Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
... va fi înțeles ceva, văzând răpedea mea schimbare, dar știu atâta că nu-mi mai păsa chiar de-ar fi înțeles. Ba era cât pe ce să mă jăluiesc lui în gura mare și să-i spun tot ce aveam pe inimă, însă rușinea mă opri, rușinea de a mărturisi biruința dascălului Gheorghie asupra mea. Va să zică Măriuca cea oacheșă și ... oblojele dascălului Gheorghie de la strana dreaptă!... La această din urmă închipuire, ce-i drept, simțeam potolindu-se întrucâtva flacăra amorului meu, dar în lupta ce se petrecea în mintea-mi tulburată, Măriuca cea drăgălașă cu flori pe cap biruia uneori pe cealaltă Măriucă, cea cu oblojele, și atuncea focul se ... prinse să cânte și din gură cu niște strâmbături așa de ciudate, încât nu mă putui opri de a zâmbi cu tot amarul ce simțeam în mine. Bietul Balan, nedeprins cu asemene sunete ce-i supărau nervele, prinse și el să hămăiască și să urle de răsuna vecinătatea, țiind astfel ison cântecul țigănesc. — Schimbă altul, strigă Constantin, astupându-și ... mult a voloc decât a antereu, însă țiganul nu era tocmai de părerea mea. — Vai de mine, cuconașule, strigă el după ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... pe ușa din fund): Cucoane Enachi... cucoane Enachi... DAMIAN: Ce este, prostule? IFTIMI: Cucoane!... am dat curcanii la bucătărie... DAMIAN: Ș-ai spus bucătarului să-i rumenească bine? IFTIMI: Ba nu... DAMIAN: Ce fel, ba nu? IFTIMI: D-apoi... n-are cu ce să-i rumenească. DAMIAN: Ce zici, măi? IFTIMI: După ce n-ai cumpărat rumeneală din târg... DAMIAN: Ieși afară, dobitocule... Auzit-ai tontul!... să rumenească curcanii cu rumeneală! IFTIMI: Ei, doar nu sunt bucătar... DAMIAN ... să-mi facă invitație? DAMIAN: Da ce ți-a făcut? pentru numele lui Dumnezeu!. ce-i inghitația ceea? GAHIȚA: Nici invitație nu știi ce însemnează?... Elei! mon cher arhon pitar, tare ești arriĂ©rĂ©. DAMIAN: Ce sunt?... rierel? Mări, ce vorbe sunt aceste? Ha, ha, ha... Auzi, inghitație, rierel, bonjur?... Auzi parascovenii pocite?... Nu cumva, soro dragă, s-a mutat țara Moldovei din ... mânia... eu te-am văzut mititică cât o șchioapă ș-am fost bun prieten cu tatăl d-tale și cu bărbatul d-tale, Dumnezeu să-i ierte!... În urmare, mi se poate trece câte le zic. În vremea mea, dragă cucoană Gahiță, bătrânii aveau voie să grăiască ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale Păgânul cu fiicele sale de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Partea I (Dar amar de acela ce sufletu-și vinde pe trai desfătat) Pe țărm lângă Nistru, apă spumegată, Sus pe pisc înalt, Fiind miez de noapte, Păgânul odată Stătu întristat; Împrejuru ... Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman scăpător; Deci în mânăstire el le mistuiește, Pe mume și fiice, Unde Ziditorul etern se slăvește Cu smerite rugi. Sub ... să le răpească, spre a le răpune Iadului cumplit? De o așa faptă va sălta Satana Și iadul nestins... Deci, blânzindu-și ochii, ce ardea ca para: “Păgâne, au zis, Mi-i milă de tine și de a ta soartă... Și să te scap vreau; Însă mă ascultă! sau în iad îndată Cu mine te ... lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... aș fi ghicit gândul, îl întreb așa, în șagă: - Ei, ce suntem noi, signore? - Na, apoi italieni din Lombardia, ori din altă parte, căci Italia-i mare, nu-i așa? Degeaba încercăm noi să-l încredințăm că suntem români din Ardeal, el rămâne la vorba lui. Câteodată, ascultă la vorbele soldaților ce au aprins focuri și pregătesc mâncare, apoi se bate cu mâna pe genunchi și zice: - Ce vă spuneam eu?! Pe Vacano nu-l înșelați! Vreo doi ofițeri se duc la iazul morii ca să se spele pe față de colb și ... miros de rășină umplea aerul. Și, cum stăteam noi așa tăcuți, auzirăm, deasupra noastră, vocea signorei Giulia, care ne chemă la masă. Urcăm treptele, până ce dăm de cerdacul învelit în viță sălbatică. În cerdac e așezată masa, iar de sus, din tavan, atârnă lampa. Ce fericită idee de a cina în cerdac, unde-i așa de răcoros și unde Transmontana se joacă cu frunzele! Eu stau față în față cu Giovannina și-i privesc gropița din bărbie, ochii, ciudații ochi, și buzele ce
