumneata ești de idee că se găsește? În sfârșit, ajungem acasă la nenea Stasache. Madam Panaiotopolu, mai nostimă decât totdeauna, mă primește cu amabilitatea-i cunoscută: — Dacă nu veneai, mă supăram foc pe d-ta. — Se putea să nu viu ... Stasache în jurnale... poate că se găsește. — Ei, aș! — De unde știi d-ta că nu? întreabă bărbatul. — Cum o să se mai găsească? — Se poate, coniță, zic eu. — Fac prinsoare'— zice râzând doamna — pe ce poftiți, că nu se mai găsește. — Ba eu fac prinsoare că se găsește! zice Stasache. — Pe ce? — Pe ce poftești. — Pe alt inel la fel... â
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că n-o să-i mai văz pe ei! Resplătirea îmi aprinde Jeratic nestins în pept, Și mirare mă coprinde, Eu atât, cum mai aștept! Biruirea mea în grabă A putut a mă slăbi; Dar din stare cât mai slabă Mai curând poci m-întări. Acum voi să se arate D-am putere eu sau nu, Ori sunt legile schimbate După cum norocul vru". Mișcare puțină ... Sufletul a fi-ndoit. Se deștept cele-nsoțite Spre-a-nălța slavă l-Amor; Ne-nsoțite, despărțite, Spre-a jăli cel mai trist dor. Aurora se coboară Din brațele lui Titon Veselă și rumeoară Fără teamă de vrun zvon. P-a ei cale semănată De ... glas tot s-înălțând. Ochiului s-arăt grămadă Turnuri, case, vii, grădini, Munți verzi, munți d-o zăpadă Lucitoare fiind plini. Ducând apă cânt fetițe. Mai încolo lângă oi, Spun, ca ele ciobănițe Că sunt bine câți sunt doi. Ecco prea cu îngrijire Al lor cântec rescântând, Drag îl duce la simțire Și desmiardă orice gând. Rândurele zbor s-întrece, C
Enache Gane - Visul lui Cupidon
... vinea, țiind în dreapta ei mînă De niște spini înverziți, înpletită o cunună, Și după ce au agiuns, cu un aer mult măreț Lîngă dînsul cel smerit odată cel mai semeț, L-au rădicat de o mînă, în picioare drept în sus Ca unui erou spre cinste, în cap cununa i-au pus, Asemănînd împletirea ... pe el de mînă, cu o multă sîlnicire Prin prăpăstii, munți și dealuri, l-au purtat spre osîndire. Apoi l-au dus prin orașă, oarecînd mai înflorite Care de săltătici tigri le-au văzut el lăcuite Și strălucirea zidirei în năruiri prefăcută (Tristul sfîrșit care vine, după desfătare multă). De acolo ... ieșind din întuneric La un pustiu, unde om n-au fost nici întru un veac Întru ale ei ascunsuri un lup au întîmpinat (Pe cea mai lacomă fiară, care firea au lăsat). Atuncea să dea fecioara pe acest lacom voind Acei rîpitoare fiare cu dreptate potrivind, Cade iarăși la picioare Cupidon ... În obicinuitul ceas, trecînd prin acele părți, Cu razile călduroase pe Cupidon pătrunzînd, L-au silit să se trezească cu inima tremurînd, Și deșteptîndu-se bine, mai ...
... Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată Â Ar trebui sărutată. Pe când ... ca felia de caș. Și ea zice-ncetișor: Â Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi. Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A ... candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la ... Ce-ai cerut în ceasul sfânt, Sfânt în cer și pe pământ. Pe copil se pleacă zâna, Peste el și-ntinde mâna: Numai tu vei mai ...
... Ion Luca Caragiale - Mitică Mitică de Ion Luca Caragiale Apărut în 1900 - Mitică... și mai cum? - E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe ... societate. Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască. Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare. El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca: "Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!" sau: "Viața este un vis, moartea o deșteptare!" ori: "Ei! madam Popescu, nu există roză ... spiritului doamnei Popescu! Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic. "În genul acesta, cel puțin, pot pentru ca să zic că nu am rival!" zice Mitică - și cu drept cuvânt. Exemple... * Când n-are tutun, îți cere "o țigară ... ...
... umăr, mănunchiurile de cuțite ce ieșeau din turetce și oțelele de pistoale ce străluceau în curălele de la brâu, le dădeau o înfățișare fioroasă, văzuți mai ales noaptea prin desimea copacilor luminați de foc. Ceva mai departe sub crengile unui stejar frunzos se vedea o piramidă de puști pe țevile cărora se oglindeau scânteile, și mai departe încă, la marginea întunericului, unde focul nu mai arunca decât slabe luciri, doisprezece cai priponiți pășteau printre copaci. — S-au înăsprit vremile, zise unul dintre cei doisprezece tovarăși cătră vecinul său, care ... celalalt, cucul nu ne mai cântă în față de-un timp încoace parc-a perit sămânța călătorilor cu bani. — Numai Manoli e mai norocos dintre noi. — Ba că chiar! răspunse Manoli. Întâlnii și eu o biată babă, c-un dinte în gură și c-un suman în ... om în nelegiuire! — Ai dreptate, zău, muierea pentru un hoț nu-i bună decât pentru a-l da pe mâna poterașilor. — Bine zici tu, așa o să facă și Șanta, sunt sigur; și dacă nu va face ea, voi face eu, căci vreu să o scap de ...
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... oare? — Să nu te îndoiești, măria-ta, răspunse curtezanul, țara geme subt asuprirea Tomșei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. — Să deie Dumnezeu să n-aibi ... lui. Pesemne gîndești că eu știu zicătoarea [4] moldovenească: „Lupul părul schimbă, iar năravul ba“? Pesemne nu vă cunosc eu și pre tine mai vîrtos? Nu știu, că fiind mai mare peste oștile mele, cum ai văzut că m-au biruit, m-ai lăsat? Veveriță îmi este vechi dușman, dar încăi niciodată nu s-au ... de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din cînd în cînd. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arăta, capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui, adevărate sau plăsmuite și el nu ... ...
... IV 5 V I CURRICULUM VITAE Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă. El a trecut liceul cu cea mai slabă notă, Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă. A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă, În lazaret trei toamne ... sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment. Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece ... matematic și mare pedagog Fiindc-a stat și dânsul trei zile prin Sorbona? Când era mic, de dânsul prinsese groază bona: Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog Iar azi cu tot refrenul: așa-i, cum zic, mă rog, Nu știe domnul doctor ce-i tropicul și zona. De ... morcovii-s dactilici! Curat caricatură. Tu zici că fur citate? Dar toți măgarii fură! Și nici nu-i furt: în dogme oprescu-l blagoslovii! De ...
Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare
... depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; Ș-aș vedea cum trec cu toate, Rânduri-rânduri arătate, Înnegrirea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rândurelelor ... cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a ...