Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru M��NU����
Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 1208 pentru M��NU����.
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... interupțiunilor sale din funcțiuni se ocupa cu profesiunea specială de inginer hotarnic“. Apoi la pag. 90: „Pe atunci însă, cată să știm, amorezații nu-și făceau curte în modul prozaic de astăzi, pe la teatruri, pe la baluri și pe la grădine: damele nu ieșeau fără bărbații lor nicăierea, nici primeau visite când erau singure acasă; apoi bilete dulci și parfumate nu erau în datina timpului. Curtea se făcea precum ne spune poetul Alecsandri în Barbu Lăutaru: amantul umbla cu lăutarii cântând toată noaptea pe sub ferestrele ... sau, dacă era poet ca Conachi, făcea versuri, pe care... nu le da la gazete, nici la tipar, ci punea pe lăutari să le cânte. Nu voiu să zic că cu moduri atât de prozaice Conachi făcea curte nobilei sale amante; nu e însă mai puțin adevărat că de la 1812—1828 versurile lui făceau gloria lăutarilor dintr-un capăt pănă la celalt al Moldovei.“ ... ““ Simțiți, vă rog, toată gingășia logică a acestei îmbelșugări de cuvinte: mulțimea intră în gloată și în dezordine, ea este nu numai înspăimântată, ci și speriată și exasperată, ea are hainele ...
Ion Luca Caragiale - Plătește vizirul
... Această lașitate constituțională, practicată sistematic de guvernul radical, a ieșit până acum pentru dânsul la bun capăt; vom vedea însă dacă socoteala radicalilor nu-i greșită, vom vedea dacă până în cele din urmă răspunderea ce va cădea asupra oamenilor dela cârma țării nu va fi cu atât mai mare într'o zi, poate nu tocmai depărtată, cu cât dânșii au căutat a se spăla de orice răspundere. Ce se va întâmpla cu cestiunea evreilor ? Asta este întrebarea ... adânc, născut din teama unei primejdii naționale văzută și pipăită, este fățiș în contra oricărei concesiuni în această cestiune; - acesta este un adevăr pe care nu-l va putea tăgădui niciun om care cunoaște bine țara românească. O deslegare a acestei cestiuni ori în ce sens , nu minoritățile o vor putea da, ci majoritățile. Dar oare guvernul crede că națiunea ar fi așa de naivă să nu știe că în astfel de împrejurare, după cum mai ales s'au făcut alegerile majoritatea și guvernul sunt în fond unul și același lucru ? Cestiunea ... așa gravitate; pentru prima oară ele depun pe domnitorul unui stat, pentru că, după aprecierea lor, ar fi administrat rău afacerile țării sale, pentru că
... ca și ăsta, pentru un cuplet nerod, care a plăcut publicului, nu ți-ai deschis gâtlejul de cinci-șase ori pe rând? — Nu-i totuna. — Haide... Prosit! — Prosit! Șerbescu își aprinse o țigară. Prietenii tac o clipă și se privesc. Șerbescu e plin la față; poartă ... țigară și întreabă pe noul-venit: — Ce sunteți dumneavoastră? Petru Știucă pare încurcat, se-nroșește, se întoarce pe scaun și, în sfârșit, vorbește: — Nu sunt mai... mai nimic... Vedeți, am avut multe nenorociri... Aș fi vrut să rămân în gazetărie... dar, vedeți, nici în gazetărie nu-ți poți spune gândul lămurit... eu sunt pentru libertate... da, am făcut și conservatorul... eu vă cunosc de mult... din București... vedeți, fără libertate, nu ... nenorociri. — Ia să bem, să bem, domnule Știucă, zise Șerbescu, iar Mincu poruncește încă un rând. — Fără de libertate, începe din nou Șerbescu, nu e nimic frumos pe lume. Nu e așa, Mincule? Mincu tușește, se-neacă: — Nimic, nene Șerbescule. — Dar, în sfârșit, ce sunteți, domnule Știucă? Știucă iar se mișcă pe scaun ...
Gheorghe Asachi - Clopotul și limba lui
... clopotul odată Cătră limba ce-l lovea. Ușor lucru ți se pare A urla fără-ncetare Atât vuiet și de ce? Di ce, nu știu, limba-i zice, Aninatu-m-au aice Să-ți dau ghionturi nencetat. Pe frânghie-ntreabă, vere, Ea mă trage cu putere, De-am lovit, am ascultat. Clopotul de la frânghie ... cu amar? Dar frânghia răsucită Zice că pre ea învită Însetatul palamar. Palamarul de-altă parte Zice: Popa știe carte Ș-a suna m-au rânduit. Dar, aleu, de-atâta sunet, Gemet, vuiet și răsunet Bietul popa-au asurzit. Di-l întrebi di ce, de unde? El n-aude ...
Vasile Alecsandri - Lunca țipă, lunca zbiară
... lunca zbiară Pentru-un pui de căprioară. Vai de biata inimioară, Ca și lunca, geme, zbiară Pentru-o puică bălăioară. Frunza crește, frunza cade, Căprioara nu-o mai roade. Vai de mine! ce m-oi face? Doru-n sufletul meu zace Ș-inimioara-mi nu mai tace! Inimă, fii răbdătoare, Ca pământul sub picioare, Pân' ce puica bălăioară S-a întoarce-n luncă iară Cu cel pui de ...