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... atât mi-au fost de scumpe și noroadele care, supuse legilor, au știut a prețui dorul și ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi și a-și încredința în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc a-și vecinici a lor slavă și fericire. Strămoșii voștri, românilor, din marea și vestita Romă vă sunt pildă la ... pomenire, Zefirii p-a lor aripi o duc în veselii; Fiori sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire, Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință, O naște însuși iadul, e biciul pământesc. Istoria prin mine ia chip, se-nființează ... moștenită; Ferice de acela ce eu am vrednicit! La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează Să cânt vitejii voștri și lumii să-i vestesc; A lor sfântă țărână la glasu-mi înviază, Și faptele lor toate p-urmași însuflețesc. Târgoviștea e templu l-a mea ... ...
Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)
... tu, de ce te-ai zbuciumat, de ce flacăra vie a minții tale a ars fără preget, ca vîlvătăile de foc ce le aprindeau și le hrăneau necurmat întîii oameni în vremuri obscure, ca să se apere de dușmănia fiarelor ? După perdeaua de foc a minții ... crescut noi de tine și puțin am auzit vorba ta. N-aveai tu o casă minunată, moștenită din părinți, cu un pridvor frumos și alb ce da spre o grădină, unde flori bogate rîdeau în straturi și unde un șipot plîngea necontenit, aducîndu-și aminte de copilăria ta ? Pentru ce atîta pămînt, cînd atîta cît se întindea în jurul casei tale ți-ar fi fost de ajuns să fii fericit! Tu tot mai multe ai ... și holde blonde au ieșit pretutindeni; sute și mii de brațe s-au ridicat ca să arunce sămînța și să coboare sapa. Pămîntului încă nou ce ar fi rodit, scrijelat de simplul fer de plug, tu i-ai adus complicate pluguri cu aburi, ca să facă arătura adîncă. Gestul sămănătorului l-ai înlocuit cu acela al mașinelor, al vechei săceri învîrtite ca ... a început să pîlpîie, și cînd ai văzut lacomii ochi
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale Păgânul cu fiicele sale de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Partea I (Dar amar de acela ce sufletu-și vinde pe trai desfătat) Pe țărm lângă Nistru, apă spumegată, Sus pe pisc înalt, Fiind miez de noapte, Păgânul odată Stătu întristat; Împrejuru ... Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman scăpător; Deci în mânăstire el le mistuiește, Pe mume și fiice, Unde Ziditorul etern se slăvește Cu smerite rugi. Sub ... să le răpească, spre a le răpune Iadului cumplit? De o așa faptă va sălta Satana Și iadul nestins... Deci, blânzindu-și ochii, ce ardea ca para: “Păgâne, au zis, Mi-i milă de tine și de a ta soartă... Și să te scap vreau; Însă mă ascultă! sau în iad îndată Cu mine te ... lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... și fericiți, acei cari din întâmplare nu gustaseră farmecul mângâierilor și nu auziseră vorbă bună intrând pe ușa părinților lor... aceia nu vor înțelege de ce mă podidi plânsul și de ce somnul și odihna nu se lipiră de mine pân' la revărsatul zorilor. Mângâierea se preface în trebuință fatală a vieței; libertatea, gustată de ... doi ani mi-era ușor să răstorn mesele, să trântesc băncile, să dărâm soba, să dau cu planșeta și cu lemnele de la sobă. Tot ce mă înconjura mi-era dușman. Viața din liceu îmi ucisese iluziile. Ea înlocuise rugăciunea cu blestemul și mă învăluise într-o coaje de fer, egoistă ... lămpilor, de duhoarea meditațiilor ș-a sofrageriii, de năduful dormitoarelor și de umezeala zidurilor. Din soare și nemărginire, la întuneric și umezeală. Ceea ce mă mâhnea puțin erau șoaptele sfioase ale colegilor mei. Vorbeau încet și râdeau. Adeseaori schimbau vorba. Poate de rușine, poate de milă. Lângă un mort ... câte ori nu este nimeni în infirmerie, eu mă îmbolnăvesc. Doctorul îmi scrie o rețetă, Ea intră binișor pe ușe, cu condica medicamentelor. Îndată ce mă vede, aruncă condica, se învârtește într-un picior, ochii
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... îngrijit a avea la timp cuvenita autorizare. Căci, în definitiv, dacă d. Pawlowsky tăcea, n-ar fi vorbit. Ei? dacă n-ar fi vorbit, ce mare deosebire? Dar d. Pawlowsky a ținut să vorbească; foarte bine. Atunci mă întreb eu: dacă între a tăcea și a ... tăcea? Cu sistema aceasta a d-sale, prin urmare, d. Pawlowsky poate avea mâine-poimâine o altă neplăcere: va trebui să justifice pentru ce, în cutare sau cutare împrejurare, a tăcut fără să fie autorizat a tăcea. Aceste sunt inevitabilele urmări ale greșelei d-lui ... îmi revenea în minte: Cum dracu! Pawlowsky! nu crez! Pawlowsky e altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky... Altă dată iarăși gândeam: Dar adică de ce nu Pawlowsky? Poate... Omul e om... Omul e supus greșelii, cu sau fără autorizație. Pawlowsky, nu e și el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... și lui Pawlowsky. Tot însă nu-mi venea să crez una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam ... pe Pawlowsky! — Dar l-ai cunoscut — mă-ntreabă prietinul — pe Pawlowsky? — Ba nu! dar... — Cum? atunci de unde știi de ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX
... să-încapă la mâni străine, Mulți în multe chipuri, socotele Arătându-și și bune și rele. [1] Atunci Dănescul rostu-și ațâță, [2] Râvna dându-i vorbă și priință: Și fiind bogat, de naltă viță, Auz la toți află și credință. Iar' după ce la divan să-așază, În chipul următoriu cuvântează: ,,Măcar cum cinstiți boieri! vă pare De-această biruință frumoasă, Dar' eu socotesc făr' apărare Cum că ... hotărâtoriu și jude, Iar' el răzămându-să-în putere, După ce sfezile noastre-aude, Celuia face dreptate, care I-au dat făgăduință mai mare? [4] Ce folosu-i acum a să pune Împrotiva celia putințe Cării toată-Asia să supune? Nici zece de-aceste biruințe Ajung a ne pune ... doar' undeva să te ducă Iarăș' la vreo tâmplare ciudată, De șagă sau bătaie necruntă Sau poate că și tocma la nuntă!... [7] Deci, dacă-i așa, mai bine-abate La vesela noastră țigănie Ce-acuma prisosind cu de toate Tăbărea la Spăteni, pe câmpie, Bea, mânca, juca zile de vară Întrege, din zori pănă în sară. Parpangel încă să ... ...
Friedrich Schiller - Resignațiune
... vieței înflorește  La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei  o, lume, mă jelește!  Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată  Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă ... La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista. Isteț glumea o oaste de șerpi derâzătoare:  Naintea unui caos de ani zeificat Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie ... nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să ...