Dimitrie Anghel - Arca lui Noe
... în lături de pe masa lui de sculptor ca să facă lor altora, au căzut și s-au rostogolit pretutindeni, căci aripi se vede că nu i-a venit în gînd să facă decît tîrziu, pentru anumiți privilegiați, ca să poată zbura și să nu cadă în noroaie. Și așa fiind, într-o zi, cînd inspirația se vede că-l părăsise, s-a aplecat pe marginea ferestrei atelierului ... odată prin minte, slăbiciunile de visător orgolios, toate aplecările și simpatiile ce le-a avut, a început să se înduioșeze și nu s-a mai îndurat să distrugă, cum nu se îndură bietul bard să rupă o filă în care și-a concretizat un vis, o albă filă pentru care a cheltuit ... să dușeze patruzeci de zile și patruzeci de nopți biata omenire. Un steamer însă, care să încapă reprezentantele tuturor specimenelor pe care le crease Dumnezeu, nu se face cu una, cu două, tot astfel după cum nu se face un Magnum etimologicum al unei nații de azi pe mîni. Concesia luată, o sută de ani n-au mai contenit zgomotele de ciocane ... ...
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... armeanului din giurul lui, ci totul rămânea ca mai-nainte, adică fața apei lucie ca o oglindă. El era dus cu gândurile. Se uita și nu mai vedea, tot da cu nuiaua în apă, și nu știa ce făcea. Nu mai simțea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, și unde ... tălpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap și se făcu o zână gingașe, și plăpândă, și frumoasă; cum nu se mai afla sub soare. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă întrÂo lingură de apă. Dară se opri, și nu făcu nici o mișcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el, căci simți că, de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi. Se puseră la vorbă, și nici ei nu știau ce vorbesc. Aci începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomeniră că amurgise. Și fiindcă a doua zi era să vie ... ...
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
... ce, domnule Ferdinant? — Auzi acolo de ce, fiindcă venisem să-ți aduc o leteră de la baronul și, în loc să-mi împlinesc datoria, m-am apucat să vorbesc de secătura de vînătoare. — Și eu ți-am ajutat; prin urmare suntem chit, nu este așa? În timpul acesta Ferdinant scoase letera din portofoliu și mi-o dete cu respect; iar dupe aceea se retrase, promițîndu-mi o friptură ... a te ruga să nu mă uiți, căci a fi mort în memoria ta ar fi pentru mine o mare nenorocire. Baroneasa nu se poate consola de plecarea ta; ea crede că ți-a adus vreo displăcere și de aceea ne-ai părăsit atît de brusc ... acele convulsii și palpitațiuni ce o coprindea cînd, rezemată de brațul meu, străbătea frumosul parc de la Kissingen. Sîrmana femeie! Ea mă… O! dar aceasta nu se poate, ziceam în mine. Nu!… mă amăgesc! Eu nu merit a fi iubit. Asta este efectul egoismului. Juna baroană a voit să-mi mulțumească pentru serviciele ce i-am făcut ... ...
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat, Săltau cu bucurie, În balt-adânc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte  Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era vistier, Mârzac cel chior ministru  Când de la el eu ... de soție Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit cu-n umil semn, Drept mantie o-prostire  M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul
... cântarea, Tu îmi însufli pieptul, Tu îmi arăți cărarea Care merge d-a dreptul La fiica armoniei. Lira ta e cerească, Glasul ei m-aripează, Ființa-mi pământească În zborul său cutează La scaunul veciei. Și-n somnu-mi, și aievea ființa-ți mă-nsoțește; Chipu-ți mi-e ... faț-oriunde, în preajma mea el zboară Din soare se repede, din lună strălucește, După pământ se nalță, din ceruri se coboară. Pe la fântâni m-așteaptă, cu unda se răsfrânge, Cu frunza îmi șoptește, cu zefirul suspină, Cu valea îmi răspunde, cu patima mea plânge, Cu dealul se înalță, cu ... Cu floarea se dă-n leagăn, cu iarba undoiază; Livedea îl arată, dumbrava-l subascunde; În ziuă și în noapte, la umbră și în rază Nu e nălucă,-mi spune, mă mângâie oriunde. Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o șterge, Și pe pământ, și-n ceruri nădejdea mi-o ... vitejia Și fulger arzător! Heruvim! mă-nfiorează Înmulțita ta vedere, Mulții tăi ochi priveghează Ca singura prevedere. Eu te văz, și mă sfiesc. Inima-mi nu te uraște, Tremură l-a ta ivire Și-n adâncul ei se naște O fioroasă cinstire, Un foc arzător, ceresc! Eu văz în ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! ― Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. ― Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta ― și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! ― Și de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise cel tânăr și o lacrimă îi udă ochii, aș fi primit-o înapoi... N-aș fi ... cu capul între mâini. Bătrânul numără pân-în cincisprezece. Ruben îi cumpăni o vreme în palmă. Apoi zise apăsat: — Cincisprezece capăt numai ? Oare fata nu era întreagă a mea ? Levy băgă încet punga cu restul în buzunar. — Nu-ți las banii ceilalți . . . dă-mi cei cincisprezece, căci sunt ai mei. Levy nu răspunse un cuvânt . El se uită la mucul de lumânare fix și neclintit, apoi trase saltarul de la masa veche, neagră și negeluită , se uită ... el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ierte. Îmi trebuiau banii ca să mă duc la Ierușalaim , căci sunt bătrân și Rabbin . Acuma m-am făcut singur Domn, mi-am spurcat copilul meu ca Lot în beție. Și